425,743 matches
-
Mihai Bendeac - cel mai bun Ipingescu pe care l-am văzut - Andreea Grămoșteanu, Emilia Bebu, Raluca Tudorache. Am plecat cu emoția lui Gelu Colceag că i-a ieșit, că ce a propus și a gîndit în stil european a prins formă și conținut. Despre acest moment, despre acest proiect, despre aceste spectacole și despre acești tineri, în numărul viitor.
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
Ștețco (implicarea serviciilor secrete din URSS, SUA, Ungaria și Israel), Teodor Filip, Ion Coman, Constantin Sava și Constantin Monac (bazîndu-se pe arhivele Armatei sugerează un complot extern împotriva României). Majoritatea celor care susțin ideea complotului extern au fost într-o formă sau alta apărători ai fostului regim (Nicolae Ceaușescu, Ion Coman, Filip Teodorescu), agenți ai Securității, membri ai trupelor USLA sau simpatizanți ai "aripii naționaliste", a Securității. Ideea complotului intern (a loviturii de stat din interiorul aparatului) este susținută de Elena
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
lume și care, în ultimii ani, au căpătat și în spațiul românesc o importanță indiscutabilă. Situl ca exponat xpresiile alternative și activismul social pe care și-l asumă astăzi artistul nu sînt nici pe departe încercări de boicot îndreptate împotriva formelor artistice istoricizate și stocate muzeistic, ci, din contra, tentative de recuperare, de relansare și de resemnificare. Și tocmai pe această idee s-a construit întregul discurs al expoziției de la Cetatea Cîlnic, pe care Centrul Soros pentru Artă Contemporană a organizat
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
în discursul său și temporalitatea ca o prezență perceptibilă. Pentru că aici nu mai este vorba despre o privire istorică liniară, despre marcarea unei succesiuni, ci despre simultaneitatea și conjuncția în același proiect a două paradigme principial diferite: imemorialul și prezentul, forma definitivă și efemerul, proiecția legendară și demitizarea. Iar dacă la primul său nivel, acela al expoziției propriu-zise, intervenția artiștilor poate fi evaluată diferențiat, avîndu-se în vedere natura obiectelor, la nivelul secund, cel cu valoare de semnal, problemele de axiologie dispar
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
întîmplă pe suprafața sa. Ecranul devine opac și își pierde orice funcție denotativă, iar interesul artistului se deplasează de pe istorisire și informație pe expresivitatea și pe dinamica limbajului. Modificarea legăturilor dintre elementele imaginii atrage după sine și o modificare a formei. Povestea este înlocuită prin ritm, logica prin improvizație, prin succesiuni aleatorii sau, pur și simplu, printr-un alt fel de logică. Efemeră în comparație cu pictura, chiar dacă se poate reveni la ea ori de cîte ori am dori-o, arta video are
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
pe scurt: psihologul Kelvin (Donatas Banionis) ajunge la o stație spațială de pe orbita unei planete oceanice numite Solaris. Găsește stația "în ruine", un membru al echipajului mort, restul bântuit de halucinații pe care în curând le experimentează și el, sub forma aparițiilor soției sale moarte. Ca și în 8 ˝, stai și-ți bați capul: ce e real și ce nu, de ce, ce e cu laitmotivele vizuale, apar sau nu mituri (cel al lui Orfeu și Euridice nu are cum să nu
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta și artistul în spații aseptice și în universuri prin care circulă doar acei curenți de aer care se nasc din bătaia de aripă a îngerilor, lumea se mișcă încredibil de repede, iar formele simbolice și comportamentul artistic se primenesc odată cu ea. Artistul, indiferent de limbajul în care s-a specializat - în măsura în care această specializare mai există -, se afirmă printr-o gesticulație multiplă, se implică direct în cotidian, se eliberează de atemporalitatea glacială și trăiește
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
mișcă în spațiu, stabilește contacte, participă la dezbateri, conferențiază, se implică în problemele sociale fierbinți, scrie, vorbește, protestează, admonestează ș.a.m.d. într-un cuvînt, își pune probleme mult mai largi decît cele legate strict de tehnică și de construcția formei și se transformă, cu sau fără voia lui, într-un activist moral și într-un fel de ,,agent sanitar,, al umanității. Și asta indiferent dacă rămîne fidel limbajelor consacrate sau experimentează expresii alternative și coduri noi de comunicare. în acestă
