119,707 matches
-
după o călătorie an Rusia" e cel putin inexacta. E un roman autobiografic (memorii deghizate), care avea, la fundament, exilul sau siberian de opt ani (și asta numai pentru primele cinci volume). Apoi, ăn 1909, prințul Carol nu era anca fiul regelui pentru bunul motiv că prințul Ferdinand a devenit rege al României an 1914. Viața Românească n-a fost mutată tocmai an 1948 la București ci anca an 1930, ănainte de a se ăncredinta conducerea lui Mihai Ralea și G.
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
iar apoi intrate an rutină supraviețuirii și ațipite sub hipnoză vocabulelor de lemn ale dictaturii). Și, "deci", au "venit la vale trei baci" - lucrători nu prea calificați de la CONEL (fost RENEL, fost...), plus un vecin netot, coțcar și crescut că fiu al "Epocii", au sărit gardul, ilegal - fiind vorba despre ăncălcarea proprietății cuiva (dar ce se știe, acum, ce e "ilegal", cănd zeci de ani "proprietatea" era un concept vag - mai mult legat de "exploatatori" -, iar "terenul" caselor era al Statului
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
fără speranțe și lipsiți de ăncrederea ăntr-un viitor pe care l-ar putea, totuși, clădi ei, aici) "pleacă" și prea puțini se străduiesc să-i atragă aici, ajutându-i nefățarnic. De ce nu, megaviloinicilor miliardari? (dar nu mă refer, desigur, la fiii, nepoții, apropiații). Un "medaliat aur", "olimpic", de vreo 16 ani, declara, ca un robot bine ăndoctrinat: "Numai an SUA sunt universități bune, profesori buni. Am să devin profesor la Harvard". Biet anca puber, căruia nu i se răspundea că avusese
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
Pavel Șușară Pentru a marca scurgerea unui an de la dispariția pictorului Ion Dumitriu, prietenii săi apropiați (Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Crăciun, Adrian Guta și, în mod particular, Radu Dumitriu, fiul artistului), reuniți în Fundația Ion Dumitriu, au organizat la Muzeul Literaturii Române o amplă expoziție de pictură. După retrospectivă deschisă anul trecut la Slobozia, învăluita într-un aer profund melancolic și purtînd în sine o discretă sugestie testamentara, expoziția de la
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
ci și a celei vechi, izbutind că din intersecția lor să iși conceapă propriul său spațiu vital. Sigur, e categoria cea mai bună, cea în care oricine ar aspiră să pătrundă. Mie, însă, mi se pare profund utopica. Și, ca să fiu sinceră, chiar puțin aroganță, cu toate că nu e complet nou conceptul, ci el există încă de la Simmel încoace. A te înrădăcina prin dezrădăcinare, în universul tău personal, e un proiect al secolului ce vine. Dacă va deveni și realitate, nu cred
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
din urmă, traduse, începînd să circule, la noi, din secolul al XIII-lea). Relevă, în continuare, ceea ce numește "în căutarea subiectelor proprii" (e titlul unei lecții de curs), oprindu-se, cît îi îngăduia spațiul, la Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, pledînd împotriva opiniei lui Demostene Russo care susținea că această carte e opera unui călugăr grec din al XVII secol, optînd pentru ideea că opera, chiar a lui Neagoe, desi sensul termenului de autor este altul acum decît
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
se referă la Inochentie Micu-Klein. Dar de la 1770 urmează o altă perioadă de contact cu Apusul, cînd încep să vină în principate preceptori francezi, apare Ienăchită Văcărescu, om învățat care știa italiană, greacă, turcă, alcătuitor și al unei gramatice, apoi fiii săi Alexandru și Nicolae, Costache Conachi și N. Beldiman. Despre poezia lui Conachi crede că era bătrînicioasa ("nu îi lipseau cuvintele poetice pline de frăgezime pe care poezia populară le-a avut totdeauna din belșug"). Are cuvinte de apreciere pentru
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
Mariana Net Povestea fiului risipitor care se întoarce acasă e pildă celui ce are tăria de a-și asuma ceea ce alții - proști, dar legiune - cred a fi eșec. Iar pentru curajul de a înfrunta opinia publică, nici un vițel nu e prea gras. Fiul risipitor
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
Povestea fiului risipitor care se întoarce acasă e pildă celui ce are tăria de a-și asuma ceea ce alții - proști, dar legiune - cred a fi eșec. Iar pentru curajul de a înfrunta opinia publică, nici un vițel nu e prea gras. Fiul risipitor e, poate, un Ulise, desi Ulise e cu totul altfel judecat. Poate pentru că Odiseea e un basm al tinereții fără bătrînețe, dar cu happy ending fiindcă Penelopa a rămas acasă. Și totuși Penelopa e un pis-aller, cum sînt multe
