2,694 matches
-
primi dorul meu nesfârșit. 10 octombrie 2011 Cântec de suflet Eu cânt de iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. Guvern de doi bani, promițând eden fals, Etern invitând irealul la dans, Fentând și istorii, și hărți, și chemări, Probabil și vise străpunse de stări. Guvern predispus la greșeli și păcat, Aduse continuu la mine în pat, Eu nu mai
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ce-o vreți, De sunteți în stare și dacă puteți. Eu cânt de iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. 13 octombrie 2011 Lor, poeților... Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. Atunci când răscolesc nemernicia Mă simt mai vesel decât clovnii lumii, Iar lângă mine beau un șpriț postumii, Toți
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
zorzoane și multe altele ca acestea, zici că-i greu și n-au timp? Măi fraților creștini ce facem? O luăm razna? Ia citiți în biblie ce spune pentru toate aceste deșertăciuni lumești. Dumnezeu ne vorbește de toate, mai puneți frâu la toate și vă apropiați de Dumnezeu și Cuvântul Lui. Noi grăbim Apocalipsa, aducem mânia Lui Dumnezeu peste noi și urmașii noștri. Hai să mai lăsăm moda asta vicleană că-i a celui rău moda nu a Lui Dumnezeu. El
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
din aceste capete nu a căzut de la vreo statuie. Toate au fost gândite așa cum arată acum, fără trup. Din motive necunoscute, pe sculptorii olmeci nu i-a interesat omul în ansamblu. Și, tot din motive necunoscute, nu și-au dat frâu liber imaginației. Asemănarea dintre capetele găsite în La Venta este atât de mare, încît s-ar putea crede că reprezintă aceeași față. Au pleoape grele, ochi implacabili și reci, nas turtit, cu nările umflate, buze groase și disprețuitoare. Expresia e
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în timp ce pronosticurile reale îl preferau pe domnul Foc câștigător prin K.O. cu o cotă de 2,5 la 1 și câștigător la puncte cu o cotă de 5 la 3. Pariurile dintre departamente nu mai puteau fi ținute în frâu, iar fiecare secție își avea propria casă de pariuri. Dyer și Morrie Ryskind de la ziarul Mirror întrețineau toată nebunia cu articolele lor, iar un disc-jockey de la postul de radio KMPC compuse un cântecel intitulat Tangoul Foc și Gheață. Acompaniată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și se întinse. — Istețule, du-te la secția Hollywood și ia-l pe Bill Koenig, după care mergeți împreună să-i interogați pe chiriașii de la adresele din Hollywood menționate în raportul meu. Puneți accent pe foștii iubiți. Ține-l în frâu pe Koenig, dacă poți, și scrie tu raportul, fiindcă Billy e practic analfabet. Când terminați, vă întoarceți aici și-mi dați raportul. Durerea de cap mi se transforma în migrenă. M-am supus. Ultimul lucru pe care l-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
depisteze pe cel care a făcut filmul. Green încetă să dea din cap a aprobare. — Parcă ai fi un avocat uns cu toate alifiile care încearcă să scoată basma curată un client. În departamentul meu orice om își ține în frâu emoțiile din clipa când își prinde insigna de polițist. Altfel, zboară. Dar ca să-ți dovedesc că nu sunt neînțelegător, iată ce-ți spun. Îl suspend pe Blanchard, care va trebui să răspundă în fața unei comisii de anchetă, dar nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nici măcar nu mai putem să-l înhățăm pentru comiterea unei infracțiuni interdepartamentale. Toate astea vor trebui coroborate cumva, așa că, până una-alta, rămâne între noi. Iar tu ai face mai bine să te liniștești și să-ți ții nervii în frâu. — Vreau să-l arestez chiar eu. Russ încuviință. — Nici nu m-am gândit altfel. În drum spre ușă, își scoase pălăria în fața lui Elizabeth. • • • Eu m-am întors la Patrulare și m-am făcut că plouă. Russ și-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
