3,170 matches
-
nu poate admite că s-a putut gândi cineva să organizeze un atentat în plină zi, la o răspântie frecventată, în zi de alegeri și cu un car cu boi. Strada era destul de largă - cum au putut, după atâta așteptare, flăcăii cu căruța s-o împingă tocmai în trăsură? Lucrul a fost posibil numai prin accident. Povestea cu căciulile de carnaval trase peste frunte nu se susține deloc. Dacă trăgeau căciula peste ochi, nu vedeau; altfel, putea fi recunoscut măcar unul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gala Galaction, care reprezintă un titlu de referință în literatura fantastică. Un tânăr trăiește o experiență neobișnuită la o moară aflată sub blestem, unde stăpânul cu însușiri satanice atrage victimele oferindu-le bogăție și putere. Naratorul amestecă planurile astfel încât atracția flăcăului Stoicea se suprapune cu invocația morarului. Cel care făcuse un pact cu diavolul nu mai putea să moară. Doar o sinucidere schimbă perspectiva încât însuși morarul să devină o închipuire. În această narațiune miraculosul face parte din cotidian, un univers
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de o spectaculozitate sumbră, generatoare de spaime irepresibile. În acest moment, Caragiale, scriitorul care se amuzase de atâtea ori de ,,romantism’’, este împins spre situația de a înfățișa un tablou de natură, în felul consacrat de romantici. În acest fel flăcăul gonit de furtună se întoarce din noapte spre locul care înseamnă adăpost și mulțumire a simțurilor. Întreaga lupta cu elementele e înfățișată la același nivel al cenesteziei și senzației musculare: ,, Frigul ud mă pătrundea; simțeam că-mi îngheață pulpele și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
apariția operei La hanul lui Mânjoală, tot în Gazeta Săteanului, este tipărită și nuvela La conac. Bucata este înrudită cu La hanul lui Mânjoală, dar fără forța de sugestie plastică a acesteia’’, scrie Șerban Cioculescu. Într adevăr, îl reîntâlnim pe flăcăul naiv care are și el o aventură fugitivă cu slujnica. De data aceasta purtătorul de vrăji este un negustor, ,,vreun orzar ori cirezar’’, sașiu: ,,când se uită drept în ochii tânărului, îi face așa, ca o amețeală, cu un fel
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pe care întâmplarea i l-a scos printre jucătorii de la conac după ce a scăpat din vraja ispitei, îi limpezește mintea și explică simbolul povestirii; mustrându-l, unchiul său îl întreabă: ,,- Cine te-a pus să joci dacă nu știi jocul?’’ Flăcăul răspunde: ,,- Dracul m-a pus !’’. Apare în final un element, și anume, conform eticii mitului popular, victoria satanei este numai temporară. Unchiul tânărului erou îl păcălește pe omul sașiu, în sensul că tot ce pierde nepotul câștigă el. Așa încât banii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
înregistrate la miliție, orice contact cu străinii era interzis etc). Răspunsul "organelor" este o mașină a Securității care i se postează în fața casei, cu program non-stop, în trei schimburi. În "schimburi" sânt când doi "lucrători", când unul singur; în genere, flăcăi ce se plictiseau de moarte, "coansați" în câte o "Dacie" vreme de opt ore. Andrei, la rîndu-i, nu foarte în apele lui, stă în casă și citește Shogun, un roman-fluviu cu intrigă japoneză medievală, foarte la modă atunci. Și, din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mic și drăguț. GRETE: Întocmai. Un chef mare, strașnic ar fi ceva potrivit pentru Grete. Ar trebui să fie o mulțime de oameni și muzicanți, toți în costume de sărbătoare. Unul din muzicanți trebuie să fie înalt și voinic, un flăcău arătos, și așa de în puteri, că să poată sufla în tubă. Și tocmai ăla-i face mereu obraznic cu ochiul lui Grete. Se vede pe loc că ăsta-i cel mai mare golan dintre toți muzicanții, pentru că-i singurul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tradiționale și cu elemente noi datorate atât procesului de culturalizare, cât și schimbărilor social- economice petrecute în satul românesc. De obicei, tinerii se cunoșteau la hora satului, la clăcile de la muncile agricole, cu ocazia sărbătorilor de peste an sau la nunți. Flăcăul, după ce cunoștea și-i plăcea fata, era cel care cerea consimțământul părinților acesteia pentru căsătorie, după cum arată pe la începutul secolului al XVIII-lea Dimitrie Cantemir: „...iar obiceiul țării a statornicit că flăcăii trebuie să-și aleagă ei înșiși nevestele și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu ocazia sărbătorilor de peste an sau la nunți. Flăcăul, după ce cunoștea și-i plăcea fata, era cel care cerea consimțământul părinților acesteia pentru căsătorie, după cum arată pe la începutul secolului al XVIII-lea Dimitrie Cantemir: „...iar obiceiul țării a statornicit că flăcăii trebuie să-și aleagă ei înșiși nevestele și să nu-și aleagă părinții fetei ginerele”. Conform tradiției, flăcăul, însoțit de rude sau de părinți, mergea „în pețit” pentru a cere consimțământul de la părinții fetei. În duminica următoare, dacă înțelegerea era
