3,509 matches
-
neantul, sinuciderea) - dar povestirea nu avea nimic sexual în ea, nu, hotărât lucru. Probabil că ceea ce simt eu acum pentru Spunk e o revenire a acelei stări. Îmi spun uneori - liniștește-te, sunt împunsăturile eului tău mai tânăr. Uneori, în mijlocul frământărilor și gândurilor năbădăioase, mă înnebunește ideea că m-am îndrăgostit, probabil, nebunește de Fielding Goodney, încă din prima clipă când l-am întâlnit. Ei, ce-i de făcut? Cred că trebuie să mă împac cu situația. Va trebui să sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Așa că atunci când ea făcu ceea ce intenționase dintotdeauna, îl prinse cu garda jos, expus și fără apărare. Era întins pe spate în pat. Lumânările pâlpâiau, gata să se stingă. Timpul explorărilor trecuse, ca și cel al sărutărilor, al mângâieilor și al frământărilor, și ea îngenunche deasupra lui, cu bogăția aceea aurie revărsându-i-se peste față ca un stufăriș des, cu ochii ultramarini ascunși, cu mâinile lungi ale bărbatului frământând și mângâind sânii ei mici și ridicați, cu coapsele femeii fremătând ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era. Ea rămăsese așa, la cheremul lui. Nu mă mișcau povești de felul acesta. Eram sătul de ale mele. De ce... Bodogăneam privind imensa vază de pe o măsuță de lângă calorifer, dinspre bibliotecă, de parcă prinsesem a-i împărtăși acelei vaze marile mele frământări existențiale. Țineam în mână sticla pe care tocmai o golisem. — De ce, mă întrebam, dacă tot am desfundat sticla asta, să fiu silit să mă pliez pe tot trecutul meu, după ce odată mi s-a părut că m-am îndepărtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fie trei, 42 câștigă, 43 pierde. Nu era mai bine să nu te fi născut, dacă tot trebuia să ți se întâmple, tocmai ție, un așa ghinion? Gândul că s-ar putea strica locomotiva personalului producea o atât de mare frământare între cei ce depuseseră actele și așteptau aprobarea să plece, încât unii cu mai multă inițiativă propuseseră chiar să pună mână de la mână și comunitatea să cumpere o locomotivă specială doar pentru nevoile ei și ale celor care luau drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sunt, într-adevăr, ale mele? Nu sunt o minciună? N-a vorbit băutura, doar? Mai ales, mă rușinez de unele pagini rele, mai aspre. Aparent curajoase. Dar era curajul meu sau era doar provocat de băutură? Astfel de întrebări, de frământări știu că sunt puerile. Nimeni nu m-a obligat, nu m-a silit să scriu. Nimeni nu m-a constrâns să public cele scrise. Nimeni nu-i dator să cunoască și să judece dacă eu eram beat sau treaz când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
peste el, l-a încheiat. Un text ca o mâzgă, e drept. Pot fi și astfel de texte, într-adevăr. Când Lumea se revarsă dintr-odată peste ins, azvârlindu-l gata creat. Așa apar fanfaronii, închipuiții, inșii fără zbucium și frământări. Cei care cred că sunt meniți a găsi întotdeauna soluțiile, gata oricând a arăta direcția spre care trebuie să alerge nația. Cei care sunt convinși că fără analizele lor viața nu și-ar mai găsi tiparele dusului. Sunt, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să scoată la iveală partea de vină a fiecăreia dintre părți - pentru că, indubitabil, două sunt componentele care alcătuiesc și în același timp netezesc drumul spre reușită:cadrul didactic și elevul. Lucrarea de față încearcă să dea câteva răspunsuri acestor întrebări - frământări, răspunsuri care ne-ar putea ajuta în demersul nostru de a repara ceea ce se mai poate repara în implicarea noastră ca educatori, fără a avea pretenția că va da răspunsurile cele mai autorizate, cu atât mai puțin cu valoare de
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
vor avea nicidecum un chip omenesc, ci vor semăna cu niște melci... Oliver Îi și vedea, În Închipuirea sa, cum se târăsc pe câmp, cu trupul siniliu acoperit de mâzgă, Întinând tot ce le ieșea În cale. Parcă simțindu-i frământările, profesorul Perjovski, Înainte de a dispărea pe ușa ce da În salonul vecin, se Întoarse spre Oliver și-i făcu, În semn de amiciție, din ochi. „Într-adevăr, s-ar putea ca luna plină să fie un sfetnic bun... Acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am să-l numesc și eu...” „Vorbiți de Satanovski?” „Exact”, răspundea fața. „De Satanovski, de cine altcineva?!” „Oare el ce vârstă mi-ar da?” „Treizeci și doi”, Îi răspundea, luându-l peste picior, pictorul Bikinski, care părea să-i ghicească