2,868 matches
-
stele. Să te-mbrățișeze gonirea de timp, Zboară asteridă, printre primăveri! Mie lasă-mi clipa unui anotimp, dintr-un ochi de verde-al unui vis de ieri. Sensuri opuse M-ai găsit, retrăgându-mă-n celălalt eu... de unde adunam gânduri firave trimițându-le-n amiezile noastre. M-ai găsit, într-o entitate fără nume, unde spiritul crepuscular îți trimitea starea de drept într-un colț divin luminat, căci din răni adânci curgeau sunete vii clipocind, în locul în care, toate apele își
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
i un om... Avea în glas și în privire - bunătatea lui Iisus...” Natalia Negru (Din Helianta, Ed. Viața românească, 1921, p.12 4) BUNICA Cu părul nins, cu ochii mici și calzi de duioșie, Aieve parc‐o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda‐mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și până‐n seară; Cu furca‐ n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus, În portu‐ i de la țară. Căta la noi așa de blând, Senină și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
C.C.Zincu RESEMNARE Cum să oprim numărul anilor sau să‐i grăbim și să vedem că „după” e o altă lume?! Privită prin lupă ceva ne spune că prevenția tainelor ne duce din nou spre zile deșarte, zadarnic ecou cu firave șoapte într‐ o perpetuă noapte. Mai bine lăsăm fatalității imaculata tardivă tinerețe și ne oprim cu sufletul duios intuind ce nu ne‐a fost dat mai demult. Sau ce‐ ar mai putea fi acum de‐am reuși în toamna ruginie
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pământul însetat are nevoie de atâta ploaie, de atâta apă... vegetația stagnează datorită lipsei apei din sol. Peste noapte, totuși... a plouat chiar bine, observ băltoacele din fața casei. Semn bun. Narcisele galbene înviorate alcătuiesc patru covoare frumos colorate cu tulpinițe firave. Rândurile scrise ieri d-lui Oprea nu mi se păreau tocmai bune, dar recitindu-le acum constat că sunt perfect valabile și la paginile de ieri mai adaug încă cinci - cu un scris mărunt. Mă declar mulțumit, bucuros că am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
te uită domnule, două zile i-am lăsat în pace pe ăștia de la conducerea țării, și uite ce tâmpenii monumentale au mai făcut fără să mă consulte și pe mine. Tunetele și fulgerele, s-au abătut în primul rând asupra firavei noastre poliții, care a ajuns de râsul curcilor în privința eficienței. Dar de când au avut inspirația, de a spune adevărul pe nume despre iubitul nostru președinte, invitându-l să iasă la discuție, folosind cuvinte mobilizatoare de genul „Ieși afară, javră ordinară
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în oglindă. -Sunt eu femeia cu mantia alunecată și umerii goi? Ochi lacomi îmi desenează, cu priviri alunecoase, liniile trupului. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să-mi acopăr goliciunea cu mantia umilinței. O îndes pe umerii firavi. Mantia mă apasă. Pornesc pe cărarea de nicăieri, presărată cu pietre ascuțite. „Să fie Mecca prea departe?” Tălpile mi s-au tăbăcit în mersul încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar vântul îmi poate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
repede cât să-l aud spunând că ne vedem În pauză și să-l simt apucându-mă fugar de talie. Acum că Îmi aminteam, fusese drăguț. Dar nici pe departe la fel de drăguț ca băiatul cu ochi verzi, spuse o voce firavă, nechemată, din mintea mea. Termină, mi-am impus, dar vocea debita În continuare, obligându-mă să rememorez unica noastră Întâlnire iar și iar, făcându-mă să cred că fusese un moment atât de Însemnat al vieții mele. Și oricât de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Am văzut cealaltă mașină venind cu viteză pe contrasens, În timp ce mă chinuiam să-l Îndepărtez și să-l oblig să ne salveze viețile, dar totul s-a Întâmplat mult prea rapid. Nu am avut timp decât să scot un țipăt firav și nu mai pot spune nimic despre ce s-a Întâmplat apoi. 6 Am deschis ochii Într-o lumină pală. Patul În care mă aflam era tare, cu așternuturi care miroseau bolnăvicios. Capul Îmi vâjâia. Unde mă aflam? Și, mai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în care la Cloisters ar fi fost o grămadă de vedete, îmi adusesem toate hainele mele, plus