4,010 matches
-
Îți dădeai seama că nu modelul e de vină, ci poziționarea conștient mai strîmbă a obiectivului. S-o luăm de exemplu pe cea În care Tashiro a asemănat părul cu o coadă de cal. Șezutul era Îndreptat spre aparatul de fotografiat Într-o poziție asemănătoare cu aceea pentru clismă și cele două pete albe reprezentînd călcîiele ocupau colțurile fotografiei și fuseseră mărite de li se vedea și cel mai mic detaliu. Aveai impresia că le privești cu lupa. Focalizarea imaginii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
față de incomoditatea fizică... Întinderea albă și plată a șoldurilor, care părea fără nici o legătură cu membrele răsucite ale fetei, apărea la fel de lipsită de expresie ca o carapace de rac de mare. Fata era forțată să stea Într-o poziție imposibilă... Fotografie greu de Înțeles... Nu se descifra nimic obscen, nici un stimul sadic, ci numai lipsă de naturalețe, ceva straniu... aceeași senzație pe care ți-ar provoca-o niște flori aranjate cu cozile În sus. Dacă trebuia să găsesc și o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lăturalnică, ne-am trezit Într-o lume Însuflețită În care abia atunci parcă Începea să clocotească viața. Cafenele - mari și mici -, pasaje Între magazine cu jocuri mecanice, dughene cu băuturi, cu mîncăruri... și printre toate acestea, magazine cu aparate de fotografiat de mîna a doua, librării, anticariate, magazine cu materiale pentru Îmbrăcăminte europeană și altele mai arătoase, unde se vindeau discuri. La capătul lor, o porțiune numai cu baruri și cafenele și o singură farmacie. Am mai traversat o stradă principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un gin cu sifon. Încerc să fiu ponderată. — Domnul Nemuro mi te-a recomandat călduros. — Ce ? Cine-i ăsta ? — Cred că-l cunoști. Mi-a arătat niște fotografii de-ale tale... cu foarte multe detalii. — Deci cineva care m-a fotografiat... deci un client din afară... Ți s-a spus probabil că nu permitem clienților să ne fotografieze În studio. — Dar ce faceți În studio ? — Nu e clar ? Vor să mă privească goală... dar se uită numai. — Dar maniera În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i ăsta ? — Cred că-l cunoști. Mi-a arătat niște fotografii de-ale tale... cu foarte multe detalii. — Deci cineva care m-a fotografiat... deci un client din afară... Ți s-a spus probabil că nu permitem clienților să ne fotografieze În studio. — Dar ce faceți În studio ? — Nu e clar ? Vor să mă privească goală... dar se uită numai. — Dar maniera În care ai pozat În fotografiile acelea... nemaipomenit! Mi-au mers la inimă. — Eu sînt altfel decît Începătoarele... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Întreaga esență... De aceea, Încă mai aveam rezerve. În primul rînd, mi-am pus Întrebarea dacă Tashiro știe să folosească un obiectiv cu unghi larg de deschidere. Apoi, mai era albumul „Semnificația amintirilor”. Ea fusese pe deplin conștientă că este fotografiată și chiar Își luase o poză corespunzătoare... o fotografie de-a ei... Îmbrăcată doar În capot, prin care se distingeau clar conturile. (Oare cum de Își permisese să se lase expusă privirilor mele: din dezinteres, sau fusese distrată? Oare Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
alunecare de desen copilăresc. Mă simțeam blocat: încercam să-i apreciez vârsta și nu puteam. Uitându-mă, văzui că revista pe care o citea era franceză, cu moda pariziană imediat următoare războiului și că rochia femeii era departe de modelele fotografiate în culori de pe paginile revistei. Avea înfățișarea unei intelectuale prinsă acum de curiozități feminine, ceea ce împlinea un cerc lăuntric, greu observabil, dar cert. Vrui să intru în vorbă cu ea (cum se obișnuiește în tren), trebuia un pretext, un oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