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cerea consimțământul părinților acesteia pentru căsătorie, după cum arată pe la începutul secolului al XVIII-lea Dimitrie Cantemir: „...iar obiceiul țării a statornicit că flăcăii trebuie să-și aleagă ei înșiși nevestele și să nu-și aleagă părinții fetei ginerele”. Conform tradiției, flăcăul, însoțit de rude sau de părinți, mergea „în pețit” pentru a cere consimțământul de la părinții fetei. În duminica următoare, dacă înțelegerea era făcută, părinții fetei veneau la viitorii cuscri pentru a stabili zestrea și data logodnei. Până la logodnă tinerii își
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cântau fanfare ca cea de la Doagele sau cea a lui Buruiană de la Burdușoaia; sau tarafurile de la Godinești sau de la Tomozia, a lui Mircea Doru. Înainte vreme, sâmbăta seara, avea loc petrecerea denumită „vedrele”. La aceasta participau, alături de viitori miri, flăcăii și fetele din sat. Denumirea acestei petreceri vine de la unitatea de măsură a vinului, „vadra”, care se dădea la această ocazie. În alte sate, în curțile mirelui și a miresei se plantau câte un pom care se uda cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
celui dispărut. După praznicul din ziua înmormântării, pentru integrarea celui mort în „lumea de dincolo”, obiceiurile funerare presupuneau: purtatul doliului, aprinderea lumânărilor, tămâierea casei și a mortului, purtatul de către femei a părului despletit, purtatul bărbii de către bărbați. La moartea unui flăcău sau a unei fete mari, cel decedat era îmbrăcat în straie de mire, respectiv de mireasă, iar alaiul era însoțit de brazi și lăutari. Cultul morților se practică și astăzi cu ocazia „moșilor” de vară și de toamnă, de iarnă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
băieții stăteau de vorbă. Fetele strângeau viorele și tămâioasă, pe care le păstrau la icoane, folosindu-le apoi în diverse farmece de dragoste. La prânz, fetele începeau să coboare în fugă înspre sat, urmărită de băiatul care o plăcea. Dacă flăcăul era iute de picior și fetei îi plăcea respectivul urmăritor, atunci, după ce fata se lăsa prinsă de către băiat, între cei doi avea loc o sărutare mai îndelungată, în văzul tuturor. Acest sărut reprezenta logodna ludică a celor doi, cel
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
din alt sat în ziua de Dragobete, ca să fie drăgăstoase tot anul, și mai aveau grijă să dea mâncare bună orătăniilor din curte și păsărilor cerului. În ziua de Dragobete nu era sacrificată nici o vietate. De multe ori, flăcăii petreceau din plin de Dragobete și prin satele vecine, ca să le meargă bine peste an. Pentru toți, sărbătoarea dragostei era socotită una de bun augur pentru treburile mărunte. Deoarece se credea că Dragobetele îi va ajuta pe gospodari să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bisericii lor, petrecerea lua o mai mare amploare, fiind sărbătorită și ziua onomastică. Cu această ocazie, locuitorii din alte zone sosesc pe la casele gospodarilor și în special pe la cei ce-și „făceau patronul”. Petrecerile cu lăutari aveau loc seara când flăcăii organizau în cămine culturale și școli unde în schimbul unei taxe de intrare putea să participe oricine. Balurile intime se organizau în casele localnicilor cu participarea numai a celor invitați, fiind petreceri mai „selecte”. O particularitate a hramurilor din aceste sate
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
administrarea Moldovei crescuse. Oglindind o realitate istorică a Moldovei medievale, obiceiul cuprinde pe reprezentanții etniilor care trăiau în țară la acea vreme: turci, țigani, evrei. Plugul cuprindea pe reprezentanții pe sexe ai diferitelor generații: fete tinere și babe în travesti, flăcăi maturi, părinți și moșnegi. Din punct de vedere al criteriului estetic, constatăm: o parte frumoasă reprezentată de arnăut, turc și fată, iar pe de altă parte se află urâții, reprezentați de babă, moșneag, țigan și jidani. Personajele, deși sunt reprezentative
