2,798 matches
-
septembrie Consiliul român de război a hotărât să suspende ofensiva în Transilvania și să se concentreze pe distrugerea grupului de armate Mackensen în schimb. Planul, cunoscut sub numele de "Ofensiva Flămânda", presupunea atacarea forțelor Puterilor Centrale printr-o lovitură de flanc și spate, după traversarea Dunării pe la Flămânda, în timp ce, pe linia principală a frontului, trupele româno-ruse trebuiau să lanseze o ofensivă spre Cobadin și Kurtbunar. Pe 1 octombrie, 2 divizii românești au forțat cursul Dunării la Flămânda și au creat un
Participarea României în campania anului 1916 () [Corola-website/Science/332778_a_334107]
-
din cele mai renumite tratate în privința mai multor aspecte ale Yoga și cunoașterii mistice. Înainte ca bătălia să înceapă, Yudhisthira face un gest neașteptat.Brusc lasă îi cadă armele, își dă jos armura și începe sa meargă de-a lungul flancului armatei Kaurava cu mâinile strânse la piept în rugăciune. Frații Pandava și Kaurava l-au privit cu neîncredere crezând că Yudhisthira se predă înainte ca prima sageată să fi fost trasă. Mesajul lui Yudhistira a devenit clar atunci când acesta a
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
francez de la frontieră. Pentru britanici, liniile lor de comunicație din porturile Golfului Biscaya urmau să fie paralele cu frontul. În ciuda riscului reprezentat de trimiterea forțelor aliate în Belgia centrală, ceea ce le făcea vulnerabile la un atac german de încercuire prin flanc, Maurice Gamelin a aprobat planul, care nu a mai fost schimbat până la declanșarea războiului. Britanicii, care la data când a fost conceput planul nu aveau trupe pe continent și erau în plin efort de reînarmare, nu au comentat în nici un
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
este de Bruxelles. Principala poziție defensivă din jurul Anversului (la aproximativ 10 km de oraș) urma să fie apărată de belgieni. Armata a VII-a franceză trebuia să ajungă la Zeeland ori Breda, pe frontiera olandeză. Francezii trebuiau astfel să apere flancul stâng al armatei belgiene de la Anvers și să amenințe flancul nordic al frontului german. Mai departe, spre est, pozițiile defensive belgiene erau construite în zona tactică imediată de-a lungul Canalului Albert, care făcea legătura cu fortificațiile de pe Meuse la
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
10 km de oraș) urma să fie apărată de belgieni. Armata a VII-a franceză trebuia să ajungă la Zeeland ori Breda, pe frontiera olandeză. Francezii trebuiau astfel să apere flancul stâng al armatei belgiene de la Anvers și să amenințe flancul nordic al frontului german. Mai departe, spre est, pozițiile defensive belgiene erau construite în zona tactică imediată de-a lungul Canalului Albert, care făcea legătura cu fortificațiile de pe Meuse la vest de Maastricht. Linia își schimba direcția spre sud și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
nordic al orașului și drumul de pătrundere spre vestul țării. Alte linii defensive se întindeau spre sud-vest, acoperind direcția Liege-Namur. Armata belgiană beneficia în plus și de sprijinul Armatei I franceze, care urma să înainteze spre Gembloux și Hannut pe flancul sudic al BEF și să acoperer sectorul Sambre. Francezii acopereau spațiul liber rămas între defensiva belgiană de la pozițiile de pe linia planului Dyle până la Namur. Mai la sud, Armata a IX-a franceză acoperea frontul de la axa Givet-Dinant până la râul Meuse
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
implicată în luptele din Belgia avea să fie Armata a 9-a. Aceată armată avea efective și dotare inferioare celorlate două armate franceze mai sus amintite. Singura unitate puternică era Divizia a 5-a motorizată. Armata avea ca sarcină apărarea flancului sudic al fronului aliat, de la râul Sambre până la nord de Sedan. În continuare spre sud, pe teritoriul francez, era staționată Armata a 2-a franceză, care apăra frontiera franco-belgiană de la Sedan la Montmédy. Cele mai slabe aramate franceze aveau să
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Belgia în cadrul Corpului al XVI-lea de armată. Divizia a 9-a Panzer era în componența Armatei a 18-a care, după încheierea luptelor din Olanda, trebuia să atace în Belgia împreună cu Armata a 18-a și îi asigure protecția flancului ei nordic. Grupul de Armate B era dotată cu 808 tancuri, din care 282 Panzer I, 288 Panzer II, 123 Panzer III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Leopold a lăsat rezolvarea problemei pe seama aghiotantului și a șefului statululi major. Brooke a ajuns la concluzia că Overstaeten nu este capabil să înțeleagă situația și nici planurile de luptă ale BEF. Britanicii ar fi trebuit să se sprijine în flancul stâng pe aliatul belgian, dar Broole a început să se îndoiască de capacitatea de luptă a belgienilor. Aceste neînțelegeri nu erau singurele care îi nemulțumeau pe aliați. Aliații erau nemuțumiți de lucrările antitanc de-a lungul liniei Dyle, cele care