va trăi mai departe în înflorirea, germinația ei fără sfârșit. Lung picotea, zâmbea, răzbunat, pe capra șaretei proaspăt vopsită, lustruită, iar calul alerga, singur, cu stăpânul adormit fericit, pe câmpia aceasta din inima veacului, fără să fie cineva care să fotografieze sau să filmeze trecerea aceasta ce părea obișnuită, dar era unică - depinde din ce unghi și cu ce suflet priveai - să rămână mărturie pentru evenimentele extraordinare ale acestui secol. 14. Trecură trei sau patru ani, trupele străine erau încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care evitam cu grijă răspunsuri tranșante. Mulți se minunau că merg pe stradă fără teamă, fără bodyguards. În piețele orașului, mai ales printre precupeții mai mărunți, bărbați și, îndeosebi, femei, eram ușor de recunoscut, lumea mă văzuse la televizor sau fotografiat în ziare. În magazinele mai mari, nu prea stârneam interes. Vânzătorii și vânzătoarele erau de regulă de origine rusă. Mai mult, ei și ele se adresau de obicei clienților în limba rusă, fiind convinși că cetățenii de origine rusă erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara, pe furiș cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă aș fi fotografiat scena cu mine oficiind un autodafe, în anul de grație 1979, dând pe cei doi pradă "flăcărilor iadului", poate aș fi obținut și eu râvnitul calificativ de "dizident", care astăzi aduce atâtea beneficii. Din sutele de colete, am reușit să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
formă și eram iar cei mai buni prieteni. Apoi a mai fost atunci când am mers în Vermont toamna, să vedem cum își schimbă frunzele culoarea, și eu am decretat că făcea prea multe fotografii. Aveam impresia că ținea morțiș să fotografieze fiecare afurisită de frunză din acel stat și, de fiecare dată când apăsa pe buton și se auzea acel bâzâit, în mod bizar, mi se strepezeau dinții de furie. Dar, în ceea ce privește neînțelegerile, nu era un lucru foarte serios și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
probabil că ați observat, sunt fericita posesoare a unui chip brăzdat de o cicatrice. I-am lăsat să chicotească stânjeniți. În cele două săptămâni de când am început să folosesc Formula 12, a avut loc o ameliorare de proporții. Mi-am fotografiat cicatricea chiar înainte de a începe să folosesc crema. (Era de fapt după prima noapte, dar nu contează.) Deja se vede diferența. Cred în acest produs. Sincer. (Ei bine, aveam să-i dau o șansă.) Când îl prezint redactorilor de beauty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am irosit, lumânări pure, albe imaculate? Uite, fotografiile, galbene ca praful și aproape la fel de sfărâmicioase ca și el, din țărână ne-am născut, în țărână ne întoarcem, spre mormânt măreața regină se grăbește. Seriosul Virgil, numit așa după un poet, fotografiază-l, ce bine dac-ar fi pe-aici un aparat de fotografiat, și fixează-l acolo, galben și sfărâmicios, pentru totdeauna. Ochii ei, mai buni decât orice aparat de fotografiat, îl fac să apară ca prin minune înaintea lor, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aproape la fel de sfărâmicioase ca și el, din țărână ne-am născut, în țărână ne întoarcem, spre mormânt măreața regină se grăbește. Seriosul Virgil, numit așa după un poet, fotografiază-l, ce bine dac-ar fi pe-aici un aparat de fotografiat, și fixează-l acolo, galben și sfărâmicios, pentru totdeauna. Ochii ei, mai buni decât orice aparat de fotografiat, îl fac să apară ca prin minune înaintea lor, îl țin acolo, nu galben, nu sfărâmicios, ci carne caldă, așa cum o simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
regină se grăbește. Seriosul Virgil, numit așa după un poet, fotografiază-l, ce bine dac-ar fi pe-aici un aparat de fotografiat, și fixează-l acolo, galben și sfărâmicios, pentru totdeauna. Ochii ei, mai buni decât orice aparat de fotografiat, îl fac să apară ca prin minune înaintea lor, îl țin acolo, nu galben, nu sfărâmicios, ci carne caldă, așa cum o simțise în noapte cu pliurile-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dar nu sta cu ele așa... Credeam că fotografii trebuie să te relaxeze cu dulcegării și complimente elaborate. Tony Muldoon le avea cu modellingul mai ceva decât cu accentul David Bailey. Câțiva angajați ai băncii intrară și ieșiră în timp ce mă fotografia și ne priviră cu uimire. Lifturile erau în stânga atriumului, așa că bieții oameni nevinovați au intrat în cadru fără să vrea, primind de la Tony un fluviu de blesteme pe care, din fericire, după o privire amenințătoare din partea lui Joe, le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că a ieșit „Sempson“. Încântat să te cunosc! — Sam Jones, am răspuns, strângându-i mâna. Și fotograful ăsta? a spus, arătând înspre Tony dezaprobator. Cam dezordonat, nu-i așa? Să-ți spun ceva, tinere, ascultă la mine. Mai bine ai fotografia-o pe fata asta drăguță decât bucata aia de metal, nu? Ei bine, vă las să continuați. Baftă la fotografiat! Dispăru de-a lungul balconului. Fața lui Tony se umflase apopleptic. Nenorocit pompos, a mormăit el, atârnând din nou peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