tot ceea ce găsisem la Helen și mi se potrivea. Aș fi împrumutat toate hainele lui Helen, numai că soră-mea era micuță și firavă, iar eu aveam 1,74, așa că nu avea nici un rost să iau altceva decât chestiile cu măsuri universale. în afara faptului că momentul în care Helen ar fi deschis dulapul și ar fi descoperit că-i dispăruseră toate hainele ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ajungă la problemele ei. —Pedeapsă pentru păcatele mele! a spus ea aruncându-mi un zâmbet strălucitor. Pe soțul meu îl cheamă Dermot. A pronunțat numele „Durm’t“, ca să-mi dea de înțeles că era o snoabă. Am schițat un zâmbet firav. Douăzeci și cinci de ani fericiți împreună, a continuat Chaquie. M-am măritat cum am terminat școala, a adăugat ea în grabă. Am fost o mireasă-școlăriță. M-am străduit din nou să zâmbesc. Apoi, dintr-odată, a aruncat bățul de înghețată cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am dat seama că urma să-l văd pe Chris, iar eu nu aveam nici o umbră de machiaj pe față. Prin platoșa formată de epuizare, starea de vomă și faptul că mă simțeam nenorocită a pătruns dintr-odată o rază firavă a sentimentului de autoconservare. Dar când am încercat să mă târăsc pe scări, până sus, că să-mi dau cu puțin fard de obraz și cu rimel, drumul mi-a fost blocat de sora Monica cea maternă. Micul dejun trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tatăl lui s-au lansat într-o discuție despre investiții. Amândoi stăteau picior peste picior, îndreptați unul către celălalt, lăsând să se vadă niște șosete identice din cașmir, ieșind din pantofii sport asortați, marca Gucci. Lucille și-a tras trupul firav mai aproape de mine. A, mulțumesc, i-am răspuns eu. și ea a spus același... — Eram ca două surori la Vassar! Împărțeam absolut totul - periile de păr, cursurile, hainele, chiar și băieții uneori! Din cauza acestei amintiri, Lucille a lăsat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se părea că se găseau în perioada de ură. — Spune-i nenorocitei ăleia de „ne vedem marțea viitoare“, scârbei ăleia pentru care lucrezi, că în nici un caz - absolut în nici un caz - nu sunt dispusă să accept un avans atât de firav pentru a treia mea carte, a urlat Candace, prin legătura telefonică foarte proastă. Eu am îndepărtat receptorul de ureche. Uitasem că Vivian și Candace vorbeau aceeași limbă. Crede că nu știu câți bani a făcut de pe urma primelor două cărți? O sută șaptezeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
seama că-i făcea o plăcere reală să fie generos, dar detestam faptul că nu eram în stare să-i răspund cu aceeași măsură. La început, încercasem, dar cadourile pe care le puteam cumpăra din bugetul meu erau mult prea firave - un manual cu exerciții de sport, ceaiul detoxifiant care-i plăcea lui, un fular de mătase - și realizasem că entuziasmul cu care Randall le primea era puțin fals. În fond, cât de incitant putea fi un fular de mătase, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu se creadă că profităm de obscuritate... Nu se auzi mișcarea gazdei, dar se aprinse undeva un filament. Un bec îngust, cât o lumânare, prins cu o clapă metalică de coperta unui caiet care zăcea la piciorul mesei. O lumină firavă, cât să se întrezărească mutra de consul roman a recepționerului. Perfect ras și parcă prea palid... — Că tot veni vorba... până la urmă ai s-o pățești, musiu, cu epistolele alea de ziarist independent. Petiționar pentru binele omenirii! Nici chestia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta te ferești, așa te-au obișnuit clasele exploatatoare. Care n-au dispărut, să știi, deloc n-au dispărut. Domnișorul Anatol s-ar așeza pe covor, tanti Jeny în fotoliu, închizând ochii. Măi bădiță Onule... Glasul subțire subțire, un copil firav, o dâră abia văzută, sub genele dese și negre. Măi Bădiță Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Intr-un amurg bizar, cind primăvara era iarna, se afla în fața Ateneului. Femeia venea pe trotuarul opus, dinspre Palat. O văzuse de departe, apropiindu-se. Purta cizme înalte, mult peste genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta de vulpe roșie, trupul firav. A traversat strada, a intrat pe alee. Chipul avea o paloare lucioasă, ochii luminau sub fruntea