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
au retras forțele pe linia Namur-Anvers. A doua zi, Armata I franceză a ajuns la Gembloux, între Wavre și Namur, să acopere „breșa Gembloux”. Aceasta era o zonă de câmpie plată, fără nicio fortificație. Armata a 7-a franceză de pe flancul nordic al liniilor belgiene, care trebuia să apere axa Bruges-Ghent-Ostend și porturile de la Canalul Mânecii, a înaintat în Belgia și Olanda cu viteză maximă. Francezii au ajuns la Breda în Olanda pe 11 mai. Între timp însă, parașutiștii germani cuceriseră podul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
dat fiind faptul că francezii nu dispuneau de rezerve în spatele frontului, aceștia nu au putut să organizeze nici un fel de contraofensivă. Victoria germană a fost completă când corpurile de blindate germane au învăluit cealaltă divizie mecanizată franceză (2e DLM) prin flancul ei stâng. Corpul al III-lea belgina, care se retrăgea dinspre Liege, s-a oferit să îi ajute pe francezi, dar au fost refuzați de comandanții 3e DLM. Dacă pe 12 și 13 mai, 2e DLM nu a pierdut nici un
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
lupte în cadrul Grupului de Armate A. Grupul de Armate B a continuat ofensiva prin care avea ca obiectiv străpungerea frontului de pe râul Meuse. Din punct de vedere tactic, acest Grup trebuia să înainteze spre vest către Mons, să ocolească prin flanc Corpul Expediționar Britanic (BEF) care apăra sectorul Dyle-Brussels, să își schimbe mai apoi direcția de atac spre dus și să ocolească prin flanc Armata a 9-a franceză. Pierderile germane au fost ridicate în timpul luptelor de la Hannut și Gembloux. Efectivele
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Din punct de vedere tactic, acest Grup trebuia să înainteze spre vest către Mons, să ocolească prin flanc Corpul Expediționar Britanic (BEF) care apăra sectorul Dyle-Brussels, să își schimbe mai apoi direcția de atac spre dus și să ocolească prin flanc Armata a 9-a franceză. Pierderile germane au fost ridicate în timpul luptelor de la Hannut și Gembloux. Efectivele Diviziei a 4-a Panzer au fost reduse pe 16 mai la doar 137 de tancuri, dintre care doar patru Panzer IV. Până la
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și a Armatei a 6-a spre Gembloux a produs un efect de domino de prăbușire a liniilor defenisve aliate, armata belgiană, BEF și Armata I franceză fiind obligate să se retragă pe 16 mai ca să nu fie depășite prin flanc și încercuite. Belgienii, care apărau împreună cu francezii și britanicii aliniamentul Koningshooikt-Wavre, au considerat că, dacă Aramata a 2-a franceză nu ar fi cedat la Sedan, ei ar fi reușit să oprească pe acest aliniament înaintarea germană. Rapida evoluție a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
ore de mers de coasta franceză a Canalului Mânecii. Gort a fost surprins să afle că francezii nu aveau nici planuri, nici trupe de rezervă pentru oprirea atacului german spre Canalul Mânecii. El era foarte îngrijorat de situația Armatei I franceze de pe flancul stâng al britanicilor, care fusese redusă la o masă dezorganizată de militari, temându-se că blindatele germane ar fi putut să îi atace trupele pe care le comanda la Arras ori Péronne în drumul lor spre porturile Calais și. Cum
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de blindate. În ciuda succeselor tactice inițiale, atacul nu a reușit să străpungă liniile germane în timpul luptelor de la Arras de pe 21 mai. După eșecul acestui atac, belgienilor li s-a cerut să se retragă pe aliniamentul râului Yser și să apere flancul stâng al aliaților. Aghiotantul regelui, generalul Overstraten, a apreciat că o asemenea mișcare nu putea fi executată de armata belgiană fără să existe primejdia dezintegrării forțelor armate implicate. Francezii au sugerat un alt plan de ofensivă. Ei au cerut belgienilor
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
spre frontiera franceză între Maulde și Halluin. Belgienii ar fi trebuit mai apoi să își extindă frontul, permițând unităților BEF astfel eliberate să declanșeze atacul. Pentru acest atac, Armata I franceză urma să suplimenteze efectivele britanice cu două divizii de pe flancul drept. Leopold a fost rezervat și în legătură cu această variantă, deoarece trebuia astfel să renunțe la controlul a celei mai mari părți a Belgiei. Armata sa era epuizată și din punct de vedere tehnic era o sarcină care putea fi dusă
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