arătând înspre Tony dezaprobator. Cam dezordonat, nu-i așa? Să-ți spun ceva, tinere, ascultă la mine. Mai bine ai fotografia-o pe fata asta drăguță decât bucata aia de metal, nu? Ei bine, vă las să continuați. Baftă la fotografiat! Dispăru de-a lungul balconului. Fața lui Tony se umflase apopleptic. Nenorocit pompos, a mormăit el, atârnând din nou peste balustradă și concentrându-se pe o anumită față a Planetei plutitoare. Cine se crede ăsta să-mi vorbească așa? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
urmă de participare, încât mi-a trezit curiozitatea. —Simon, am început eu, dar am fost întrerupți de o voce din spate. Vă pot fotografia, vă rog? spunea cu insistență. Simon s-a întors automat și eu la fel. Aparatul de fotografiat clipi. —Excelent, zise fotograful, jucându-se cu un carnețel. Sunteți onorabilul domn Simon Grenville, nu-i așa? Și numele domnișoarei? Mi-am dat din nou părul de pe față la o parte. —Sam Jones, i-am spus. —Pentru ce este asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
noi, dar redactorul-șef ne-a bătut mereu la cap că nu avem prea mare priză la public. S-ar putea să fie exact ceea ce caută. Și mai e și o listă impresionantă de oameni tot unul și unul. Au fotografiat la petrecere pentru Tatler, am sugerat. Poate reușești să iei niște copii. A dat din cap. Am auzit despre asta, dar am crezut că nu e mare scofală. Cei de la relații cu publicul de la Mowbray au ticluit-o cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tot urmărit de-a lungul anilor. Urmărirea a început încă de prin al doilea sau al treilea an de studenție, de pe terasa cofetăriei „Colombo“ (acum „Liana“), din dimineața când am observat țigăncușa de cinci-șase ani care venea să cerșească. Am fotografiat-o atunci cu aparatul primit nu demult cadou și cu care umblam întărâtat să prind cât mai mult din chipul Lumii. De la țigăncușa aceea am început să-i văd și pe ceilalți, până jos, la „Tosca“, de la Drept, cafeneaua unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al figurilor bizare întâlnite pe Bulevard. O lume a oamenilor necăjiți, bolnavi, părăsiți de viață, fantome ale unui timp fără dimensiuni. Gândul mi-a încolțit într-o dimineață la „Colombo“, prin ultimul an de studenție. Primisem cadou un aparat de fotografiat „Smena“ de la o mătușă care se gândea să-mi mai ușureze și să-mi mai înveselească, prin astfel de daruri, zilele studenției. Mai îmi dădea și bani, să-mi diversific alimentația. Să nu mă surmenez, Doamne ferește, cu atâtea cursuri, seminarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atunci deschis, continuând distracția la „Melody“. Din ce mi-a mai rămas am cumpărat o cravată de lână, „coadă de păun“, o pereche de butoni suflați în aur și o Biblie, găsită la Anticariatul de pe Bulevard, de peste drum de „Gambrinus“. Fotografiam, fascinat de aparatul primit, într-o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă de cinci-șase ani care venea și cerșea la „Colombo“. Banii îi lua taică-su, un ins șchiop care pândea de pe trotuarul vecin, din dreptul C.E.C.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai mare, așa că ne-am dus și noi Într-acolo. Se uitau toți la un bătrân cu plete albe și lungi, Îmbrăcat În costum popular și cântând al fluier. Arhitectul a zis: „Moșu’ ăsta mereu vine pe aici să-l fotografieze străinii. Se face că are treabă Încolo sau Încoace, da’ după ce Încep ăștia să-l fotografieze scoate din chimir niște bilețele cu adresa gata scrisă și Îi roagă să-i trimită poze. Cred că are câteva sute.“ Iar grecul „Star
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu plete albe și lungi, Îmbrăcat În costum popular și cântând al fluier. Arhitectul a zis: „Moșu’ ăsta mereu vine pe aici să-l fotografieze străinii. Se face că are treabă Încolo sau Încoace, da’ după ce Încep ăștia să-l fotografieze scoate din chimir niște bilețele cu adresa gata scrisă și Îi roagă să-i trimită poze. Cred că are câteva sute.“ Iar grecul „Star“ a Întrebat și el: „Qu’est-ce que c’est?“ În spatele unuia dintre autocare l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]