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se desfășoară însă în seara și noaptea de Crăciun. În satele amintite, colindătorii, tineri și oameni în toată firea, se adunau în cete bine rânduite. Fiecare grup își alege un conducător numit vătaf sau jude. Colindătorilor li se alăturau câțiva flăcăi cu saci și traiste pentru darurile primite. Până prin anii 1948, cetele se împărțeau și colindau numai câte o parte a satului, în special pe la casele unde se aflau fete. Aceste cete aveau grijă să nu pătrundă pe „teritoriul” altor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rotește și se apleacă, clămpănind din fălcile de lemn acționate din interior cu ajutorul unei sfori. Capra este acompaniată de lăutari. Ursul Umblatul cu Ursul este o datină întâlnită doar în satul Tarnița, de Anul Nou. Ursul era întruchipat de un flăcău purtând pe cap și pe umeri blana unui animal, uneori împodobită în zona urechilor cu ciucuri roșii. Alteori, masca putea fi mai simplă: capul ursului se confecționa dintr-un schelet de lemn acoperit cu o blană, iar trupul ursului dintr-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în bătătura casei, aprinderea lumânării de la Înviere, rugăciuni sau semnul crucii. HORELE Dansuri locale În satele Dealu Perjului și Lazu aveau loc în aceeași zi două hore, în funcție de categoria socială din care făceau parte tinerii. Se făcea o horă a flăcăilor de rând, unde se cânta din vioară, țambal, cimpoi, fluier, caval, ocarină, cimpoi și cobză și o horă a celor mai avuți, care-și plăteau fanfară. În satele Valea Iepei, Bărboasa și Tarnița erau cunoscute tarafurile lui Țîmpău, Neculai Crețu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de jocuri populare cu specific local dar și jocuri comune cum ar fi Bătuta, Corăgheasca, Țărăneasca, Ruseasca, Ciobănașul și Trece rața la Buhoci . Se spuneau diferite strigături: „Lelia cu șorțul roș,/ Nu știe să umple borș,/ Dar la horă cu flăcăi,/ Ea se prinde mai întăi”. Cântecele populare locale, doinele și baladele, sunt expresie a vieții spirituale, a trăirilor și sentimentelor oamenilor de pe aceste meleaguri. Sunt concludente versurile: Foaie verde lemn de scai,/ Inimă de putregai,/ N-am cuțit ca să te
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ținut mâinile se folosea la spălat, după ce s-a băut de trei ori din ea, iar ceea ce a mai rămas, se arunca la un loc curat. Descântecul „de dragoste” (cules de la Ruxandra Bertea din Bărboasa) Se rostea în șoaptă, atunci când flăcăul și fata plecau la horă: „Cum ascultă toată lumea/ Clopotele trăgând,/ Muzică în sat cântând,/ Păunii cârâind/ Așa să asculte toți pe Ioana și pe Ion/ Toți flăcăii și toate fetele./ Și să vorbească cu dânșii./ Fugiți, voi ciunți pârliți/ Că
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de dragoste” (cules de la Ruxandra Bertea din Bărboasa) Se rostea în șoaptă, atunci când flăcăul și fata plecau la horă: „Cum ascultă toată lumea/ Clopotele trăgând,/ Muzică în sat cântând,/ Păunii cârâind/ Așa să asculte toți pe Ioana și pe Ion/ Toți flăcăii și toate fetele./ Și să vorbească cu dânșii./ Fugiți, voi ciunți pârliți/ Că vin eu cu Ion/ Cu trei vișini înfloriți’’.Se spune că farmecul de la primul descântec de dragoste îl iau la dânșii i-l poartă, astfel ca ajunși
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de eleganță și sobrietate. Câteva ornamente străvechi apăreau pe gluga ciobănească, nelipsită din portul de lucru al ciobanilor. Din costumul de vară distingem următoarele piese de bază: pălăria, cămașa, ițarii, brâul, betele, jaleatca, ilicul și opincile. În zilele de sărbătoare, flăcăii purtau cordică la pălărie cusută cu canava de diferite culori, având pe margine mărgele colorate. Flăcăii își tundeau părul de tot, iar bătrânii purtau părul lung, așa cum îl aveau moș Dumitru Grigoreanu sau Vasile Pisăru. Cămașa încă se mai purta
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
al ciobanilor. Din costumul de vară distingem următoarele piese de bază: pălăria, cămașa, ițarii, brâul, betele, jaleatca, ilicul și opincile. În zilele de sărbătoare, flăcăii purtau cordică la pălărie cusută cu canava de diferite culori, având pe margine mărgele colorate. Flăcăii își tundeau părul de tot, iar bătrânii purtau părul lung, așa cum îl aveau moș Dumitru Grigoreanu sau Vasile Pisăru. Cămașa încă se mai purta prin anii 1950 și era lungă, din fuior, cu mâneci largi, cu clini și guler înalt
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
În familiile Maftei, Vraciu și Grigoreanu se purta peste cămașă ilicul împletit din lână albă în mai multe modele. Peste jaletcă se purta o haină scurtă de suman denumită „chepeneag”, ornamentată cu benzi înguste și decupaje florale tip „coada șoricelului”. Flăcăii ieșeau la horă cu sumane găitănite 1, purtau tot timpul anului opinci din piele de porc, cu „gurgui” și încrețite la călcâi și oghele 2 din suman alb sau negru. La confecționarea flanelelor, ilicelor și a pielicelelor pentru căciuli se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]