acel moment în lupte grele, iar linia defenisivă a acestei mari unități era foarte subțire. În acea zi, Winston Churchill a vizitat frontul și a insistat ca francezii și BEF să străpungă frontul german dinspre nord-est. El spera ca, pe flancul drept, Corpul belgian de cavalerie să poată face față ofensivei germane. Churchill i-a trimis lui Gort următorul mesaj: 1. Armata belgiană ar trebui să se retragă pe linia Yserului și să reziste acolo, stăvilarele fiind deschise. 2. Armata britanică
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
să reziste acolo, stăvilarele fiind deschise. 2. Armata britanică și Armata I franceză ar trebui să atace spre sud-vest spre Bapaume și Cambrai cât mai devreme, în mod sigur mâine, cu aproximativ opt divizii, cu Corpul belgian de cavaleri pe flancul drept al britanicilor. Acest ordin ignora faptul că armata belgiană nu se putea retrage pe Yser, iar în cazul cavaleriei belgiene nu prea existau șanse ca să se poată alătura atacului la timp. Retragerea belgienilor ar fi avut justificări militare. O
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Atacurile infanteriei și artileriei belgiene nu au putut fi stopate decât cu ajutorul intervenției "Luftwaffe". Belgienii le-au reproșat francezilor și britanicilor faptul că în această fază a luptelor nu le-au asigurat sprijinul aerian necesar. Capul de pod german amenința flancul de răsărit al Diviziei a 4-a britanice. Montgomery a mutat în această zonă câteva unități din cadrul Diviziei a 3-a de infanterie pentru întărirea defensivei. O slăbiciune critică a „Planului Weygand” și al celor britanice pentru declanșarea unui atac
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
contraatac împotriva flanclui stâng al germanilor și să slăbească presiunea exercitată asupra belgienilor de vreme ce trupele comandate de von Bock atacau direct împotriva pozițiilor fortificate britanice de la Kortrijk. Înaltul comandament belgian a cerut cel puțin de cinci ori britanicilor să atace flancul stâng vulnerabil al diviziilor germane dintre Scheldt și Leie ca să evite colapsul liniilor belgine. Admiralul Sir Roger Keyes a transmis un mesaj către Înaltul Comandament Aliat: Van Overstraten dorește cu disperare un contraatac britanic puternic. Ori la nord, ori la
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
pe aliniamentul Ypres-Passchendaele-Roulers. În partea cea mai de vest, BEF fusese obligat să se retragă până la nord de Lille, chiar lângă frontiera franceză. Retragerea britancilor punea în pericol întreg frontul, putând duce la crearea unei breșe între pozițiile proprii și flancul sudic al belgienilor de pe Ypres-Lille. Eventuala înaintare a germanilor spre Dunkerque ar fi dus la pierderea controlului asupra portului, care devenise brusc un obiectiv de importanță vitală pentru aliați. britanicii s-au retras spre port începând cu 26 mai. Această
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de pe Ypres-Lille. Eventuala înaintare a germanilor spre Dunkerque ar fi dus la pierderea controlului asupra portului, care devenise brusc un obiectiv de importanță vitală pentru aliați. britanicii s-au retras spre port începând cu 26 mai. Această manevră a expus flancul Armatei I franceze de lângă Lille. Odată cu retragerea britanicilor, germanii au început înaintarea și au ocupat pozițiile eliberate, ceea ce a dus la încercuirea grosului Armatei I franceze. Gort și șeful statului său major, generalul Henry Pownall, au fost conștienți că retragerea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
a așezat cavaleria galică și hispanică aproape de mal, având în față cavaleria romană; aripa dreaptă a fost lăsată în seama călăreților numizi, iar centrul frontului a fost întărit cu pedestrimea, astfel încât la mijloc se găseau galii și hispanii, iar pe flancuri erau încadrați de trupele de africani. Hasdrubal, fratele lui Hannibal, comanda aripa stângă iar Maharbal pe cea din dreapta. Centrul frontului îl comanda Hannibal. Trupele auxiliare au pornit la atac, iar cea dintâi ciocnire s-a dat între unitățile ușor înarmate
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
centrali, dau versante relativ domoale, dar și cele mai înalte culmi cu relief ruiniform: Vîrful Cetății, Creasta Crizbav, Gîrbova, Vîrful Negru, Runcul Bogatei, Harhamul Unguresc. Ele apar, de asemenea, și în Defileul Oltului. Marnele, argilele și gresiile sînt răspîndite pe flancul vestic al Perșanilor și, fragmentar, pe cel estic. Marnele și argilele cu diverse intercalații, avînd o duritate mai mică, creează un relief monoton și domol, cu văi largi și frecvente alunecări de teren. Un astfel de peisaj se întîlnește în
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]