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
aripile. Elefantul e Cultură Mare. Culturile Mari, care, ca orice elefant, își amintesc de tot și toate. Dar pe care culturile mici le ingurgitează integral. Adesea le pot și asimilă. Cînd Coposu și Paleologu, poate că și alții - fiecare separat (fii "risipitori", dar altfel, cu propria viață) - au băut șampanie în dimineața zilei de 23 august 1944, pentru Franța ce urma a fi eliberată, exact asta au făcut: au asimilat un stil și au dovedit - și astfel, dacă mai era nevoie
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
i-a fost lui Maniu nepot de sora și cum memorialistul a rămas de mic orfan de tată, cel ce s-a îngrijit, ca un adevărat părinte, de destinul său, a fost Iuliu Maniu, numit în familie Unchiutu. Maniu era fiul unui judecător din Zalău, făcîndu-și studiile primare la Blaj. Cele liceale le-a urmat la liceul reformat din Zalău iar cele superioare la universitățile din Budapesta și Viena. La absolvire, devenind doctor în jure, a fost angajat ca avocat arhidicezan
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
ediții tipărite de la Sankt-Petersburg, Moscova, Iași și București până la Londra, Paris, Hamburg, Leiden și în Statele Unite, la Cambridge (Massachusetts), iar în Sud-Est, la Constantinopol, Muntele Athos și Alep. Trăind, cu mici întreruperi, peste două decenii în metropola de la Bosfor, tânărul fiu de domn și-a lărgit cunoștințele în limbile de cultură ale vremii - latină, greacă, slavona, turcă, arabă, persana -, precum și în domeniul politic, diplomatic, militar, astfel că a putut sesiza primele semne ale slăbirii puterii otomane: asediul neizbutit al Vienei și
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
în cea care a ajuns curând în Occident și a fost tipărită în trei limbi de circulație internațională: Istoria Imperiului Otoman. Într-adevăr, sosit la Londra, în 1732, ca ambasador al Rusiei, Antioh Cantemir (10 septembrie 1708 - 31 martie 1744), fiul domnului moldovean și al Casandrei Cantacuzino (ea însăși fiica a lui Șerban Cantacuzino, fost domn al Țării Românești), a socotit necesar să se devoteze - cum subliniază Virgil Cândea - "publicării operelor părintelui sau, pe lângă activitatea sa de diplomat și mai ales
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
care vor fi învățat să se îmbrace corect, dar care la prima clipă de neatenție sunt gata să fure ceasul partenerului de dialog? Cu niste specimene care, aflate în misiuni oficiale, cer burse de studii în străinătate pentru pramatia de fiu care, acasă, are mari probleme cu buchisirea alfabetului? Dea Domnul să exagerez, insă tare mi-e teamă că pantă pe care s-a pornit prin afișarea acestui dispreț visceral pentru cultura se va termina rău de tot pentru țară. Dar
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
care părea indicat. Atunci se spunea despre el că nu se potrivea timpului său, căruia i-o lua înainte, că era prea occidental. Astăzi aceste obiecțiuni mi se par nepotrivite și cred că totul se reducea la două cauze: era fiu unic la părinți și n-avea încredere în țara sa. Ca unic fiu la părinți se obișnuise a nu fi contrazis; făcîndu-și studiile în Germania, se reîntorsese în țară cu concepții bismarkiene, a căror aplicare la noi era cu neputința
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
său, căruia i-o lua înainte, că era prea occidental. Astăzi aceste obiecțiuni mi se par nepotrivite și cred că totul se reducea la două cauze: era fiu unic la părinți și n-avea încredere în țara sa. Ca unic fiu la părinți se obișnuise a nu fi contrazis; făcîndu-și studiile în Germania, se reîntorsese în țară cu concepții bismarkiene, a căror aplicare la noi era cu neputința, ceea ce el nu voia să recunoască". Exactă și critica este surprinderea atmosferei familiei
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
pentru viitorime, pe Sihleanu, C. Creteanu, M. Zamphirescu, G. Baronzi, N. Nicoleanu, Radu Ionescu, N.T. Orăsanu, C.V. Carp... * Dar, poate că, în loc de , doriți să terminăm cu un scriitor, deși nu poet sadea, în orice caz scriitor major, Odobescu. Acest mare fiu intelectual al Bărăganului, iubitor pătimaș al Franței, unde își dăduse și bacalaureatul, si care îl va fi văzut și el pe Hugo, iată ce poezie scria în 1855 după terminarea facultății de litere, salutînd cu pasiune pămîntul patriei, retardatare (notă
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
