45,198 matches
-
este copil și la care se va întoarce într-o zi. Oare este în căutarea acelei stele ? Își presimte ochii închiși dar nu are senzația materială a greutății pleoapelor. Singura legătură cu corpul întins pe masa de operație, cu capul fixat pe suportul numit tetieră, este doar urechea stângă care înregistrează variațiile de intensitate ale corului de albine și nara stângă care adulmecă parfumul proaspăt de brad. Încearcă să își miște buzele, să întrebe cu glas tare: "Oare unde mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îi zâmbește și îi răspunde, în sfârșit : "Du-te, fetița mea ! Ai văzut-o, nu o poți ajuta cu nimic mai mult. Eu mai rămân până mă dau afară..." Degetul lui Victor îndrăznește să se strecoare sub elasticul verde care fixează masca de pe gura Dorei și simte șanțul săpat în carne. Deplasează ușor poziția strânsurii și masează brazda de pe obraz. Oare i se pare sau vede sub mască buzele Dorei care se mișcă și citește pe ele : Nu pot încă vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a admirat nu demult în medalioanele de la muzeul din München. Două mici proeminențe argintii, care par lipite de creștet, accentuează asemuirea chipului încremenit cu o ființă venită din altă lume. Cele două proeminențe sunt legate cu fire la un aparat fixat lângă patul de suferință al tinerei, care nu dă nici un semn de viață. Privind chipul nemișcat în calmul frumuseții lui, gândurile Dorei devin senine. Se întoarce pe spate, își caută o poziție cât mai confortabilă. Voi dormi bine ! Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și neodihnitor. În sala de muzică sunt așezate scaune dispuse în formă de potcoavă, cu capetele strânse spre pian. Nu poate să își privească vecinii ; scaunul ei are drept spătar un suport, ca cel de pe masa de operație, care îi fixează capul. O femeie înaltă, suplă, cu plete lungi, arămii, care îi acoperă fața, face o plecăciune și rostește cu o voce mult prea groasă pentru o femeie : "Concert neterminat pentru pian, compus de un autor necunoscut într-un secol nedeterminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unor urme, îndeletnicire care desigur nu are prea multe taine pentru dumneavoastră. Vă rog deci să continuați. Cine știe dacă această povestire nu va întâlni firul abia început al căutărilor mele ? La un moment dat, pe care nu îl pot fixa foarte bine în timp, oaspeții tatei au început să aibă un alt comportament, să fie cu mult diferiți de cei care veneau de prin părțile Cernăuților și se îndreptau spre Sud, cât mai departe de hotarul grosolan, înscris cu roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un lagăr de deținuți pescari de pe Obi, mult spre Nord. Cu multă nerăbdare și speranță l-am întrebat dacă nu a întâlnit sau auzit despre un grup de patru bărbați și doi băieți dintr-o familie ucraineană Cozmei. M-a fixat cu o privire de nebun și a început să strige : "Nain ! Kaput ! Nain ! Kaput !" Mi-a mai trebuit o zi și o noapte până să aflu de la Hans cutremurătorul adevăr : cei patru bărbați și doi copii ai familiei Cozmei fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
una singură, cântul devine mai puternic, mai vibrant. Când se oprește, ca la o comandă, după o a treia intonare, liniștea care se instalează este tulburătoare. Pleoapele s-au ridicat de pe ochii Teodorei și lumina lor verde pare fosforescentă atunci când fixează ochii Dorei. O privește și îi dă un ordin scurt, șoptit: "Concentrează-te ! Gândește-te la Simion !". Fără nici o ezitare, gândul Dorei dă ascultare șoaptei Teodorei și imaginea tatălui ei, așa cum îl văzuse ultima oară cu vreo cincisprezece ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pătruns în interior, că dulăii au și tăbărât asupra lui... și au măturat cu nepoftitul întreaga bătătură, timp în care i-au cercat și grumazul. Într-un târziu a apărut Pantelimon care l-a salvat pe oaspetele nepoftit, apoi a fixat plăcuța Câine rău pe stâlpul porții, și-a pus pușca în spinare și, Pantelimon mă cheamă... către codru des. Rămasă de una singură, cu domn' Cipi aproape de comă și însângerat ca un porc înjunghiat în urma numeroaselor compostări, femeia a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ia seama la chiroșcă, fata mamei... fiind sigură că fiica nu o mai poate dojeni. În schimb fătuca, observând un zâmbet abia schițat în colțul gurii la o doamnă de-alături, s-a îmbujorat până în vârful urechilor și și-a fixat privirea asupra unui loc liber din spatele vehiculului, pe care s-a grăbit să-l ocupe pentru a se elibera de niște priviri mult prea insistente. Proaspăta liceană s-a liniștit totuși din momentul în care și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