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasă consecvență în gîndirea formei, în opoziție vădită și declarată cu statutul artificial pe care artistul l-a dobîndit în Occident și cu efemeritatea, inconsecvența și derizoriul expresiei coborîte în stradă. Revenit în țară după 1990, printre altele chiar pentru a organiza unul dintre cele
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
jumătate răsăritean ( jumătatea simbolică și spirituală), pe jumătate apusean (jumătatea civică și morală), Bata Marianov este exact ceea ce el observă cu multă îngrijorare în aceste cărți: un artist coborît în istorie, angajat în salubrizarea ei, în căutarea celor mai eficiente forme de supraviețuire. Numai că, spre deosebire de modelul incriminat, el nu și-a pierdut nici credința în resursele supramundane ale limbajului artistic și nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru. P.S. Mai sînt cîteva luni pînă la deschiderea Bienalei de la Veneția și
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
încă o dată, demisia. O lume în care oameni cu profilul moralo-intelectual al d-lui Timofte dețin funcții de răspundere e o lume total nesigură. E o lume a suspiciunii ridicată la nivel de politică de stat și a șantajului ca formă de menținere în funcții a unor cetățeni a căror competență tinde spre zero și a căror calificare morală a coborât demult în subsolurile tratatelor de etică.
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
intră mai degrabă revolta față de mesajul care și-a identificat limbajul decît nostalgia galantarului și aspirația către tihna vitrinei. În mod real, arta contemporană poate constitui materie primă pentru un centru, un institut, în fine, o instituție de cercetare a formelor proteice, a marilor responsabilități asumate cu elanuri juvenile și, evident, a fascinației pentru domeniile pe care le ataci frontal, dar în care nu ai o competență certă. 2. Pentru că Muzeul... s-a făcut la comandă politică și din nevoi propagandistice
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
constitui modul de formare al genitiv-dativului articulat la substantivele feminine cu terminația în -ie postconsonantică (familie, primărie, educație etc.). Acestea reprezintă în româna actuală o excepție de la regula de bază a femininelor, care cere ca articolul hotărît să se atașeze formei de genitiv-dativ (omonime cu pluralul), stabilind o legătură clară între formele (unei, aceste sau niște) case și casei. La substantivele din subclasa descrisă, articolul se adaugă însă formei de nominativ-acuzativ singular: familiei, primăriei, educației se explică pornind de la familie, primărie
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
terminația în -ie postconsonantică (familie, primărie, educație etc.). Acestea reprezintă în româna actuală o excepție de la regula de bază a femininelor, care cere ca articolul hotărît să se atașeze formei de genitiv-dativ (omonime cu pluralul), stabilind o legătură clară între formele (unei, aceste sau niște) case și casei. La substantivele din subclasa descrisă, articolul se adaugă însă formei de nominativ-acuzativ singular: familiei, primăriei, educației se explică pornind de la familie, primărie, educație, nu de la (unei) familii, primării, educații. Se observă imediat că
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
de bază a femininelor, care cere ca articolul hotărît să se atașeze formei de genitiv-dativ (omonime cu pluralul), stabilind o legătură clară între formele (unei, aceste sau niște) case și casei. La substantivele din subclasa descrisă, articolul se adaugă însă formei de nominativ-acuzativ singular: familiei, primăriei, educației se explică pornind de la familie, primărie, educație, nu de la (unei) familii, primării, educații. Se observă imediat că substantivele din această categorie - de altfel destul de numeroase - sînt fie termeni culți moderni, împrumutați și adaptați fonetic
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
lingvistul - care propune diferențierea în scris între i vocalic (i ) și i semivocalic (scris i ) - era de părere că la cuvintele din seria citată ar fi fost de ajuns să se scrie cu doi i, pentru a indica pronunția bisilabică, forma articulată filosofii acesteia fiind astfel diferențiată de cea nearticulată: acestei filosofii. Reținem de aici cîteva lucruri importante: în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, formele în cauză apăreau ca nefixate grafic, iar pronunția filosofiii era considerată normală, dar
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