în jurul camerei. Împreună, cei doi decid "unde" vor să meargă: pe o plajă, la un somptuos castel, ori pur și simplu pe străzi, firește toate fiind destinații imaginare. În timp ce străbat în lung și-n lat podeaua camerei, tatăl îi "arată" fiului un tramvai închipuit, un vînzător de înghețată, salută trecători. Acest episod din Kierkegaard e comentat pe larg de Adorno, care vede în el simbolul plictiselii melancolice, capabilă să perceapă doar o realitate inventată prin pură introspecție. Toposul acestei plictiseli este
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
Gheorghe Grigurcu Semnalam, într-o cronică la volumul lui Sergiu Pavel Dan, intitulat Fiul craiului și spinul, opinia acestui critic potrivit căreia Cezar Petrescu este, la ora actuală, un nedreptățit, în baza "condamnării călinesciene", care ar fi sunat "că o sentință fatală": "Spaimă conformista, esențial snoaba, de a nu trădă cumva slăbiciuni desuete față de
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
Culcat leneș pe o parte,/ Soarele adormise peste/ Mâna mea/ Cu vene subțiri." (Erupții solare) Scrisul că jucărie Această a fost vestea bună. Vestea mai puțin bună este că în volumele Adinei Huiban există și poeme compuse neglijent. Că un fiu de bani gata care aruncă bancnote în dreapta și în stânga, poeta își cheltuiește uneori talentul improvizând diverse texte ușoare și imperfecte, agreabile în felul lor, dar nesemnificative. Ele cuprind personificări naive, exclamații de un sentimentalism școlaresc, imagini pur ornamentale etc., care
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
literară", conține și principalele trăsături ale celor două "lumi" separate, într-o serie de dihotomii, supuse toate unei viziuni de esență pozitivista; om-natură, stiintă-natură, ordine-dezordine, sigur-nesigur, previzibil-imprevizibil, static-schimbător, lista rămînînd deschisă. Cartea oferă tezist, prin intermediul celor două personaje, tata și fiu - alter-ego al autorului -, două tipuri opuse de "tratare" și relaționare cu natura: tatăl o preferă domesticita, segmentata și îngrădita, fiul o dorește în chiar starea să "naturală", sălbatică și aparent haotică. Unul și-o aproprie anulîndu-i individualitatea, socializînd-o, altul pledează
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
esență pozitivista; om-natură, stiintă-natură, ordine-dezordine, sigur-nesigur, previzibil-imprevizibil, static-schimbător, lista rămînînd deschisă. Cartea oferă tezist, prin intermediul celor două personaje, tata și fiu - alter-ego al autorului -, două tipuri opuse de "tratare" și relaționare cu natura: tatăl o preferă domesticita, segmentata și îngrădita, fiul o dorește în chiar starea să "naturală", sălbatică și aparent haotică. Unul și-o aproprie anulîndu-i individualitatea, socializînd-o, altul pledează, polemic și nostalgic, tocmai pentru diferența inițială, privind-o că pe o realitate multiplă, incontrolabila și, astfel, exemplara. Acuză autorului
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
Mihaela Rădulescu a lăsat televiziunea pe plan secund și s-a stabilit la Monte Carlo pentru a-i oferi fiului său o educație aleasă, însă continuă să primească oferte pentru a reveni pe sticlă. Printre oferte s-a regăsit și cea a lui Elan Schwartzenberg care i-a propus să colaboreze la Realitatea Tv. Diva recunoaște că a fost contactată
Elan Schwartzenberg vrea să îşi aducă copilul în ţară. I-a propus Mihaelei Rădulescu să vină la Realitatea TV () [Corola-journal/Journalistic/24722_a_26047]
-
fost administrator până în octombrie 2008. Pentru a nu bate la ochi, el a cesionat acțiunile societății Elenei Filipiuc din Iași care, deloc întâmplător, nu a desfăurat nicio activitate la societate. Mai mult, ea l-a împuternicit pe Cristian Alexandru Cozma, fiul viceprimarului constructor. Pentru supravegherea lucrărilor la alimentarea cu apă a comunei, Primăria Todirești a încheiat un contract cu Mariela Alexandrov, desemnată ca diriginte de șantier, iar pentru lucrarea “Pod peste pârâul Șacovăț” a fost desemnat diriginte de șantier Ion Melinte
După trei ani de cercetări s-a făcut lumină în cazul de fraudă de la Todireşti () [Corola-journal/Journalistic/24780_a_26105]
-
a fost, pentru că numai astăzi realizez cît de mare era deranjul reprezentat de prezența acelui tînăr poet cu unele ciudățenii omenești, îmbrăcat (așa obișnuia și atunci) cu o redingotă mare, lungă, gri-petrol, cu rever din mătase. I-a expediat, pe fiul său și pe toți ceilalți, ca să mă conducă în grădina vilei, unde m-a poftit să iau loc lîngă el, pe o bancă. Păstrez și acum în auz scîrțîitul acelor de pin sub tălpile noastre. M-a rugat, în cazul
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]