distrusă a pianului bunicului tot felul de drăgălășenii în care era picurat etern și cuvințelul depravat. De-atunci am priceput că domnișoarele sunt atrase ca un magnet de specia aceasta umană specială a depravaților, pentru că, în ciuda pișcăturilor, ochii lor erau fixați, surâzători, tot pe mine. Dar eu mă simțeam OK în pielea mea de mic depravat și datorită faptului că fratele meu îmi citise Micul Prinț al lui Saint-Exupéry și, cu imaginația mea slobodă, îmi închipuiam că Micul depravat e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aceasta în care nu-mi lipsește nimic dar, paradoxal, îmi lipsește totul. Am devenit, mergând din țară în țară, un globe-trotter ciudat, un cetățean al lumii, un om fără rădăcini. Sunt un fel de pom călător care nu se poate fixa nicăieri. Cred că am ceva din ultimul om al lui Nietzsche: "Nu știu încotro să merg și încotro să vin; sunt tot ceea ce nu știe unde să meargă și unde să vină". Uneori îmi vine să caut un cabinet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a întins, discret, Doamne Dumnezeule, reproducerile foto ale schițelor însăilate de mine în vecinătatea monstrului Liublianka... Atât putusem schița: niște gratii după care stăteau risipite oase încătușate... Misiune sau, pur și simplu, un experiment artistic, doamnă?... Ochii insului m-au fixat ca-ntr-un insectar al răului și în acel moment mi-am adus aminte despre ce-mi spusese prietenul meu, fostul est-german: "Am trăit sub microscop, ca un microb..." Brusc, mi-a venit să vomit și, aproape alergând, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Mama schimbă mereu lumânările. Ceilalți pălărioși umblă cu niște perii mici, aruncă prafuri peste tot, îl cheamă din când în când pe cel cu filmătoarea, caută pe sub paturi, prin sertare, prin cărțile lui nea Onuț. Sunt foarte curioși. Tata își fixează ochii pe mine. Simt că trebuie să joc un rol important. Mută ochii de la mine, la capul lui nea Onuț. Repetă figura de mai multe ori, dar nu mă prind. Aduce, tot din priviri, lămuriri suplimentare. Mă prind: Jurnalul de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tumba pe banchetă. Trase scaunul la loc, se urcă pe el și porni mașina. Oh, Amanda, Amanda... Ai lăsat dintotdeauna cheile în contact. Nu ți-e frică să-ți retez gâtul? Nu. Sabia-i în portbagaj. Sâc! Ce vrei? Să fixăm ora? Sau vrei să mă ataci când mă apăr mai puțin? Eu sunt ăla previzibil! Mergem la munte, să terminăm ce-am început. Serios? Da. Dă-mi mâna. Vreau să-ți dau ceva. Te rog... Îi puse o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fac, și astfel să înregistrezi starea pe care acel acel ceva ți-o provoacă. Astfel vei ști să identifici acel ceva foarte ușor, transformând toate datele într-o simțire care să conțină informația obiectivă despre acel ceva, și să o fixeze definitiv datorită percepției tale a acelui ceva. Ce-ar fi să încep de la capăt? Să uit tot, să îngrop trecutul? Ce-ar fi să mă liniștesc? Între lupta să-mi iasă bine și dorința de a salva lumea, iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de clasa I (însă cu aspect de clasa a II-a). Suntem aproape singuri în compartimentul de șase locuri. Primă dată când îl privesc îl consider drăguț, însă îl remarc cu adevărat câteva momente măi târziu, când mă chinui să fixez geamul intr-o anumita poziție, și el mă ajută. Ne înțelegem prin semne deoarece el este străin, din Ucraina. Măi schimbăm câteva vorbe, la inițiativa lui, care, cu un ,,excuse me" mă mai întrebă câte ceva. Îmi oferă chiar și alune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