noroi până la piept, descăleca epuizat - urmat de o escortă la fel de obosită - un curier extraordinar, un tabellarius stator din îndepărtata Romă. Cu haina lui ceruită plină de apă, curierul se lăsă să alunece de pe cal și pe când, cu mâini amorțite, încredința frâiele unui grăjdar, ceru să-i fie anunțat grabnic lui Germanicus. Neașteptatul curier fu primit imediat, plin de noroi cum era; din prag, băiețelul îl văzu înmânându-i faimosului său tată un plic oficial sigilat și scoțând apoi dintr-un buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ținut laolaltă prin forța armelor... Fiului său Gajus, acea imagine i se întipări în minte. Germanicus declară: — Nu mai vreau ca între noi și gentes externae să fie o graniță instabilă, cu popoare ce se răzvrătesc și sunt ținute în frâu de legiuni înarmate. Vreau un grup de aliați. Vreau să unesc interesele lor cu ale noastre. Tribunul Creticus, cel mai credincios colaborator al său, îl privea fascinat: printre cupele de vin abandonate pe masa aceea se năștea o neașteptată filosofie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tu nu, tu ești nevinovat. Numele tău unește destinele Romei și Aegyptus-ului, e un nume inspirat de zei. Iar Augustus, sătul și el de război, te așteaptă ca să fie pace“. Mi s-a povestit că, pe când vorbea astfel, trădătorul ținea frâiele frumosului cal arab pe care băiatul fusese nevoit să-l părăsească atunci când fugise din Alexandria. Băiatul și-a mângâiat calul, a cedat și a urcat în șa. S-au îndreptat spre Alexandria. Astfel, mi s-a spus, Augustus l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nevius Sertorius Macro era un călăreț puternic, care nu simțea oboseala. Oamenii lui spuneau că, în ciuda celor tria nomina, avea probabil sânge barbar. Alegea animale rezistente și puternice ca și el, care să nu aibă probleme cu copitele sau cu frâiele, să nu se sperie de umbrele întunericului, fiindcă îi plăcea să călărească ore în șir în nopțile cu lună, la lumina slabă a torțelor, asemenea barbarilor sciți. Lăsând-o la Villa Jovis pe tânăra lui soție, Ennia, foarte frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
săraci. Probabil că stătea acolo, abandonată, de ani de zile. Tăcut, ridică urna; era foarte ușoară. O luă în brațe și, evitându-i pe cei care voiau să-l ajute, o porni pe jos - în spatele lui, un soldat ducea de frâu calul lui cel blând - și astfel, în tăcere, coborî în port. Îl zări pe Helikon care mergea strângând în continuare la piept bucata de mătase; era foarte colorată, țesută cu fir de aur. Urcă la bord cu urna, refuzând printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la pas și, din parcul lăsat în părăsire, încercă zadarnic să zărească lacul. Îi văzu însă pe intendent, pe paznici și pe sclavi alergând de-a lungul drumului. Împăratul coborî dintr-un salt, înainte ca unul dintre soldați să apuce frâiele calului; îl încredință pe Incitatus celor din escortă, intră în vilă și rămase dezamăgit, pentru că miticul Julius Caesar - care o iubise pe foarte tânăra Cleopatra pe când era matur - își construise o reședință mediocră, într-un stil rigid, vechi și lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
printre însemnele ridicate de stegari, apăru Împăratul. Gaetulicus privea încremenit, de parcă și-ar fi făcut apariția un zeu - dar ceea ce văzu în clipa următoare îl paraliză de spaimă. În piață sosi în goană un cavaler german; în mâna stângă strângea frâul unui alt cal, pe care se ținea cu mare greutate un bărbat în veșminte romane. Printr-o smucitură a mâinii drepte, germanul își făcu calul să se cabreze și să se oprească; calul celuilalt se opri împiedicat - romanul alunecă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o stare Îngrozitoare să te afli așa dezbrăcat de tine Însuți, stângaci și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt niște ființe foarte curajoase; ei trebuie să aibă puterea de a ține În frâu pornirea instinctivă a mulțimii de spectatori de a ucide, de a devora pe loc personajele principale ale spectacolului public. Îmi dau seama că, odată intrat pe poarta liceului nostru din Slatina, mă crispam dureros, ca un gladiator intrat În arena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Șuieră o quadrigă pe câmpia/ secundelor mele./ Are patru cai, doi luptători./ Unul e cu ochii-n frunze, altul/ cu ochii În lacrimi./ Unul Își ține inima Înainte, În cai,/ altul și-o târăște peste pietre, În urmă./ Unul strânge frâiele cu mâna dreaptă,/ altul tristețea În brațe./ Unul e neclintit, cu armele,/ celălalt cu amintirile./ Șuieră o quadrigă pe câmpia/ secundelor mele./ Are patru cai negri, are doi luptători./ Unul Își ține viața În vulturi,/ altul Își ține viața În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eu un bărbat față de care să fac pe proasta. Poate m-aș distra bine o seară. Dar ce, crezi că orgoliul o să mă lase? 18 decembrie 1964 (vineri) Impresii din Fisura Albastră. Mi-a fost Întotdeauna teamă să-mi dau frâu liber sentimentelor. Chinuitor de puternice, ele mi-ar anula toate noțiunile de realitate și m-ar arde În intensități pe care, din fericire, nu le cunosc, dar le bănuiesc mistuitoare. Mi-a fost Întotdeauna teamă de dragoste. În ziua În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu-mi mai tulbura mintea. În mijlocul colibei mele de lemn, așteptam să mă prindă oboseala. Fără să vreau, m-am trezit gândindu-mă la dragostea aceea fără limite omenești pe care o luasem cu mine tocmai pentru a-i da frâu liber, tocmai pentru a o elibera de meschinele reguli În care cel iubit Îmi cerea s-o Încorsetez. El se credea Înșelat În modul cel mai obișnuit și de aceea m-a Înșelat. N-a fost suferință omenească ceea ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
după cum îi plăcea ei să glumească: în mâinile bărbaților, se zbătea teribil și necheza, dar cu ea era întotdeauna blând și ușor de controlat. - Ne vedem într-o oră, spuse ea îngrijitoarei în timp ce se sălta în șaua lui Donny, apucând frâiele și simțind cu plăcere musculatura suplă a calului. O atingere ușoară la coaste și porniră încet pe strada 86, îndreptându-se spre Central Park. Zgomotul făcut de metalul potcoavelor atrăgea atenția tuturor, care se întorceau să examineze atât superbul animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Donny. Acesta necheză și scăpă aproape total de sub controlul lui Marston, încât aceasta fu aproape aruncată din șa. Imediat, calul se cabră încât ea abia reuși să evite căderea. Se agăță cu toată puterea de coama calului și ținu strâns frâiele pentru a încerca să-l calmeze și să evite căderea de la mai mult de 2 metri. - Gata, Donny, țipă ea încercând totodată să mângâie gâtul calului. Donny, băiete, e totul bine. Gata! Și totuși continua să se cabreze înnebunit. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Știa că o așteaptă fracturi multiple la picioare. Eventual își va strivi pieptul. Aproape simți durerea sa, dar și pe a lui. - O, Donny... Apoi un bărbat în trening apăru de nicăieri. Privi către cal, sări către el și apucă frâul. - Nu, fugi înapoi, țipă Marston. Nu-l poți controla! Va fi lovit în cap! - Du-te... Dar... ce se întâmpla? Omul nu privea la ea, ci direct în ochii mari ai calului. Rostind vorbe pe care ea nu le putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Da. Cred că e cel mai bine. Aprobă din cap. - Deci., spuse Kara. Iluzionistul articulă un „la revedere, deci” formal și apoi trecu dincolo de tejghea, fără să o mai bage în seamă și altceva. Luptând să își țină lacrimile în frâu, păsi către ușă. - Stai, o strigă el când ieșea. Balzac se duse în partea din spate a magazinului și se întoarse apoi la ea. Avea ceva în mână și puse obiectul în mâinile ei. Era cutia de țigări, care conținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
seama de nimic din ceea ce se spunea de fapt. Ce pierdere. Doar obosită. De fapt, da, așa e. Sunt epuizată. M-am întors și-am ieșit din salon, iar fisura cât un fir de păr, care ar fi putut da frâu liber unei discuții despre ceea ce simțeam cu adevărat, fusese din nou acoperită, pentru siguranță. Mi-am lăsat jos servieta la baza scărilor, mi-am pus haina în cuier și i-am spus peste umăr, luând-o spre bucătărie: — N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și cu ea le purtau cu pantaloni drepți negri. Chiar dacă promisese să nu se bage În gestionarea efectivă a afacerii, Stella găsi că era imposibil. După cum ghicise deja Ruby, ea se dovedi obsedată aproape patologic de ideea de a ține frâiele afacerii și insistă să Îi fie cerută părerea la fiecare pas. Oricât de enervante i se păreau toate acestea, Ruby fu totuși nevoită să recunoască că dacă ar fi investit atât de mulți bani ca Stella În Les Sprogs, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]