frământările... „Eu am treizeci și trei, dar par, desigur, mult mai În vârstă decât dumneavoastră”, adăuga el... „Probabil din cauza alcoolului... Dumneavoastră Însă vă apropiați de vârsta lui Iisus...” „Mai adineauri ajunseserăm la profet...” „Asta a fost acasă. La Corso, vârsta dumneavoastră, după halbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se afla, nici despre cifre, nici despre note muzicale, nici despre insecte sau picioroange ce-i apăreau În fața ochilor, metamorfozându-se mereu dintr-o formă În alta. Lucrurile astea rămăseseră, până-n prezent, o taină a sa. Celălalt, probabil intuindu-i frământarea, căuta să abată gândurile lui Noimann Într-un alt plan: „Vă Întrebați, desigur”, spuse el, „de unde apar astfel de entități sau energii...” Noimann Își Îndreptă halatul. Pieptul său acoperit de o pilozitate abundentă nu trebuia expus oricărei priviri. Celălalt continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am putea trage concluzia că substanța ocupă un loc infim În cosmos. Materia e-o stare. Un vis. O adiere. Golul e totul. Sunteți de-acord?” Într-o oarecare măsură, Întrebarea Îl interesa pe Noimann. Unoeri era pătruns de aceleași frământări. „Cum să vă spun, golul Își are și el importanța sa...” „Păi sigur că da, gândiți-vă numai la carii, la golurile din măsele... Apoi la această gaură ivită În picior... Acolo sălășluiește o parte din răul care vă bântuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
jumătate păsări. Oamenii, dar și alte viețuitoare, vor da petale și vor zbura. Se vor hrăni cu aer și lumină. Și Își vor potoli setea cu roua și Înțelepciunea ce cad din cel de-al nouălea cer. Tot iadul, toată frământarea vor pieri În urmă. Oliver Își frământă mâinile de bucurie, și le trecu prin fața ochilor, pipăindu-și apoi cu grijă trupul, să se convingă că există. Oliver exista. Era o bucurie să exiști. Oriunde și oricînd... Sub orice Înfățișare... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
halat... „Apă de toaletă Pur Blanca - o aromă ce Îți subliniază discret feminitatea... Acum Încearcă-mă cu doar 22,99 Ron.” Noimann Își scutură capul. Despre ce fel de feminitate era vorba? Una masculină sau una feminină... Parcă ghicindu-i frământarea, pe ecranul fosforescent din fața lui se scurse acum o altă reclamă: „Nu se știe cine iubește mai mult acest parfum - bărbații sau femeile. Însă cu siguranță Black Swede Truch te va face irezistibil...”. Deși având un ton ambiguu, reclama se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
simțise, Într-adevăr, Noimann ceea ce simțea Mathilda când era abandonată În brațele sale? Dar ea cum ar fi putut să perceapă ceea ce simțise el? Stomatologul Paul ar fi dat orice ca, măcar pentru o clipă, Mathilda să poată trece prin frământările prin care trecuse el. Și dacă el acum, printr-un sacrificiu unic, Își jertfea propria-i persoană, abandonându-și voința, cum ar fi putut s-o determine și pe Mathilda să parcurgă același drum? Care era diferența dintre eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
noastre spirituale. Rolul teatrului este acela de a fi prietenul părinților, al cadrelor didactice și al elevilor. La baza muncii artiștilor amatori - elevii, este piesa inspirată din viața și activitatea școlară și extrașcolară a elevilor, care oferă soluții sigure la frământările vârstei lor, la orientarea lor etică, intelectuală și morală. O carte de teatru se citește cu ochii minții, ca și cum ai vedea un spectacol. Prin spectacol, elevii își manifestă și dezvoltă încinațiile și aptitudinile, capătă încredere în posibilitățile lor. Prin teatru
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
greierii, nu bănuise nici un moment că o va face din nou să plângă. — Dumneata ai fost de două ori la Casa de copii școlari - spuse inspectorul Stamatescu. Grințu nu prinse din primul moment sensul Întreg al propoziției. Simți numai din frământarea specifică a celui care o rostea că ea conține ceva grozav, ceva mai greu de acceptat sau de Înțeles la prima vedere. Se concentră. „Am fost de două ori la Casa de copii.“ — Adică, prima dată la Leagăn, la creșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
duc a mea povară Acum, când viața însăși, devine mai amară, Mă tot trudesc să aflu...și încă n-am aflat... De ce, trecând prin lume, nu pot ca să ajung La țărmul ce mă cheamă, neliniștit, în vise, Cu-a sale frământări, care mi-au fost prescrise Și ținta lui precisă, nu pot să i-o străpung?...