de ajuns să se scrie cu doi i, pentru a indica pronunția bisilabică, forma articulată filosofii acesteia fiind astfel diferențiată de cea nearticulată: acestei filosofii. Reținem de aici cîteva lucruri importante: în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, formele în cauză apăreau ca nefixate grafic, iar pronunția filosofiii era considerată normală, dar inestetică. În propunerea unei modalități de scriere, criteriul estetic-eufonic era hotărîtor. În monografia sa Structură și evoluție în morfologia substantivului românesc (1970), Paula Diaconescu prezintă în detaliu
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
iar pronunția filosofiii era considerată normală, dar inestetică. În propunerea unei modalități de scriere, criteriul estetic-eufonic era hotărîtor. În monografia sa Structură și evoluție în morfologia substantivului românesc (1970), Paula Diaconescu prezintă în detaliu istoria substantivelor feminine și a variațiilor formelor lor accentuate: se constată că în limba română veche acestea cunoșteau numeroase oscilații. Substantivele feminine în -ie aveau în secolul al XVI-lea terminațiile de genitiv-dativ articulat -ieei, -iei, -iiei, -ii: corabieei, bucuriei, mîniiei, domnii etc. În secolele al XVII
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
cunoșteau numeroase oscilații. Substantivele feminine în -ie aveau în secolul al XVI-lea terminațiile de genitiv-dativ articulat -ieei, -iei, -iiei, -ii: corabieei, bucuriei, mîniiei, domnii etc. În secolele al XVII-lea - al XVIII-lea, în texte se întîlneau mai ales formele în iei și ii (iii). Concurența formelor a fost descrisă și de Mariana Costinescu, în Normele limbii literare în gramaticile românești (1979). Iar în textele dialectale contemporane e înregistrat adesea un genitiv-dativ neconform normelor academice. Iorgu Iordan, în Limba română
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
aveau în secolul al XVI-lea terminațiile de genitiv-dativ articulat -ieei, -iei, -iiei, -ii: corabieei, bucuriei, mîniiei, domnii etc. În secolele al XVII-lea - al XVIII-lea, în texte se întîlneau mai ales formele în iei și ii (iii). Concurența formelor a fost descrisă și de Mariana Costinescu, în Normele limbii literare în gramaticile românești (1979). Iar în textele dialectale contemporane e înregistrat adesea un genitiv-dativ neconform normelor academice. Iorgu Iordan, în Limba română actuală. O gramatică a greșelilor (ediția a
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
singur lucru: în fond, scriem și pronunțăm teoriei - nu teoriii (cu doi i în rostire) nu dintr-o presiune clară a uzului sau dintr-un principiu rațional și analogic (dimpotrivă, analogia și regularitatea sistemului ar fi favorizat poate a doua formă), ci dintr-o preferință manifestată de "normatori" pentru criteriul estetic-eufonic.
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
Bunicul pictorului, Alexis, a purtat, pînă la venirea în țară, numele Rhesus, cu o evidentă rezonanță thracă, dar care, după sosirea la Iași, suportă succesive modificări grafice și fonetice ajungînd, în final, Ressu, după ce într-o fază intermediară luase și forma Resus. Remarcat ca un bun desenator încă din liceu, Camil Ressu se va înscrie mai tîrziu, în 1897, la Școala de Belle Arte și va lucra în atelierul lui G.D.Mirea, pictor academist bine cunoscut și prețuit în consecință. Dar
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
și, nu de puține ori, de-a dreptul derutantă. Astfel, în muzee îi va cunoaște, desigur, pe Ingres, acest rafaelit tîrziu, posedat aproape mistic de ideea perfecțiunii expresiei și pătruns în aceeași măsură de înalta funcție a desenului în definirea formei plastice, pe Cezanne, cel care sintetizează lumea în cîteva planuri și descoperă în orice formă vie o geometrie elementară, pe fovii temperamentali și pe impresioniștii cu suflet feminin, evanescenți și imponderabili. In timp ce afară va intra în contact natural
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
desigur, pe Ingres, acest rafaelit tîrziu, posedat aproape mistic de ideea perfecțiunii expresiei și pătruns în aceeași măsură de înalta funcție a desenului în definirea formei plastice, pe Cezanne, cel care sintetizează lumea în cîteva planuri și descoperă în orice formă vie o geometrie elementară, pe fovii temperamentali și pe impresioniștii cu suflet feminin, evanescenți și imponderabili. In timp ce afară va intra în contact natural cu reacțiile la impresionism, cu asidua aspirație către natura primitivă, frustă, necoruptă de sclifoselile de
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]