localitate sau poate nu l-a păcălit, ci a renunțat pentru această întâlnire. Înseamnă că și ea dorește acest lucru. De ce n-a acceptat s-o ia cu mașina? Să nu creeze obligații, discuții? De ce l-a luat în zeflemea fixând ora 24? Dacă va proceda în continuare așa? Ce atitudine să ia el? Cum o fi fata asta? Vreo zeflemistă? Oricum o fi, știu că o iubesc, o iubesc.” În acest timp începuseră discuțiile în familia Sătmăreanu. —Telefonul tău a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei, ridicându-se să-l îmbrâncească. — Am plecat, am plecat. Succes la internet și-n dragoste! A zâmbit Tiberiu ieșind din cameră. În sâmbăta în care s-a stabilit întâlnirea, Matei, spre deosebire de Cecilia, s-a dus cu mult înainte de ora fixată la cofetărie interesându-se de prăjituri, sucuri, cafea, înghețată pentru a alege cele mai bune sortimente, spre a-i oferi, deși nu-i știa gusturile. S-a așezat la o masă, într-un loc mai intim, a comandat o cafea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cum începe toamna, răgușim, tușim, ne curge nasul. — Da, fiindcă scade fluxul radiației de la soare. Dar putem evita acest lucru cu ajutorul spiridușului, îi informează Matei. —Cu cee? — Cu spiridușul. Este un aparat care încarcă organismul cu energii, dinamizând metabolismul celular, fixează calciul la nivel osos. Tot soiul de alimente nu ajută pe fondul unui nivel energetic scăzut, ori spiridușul ridică nivelul energetic. Să știți că orice afecțiune apare întâi energetic apoi fizic, explică Matei. Am văzut și la televizor că se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cum simte ceva, cum latră. Nu mai intră găini din vecini, pisici, că le fugărește. Oamenii cu atât mai mult nu pot intra. Am vorbit cu tatăl tău să procure o plăcuță pe care să scrie „câine rău”, s-o fixăm la poartă ca nu cumva să muște pe cineva, că nu putem să ținem încuiat toată ziua și să nu dăm de vreun necaz. Așa, Lupaș, te-ai făcut rău? îl ia de ureche Elena. Păzește casa și zi și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a dus Elenei. Ce frumos este! l-au admirat Silvia și Elena. — Îți mulțumim, Matei, mult, mult de tot. N-aveți pentru ce, doamnă. Am văzut-o în încurcătură pe Lenuș și am vrut s-o ajut. Hai să-l fixăm unde vreți să-l așezați și să-l împodobim. Faci tu asta?! se mira Elena. N-ai urgențe la spital? — Nu, dacă e ceva mă anunță la telefon. l-au așezat pe suport, l-au împodobit amândoi în timp ce Silvia s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ăsta este? —Bine că nu s-a pierdut. Căutând prin zăpadă le-a înghețat mâinile. Matei i le-a cuprins în ale sale, sărutându-i-le ca să i le încălzească. — Hai în mașină, să ne continuăm drumul. Lui i se fixaseră în minte două expresii ale Ceciliei: „de data aceasta nu-i mai refuz oferta” (fiind vorba de destin) și „ așa sunteți voi bărbații”. Curios, a întrebat o pe Cecilia ce-a vrut să spună. Aceasta i-a relatat amănunțit toată
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai sus pe o cărare înzăpezită fiind ahtiați după aerul proaspăt de munte cu miros de brad. Din vorbe, din glume iar s-au luat la alergat unul după altul, la bulgărit. Ca vestimentația să nu aibă de suferit, își fixau diferite ținte pe care trebuia să le atingă cu bulgări. Matei, ca s-o necăjească pe Cecilia, îi fixa ținte mai dificile, admirându-i fața îmbufnată când nu atingea ținta. După o vreme, după atâta cocoloșire a zăpezii în bulgări
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din glume iar s-au luat la alergat unul după altul, la bulgărit. Ca vestimentația să nu aibă de suferit, își fixau diferite ținte pe care trebuia să le atingă cu bulgări. Matei, ca s-o necăjească pe Cecilia, îi fixa ținte mai dificile, admirându-i fața îmbufnată când nu atingea ținta. După o vreme, după atâta cocoloșire a zăpezii în bulgări, le-au înghețat mâinile cu tot soarele frumos de afară. Prima care a cedat a fost Cecilia. —Auu! auu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-o fiind alături de ea. Punea suflet când se ruga lui Dumnezeu, îi mulțumea că a ajutat-o de a nu rămâne handicapată. Aurel tot îi amintea despre nuntă. Să vorbim și cu ai mei și cu ai tăi pentru a fixa data nunții. —Eu nu sunt pregătită, dragul meu. Am stat atâta timp în spital. — Ce greutăți ridică pregătirile ca să fie nevoie de timp? Dacă sunt bani, toate se rezolvă rapid. Rochia de mirească, costumul de ginere și celelelate accesorii se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]