ADEV?RUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83740_a_85065]
-
cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul- minune zâmbind năstrușnic și misterios! Vreau să-ți fur lanțul ce mi l-ai dăruit, să fim dezlegați de toate frământările. M-aș destăinui, m-aș confesa, ți-aș spune orice dar mi-e frică! Mi-e tare frică de Verde Împărat! În magazinul de chițibușuri m-ai zărit imediat. Tu... Împărăteasa cerurilor, Gladiola veșniciilor căutai plictisită printre poeme ratate unul
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
limitrofă, nu s-a mai repetat! Profilul ei acum avea ceva bizar, dispăruse atracția, acel parfum care face dorința să te piardă în celălalt. Ne-am revăzut de multe ori și-atât de bine ne simțeam împreună, departe de orice frământări ca două flori ce nu se pot amesteca, însă pe furiș se privesc, se prețuiesc. Era într-o vineri când o așteptam și ea plutea bucuroasă spre mine! Trei bărbați au întâmpinat-o în aglomerație, unul era alesul. A plecat
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
copiilor săi , atât a băieților cât și a fetelor . Iată în câteva cuvinte ce-a făcut el pentru învățământ : A chemat învațați din Italia și alte țări străine pentru a reînsufleți școlile publice ale Franței , care fuseseră mult slăbite de pe urma frământărilor din ecpocile precedente . I-a răsplătit cu mare dărnicie pe acești oameni reținând câțiva pe lângă el și cinstindu-i cu prietenia sa . Cu ajutorul lor el a întemeiat o academie sau școală regalaă, care trebuia să aibă conducerea tuturor școlilor din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
CA O RĂSCRUCE... Priveam cum bolta își dansează hora Deasupra noastră, într-un pas vioi, Eram alături, stingheriți și goi Sub săbiile, ce marchează ora; Descumpăniți, priveam spre norii grei, Spre frământarea lor tentaculară Și încordați eram ca o vioară Cu strune-ntinse peste trupul ei; Dar nu se auzea suspin de cânt, Nici clocotirea sângelui din noi; Eram alături statuari, noi doi Și mângâiați de pala unui vânt; Doar gândul meu
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
mi pui în suflet dor Și-mi dai tăceri, ades nepotolite; Iar gândurilor nu le lași răgaz, Le răvășești mereu ca pe-o ninsoare, Mai aspră ești, de sufăr și mă doare Și chinu-mi înflorește în obraz; Mă legi de frământările bizare, De stările materiei plângând Și mă menții pe loc, zile la rând, Nepotolit, în spasm de căutare; Mă izgonești și mă primești apoi Cu dragoste flămândă de meduză, Îmi spulberi visul, iute, ca pe-o spuză Și-mi torni
CHIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83763_a_85088]
-
O nesfârșită frământare-mi crește Precum aluatul pus la frăgezime, Când molecula și cu forța se-mpletește, Când și adâncul se măsoară-n înălțime; Mă-ntreb mereu, de ce numărăm anii, De ce mă simt adesea pripășit, Pe care drum nu întâlnesc dușmanii, De ce viața
DE CE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83773_a_85098]
-
mă mai mint; Cum s-au mințit sub mistica privire A nesfârșirii, plină de mister, Acei ce dorm de veci prin cimitire Și-așteaptă liniștiți, s-ajungă-n cer... Nu vis! Ajunge rana înșelării Și neputința de-a clădi în gol, Pe frământarea delirând a mării, Pe care-mi dai nepământesc ocol; Mă lasă singur, să-mi privesc pălirea Și împietrirea-n veșnicul nimic, Să ies din forma ce mi-a dat-o firea Și-n goliciunea mea, să mă ridic; Să sânger
DE VOI ?NVINGE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83778_a_85103]
-
mari, mai sunt pe undeva, Te-mpiedici câteodată de ceva Iar alteori, ți-s căile răzlețe... Drum fără pulberi, drum cu pulberi grele, Ceri vamă faptelor de-mprejurări iscate Când pas, ori vis, ori gândul te străbate, Ori numai duhul frământării mele... De la-nceput, spre singurul popas, O zbatere de valuri sau de vânturi, Cu-a lor ecouri transformate-n cânturi Ne însoțesc la fiecare pas... Dar nu suntem de vânturi duși, de valuri, Pe undeva sunt fapte îndrăznețe Și gesturi
DRUM by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83789_a_85114]