perfectă și părul era lins cuminte spre tâmple. A trecut printre grupurile de melomani așteptând să intre la concert. Răspundea saluturilor printr-o tinerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la Elada! Atena, adică. Arta, știința, frumusețea, rațiunea. Dumneavoastră ați ales contrariul. Credința, spiritul critic și combativ... păi, asta e partea Ierusalimului! Asta voiam să spun. O contradicție, nu-i așa. Ianuli încălzește în palmă paharul de vin roșu.Mâini firave, unghii crescute. Un tremur, cu opriri, ale brațelor subțiri, ca niște bețe. — Al Ebreilor, deci! Cunoașteți acest poem? Marele dumneavoastră poet modern... Sorb ritmic din pahare, ronțăie biscuiți, toți trei. — „Zilele mele cele mai prețioase sunt acelea în care las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să fac a fost să trag diverse chestii la xerox, să fixez Întâlniri pentru alții, să cumpăr sendvișuri și să iau costumele șefului meu de la curățătorie. Așa că acum e marea mea ocazie de a mă remarca. Și am speranța asta firavă În suflet că, dacă o să mă descurc bine, poate voi obține o promovare. Anunțul de angajare suna „posibilitate de promovare după un an“, și luni va avea loc Întâlnirea cu șeful meu, Paul, pentru evaluare. Am căutat În manualul angajatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a sunat și pe voi vreun reporter? întreb alarmată. — Ne‑a dat târcoale un individ de dimineață, să ne întrebe nu știu ce, zice mama amuzată. Dar tata a ieșit după el cu foarfecele de grădină. Nu îmi pot abține un chicotit firav. — Mai vorbim, mamă. Dar te sun eu mai târziu. Și... mersi. Când pun jos receptorul, mă simt de o mie de ori mai bine. Mama are dreptate. Trebuie doar să nu mă las copleșită, să mă duc la testul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sunt obsedată de cumpărături. Și eu i‑am zis că e obsedat de muncă... și că maică‑sa e... o vacă... Ai făcut‑o pe maică‑sa vacă? Suze e atât de șocată, că nu‑mi pot reprima un chicot firav. — Păi, dacă asta e! E oribilă. Și nici măcar nu‑l iubește. Dar el nu vede asta... nu vrea decât să pună pe picioare cea mai mare afacere din lume, ca s‑o impresioneze pe ea. Numai la asta se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Cred că sunt pregătită. Mi-am revenit după Yu Qiwei și tot restul necazurilor. Încep o relație nouă cu bărbatul pe care îl ador nespus. Și cu toate astea, mi-e teamă. Nu pot merge mai departe. Există o voce firavă undeva în mintea mea, care-mi vorbește pe un ton panicat. Îmi spune că sunt pe cale să mă rănesc. Sunt în brațele lui Tang Nah. Îl rog să mă țină strâns, mai strâns. Îl rog să mă convingă. De ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se părea indecent că se lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor albe și negre, toți mușchii zbătându-i-se, orbește. I-ar fi dezgolit trupul firav și ar fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic, iar el o va pândi printre gene, așteptând să recunoască pe fața tot mai străină eliberarea printr-un spasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de la cap la coadă, nici pe sărite, Încurcat, complicat, așa cum o tot povestește Christa. Pentru că, după o viață Întreagă petrecută Între străini, el știe ceva ce ea nu va Învăța niciodată. El știe să tacă. Prin geamul mașinii alunecă măslini firavi și frunzișul lor luminează albicios - la fel ca al salciei, părăsite acum câți ani? Și el, tot mai adormit, confundând Încă o dată trunchiurile măslinilor Împliniți cu ai prunilor copilăriei. Capitolul 7 Dosar „Savantul” MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Direcția a III-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
poloneze. Vărsare de sânge ca la Montecassino. Luciul alb al abației Montecassino refăcute. Ofițerul german care a dus la Vatican documentele, cu o zi Înainte de bombardamente. Ce făceam atunci? Unde eram? Cu cine? Prin geamul mașinii alunecă măslini mărunți și firavi și frunzișul lor luminează albicios, la fel ca al salciei părăsite - acum câți ani? Moțăie tot mai amorțit, În scaun, Încercând să-și amintească, reușind să Întrezărească În fugă o fotografie mișcată, care se risipește În buimăceală și somn, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]