1,973 matches
-
două ori într-o formă alungita, rotunjita. Trompeta de metal este cunoscută din Egipt, acum aproximativ 4000 de ani. Aceste trompete străvechi se deosebeau cu mult de trompetele din ziua de azi. Cuvântul românesc "trompeta" derivă dintr-un cuvânt vechi franțuzesc "trompe" care se referă la trompa unui elefant. Trompetele primitive se asemănau într-adevăr cu o trompa de elefant. Dramaturgul grec Eschil (525-456 î.e.n.) a definit sunetul trompetei drept "penetrant". Folosirea acesteia se limită la război, ocazii festive sau funerarii
Trompetă () [Corola-website/Science/314270_a_315599]
-
muzical de suflat din lemn, cu ancie dublă. Însăși etimologia numelui său indică acest fapt (fr. "hautbois" - „lemn înalt/sonor”). În perioada interbelică, denumirea instrumentului în limba română era oboe (din limba italiană), iar mai devreme se folosea chiar formă franțuzeasca - hautbois. Interpretul la oboi se numește oboist. ul poate reprezenta și un registru de orgă cu tuburi, care imită sunetul instrumentului cu același nume. Timbrul oboiului se diferențiază de cel al altor suflători de lemn prin formă să conica. Oboiul
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
de oboiuri. Cele mai cunoscute în Europa sunt: În Europa, dar și pe alte continente, figurează varietăți mai mult sau mai putin asemănătoare cu oboiul, ce păstrează elementul esențial de construcție amintit. Mai cunoscute sunt instrumentele populare: mussette și bombardă (franțuzești, al doilea fiind specific pentru regiunea Bretania), piffaro și ciaramella (din Italia). Oboi d'amore sună cu o terță mică mai jos decât oboiul. Cornul englez este acordat în Fă și sună cu o cvinta mai jos. Predecesorul cornului englez
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
speculații (printre care se numără și cele privitoare la suicid), sfârșitul său rămâne înconjurat de mister. Povestirea lui Bierce "An Occurrence at Owl Creek Bridge" a fost ecranizată de cel puțin trei ori: filmul mut "The Bridge" (1929), o versiune franțuzească alb-negru fidelă povestirii originale intitulată " La Rivière du Hibou" și regizată de Robert Enrico (1962), precum și una regizată de Brian James Egen (2005). Versiunea franțuzească a fost difuzată în 1964 ca ultimul episod al serialului de televiziune "Zona crepusculară": "An
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
a fost ecranizată de cel puțin trei ori: filmul mut "The Bridge" (1929), o versiune franțuzească alb-negru fidelă povestirii originale intitulată " La Rivière du Hibou" și regizată de Robert Enrico (1962), precum și una regizată de Brian James Egen (2005). Versiunea franțuzească a fost difuzată în 1964 ca ultimul episod al serialului de televiziune "Zona crepusculară": "An Occurrence at Owl Creek Bridge". O copie a lui a apărut în serialul de televiziune al celor de la ABC "" ("The Long Con", difuzat pe 8
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
afluire masivă a călătorilor către aceste mijloace mai rapide. Costul lor ridicat, timpul mare necesar unei traversări, precum și nerentabilitatea exploatării au făcut ca pacheboturile să fie în prezent aproape complet abandonate, fiind înlocuite cu nave de croazieră. Denumirea provine din franțuzescul "paquebot", care la rândul său este derivat din limba engleză, de la un tip de navă care purta numele de "packet boat" sau "packet ship", cu sensul de „navă poștală”. Primele nave-poștă apar la mijlocul secolului al XVII-lea făcând transportul de
Pachebot () [Corola-website/Science/314980_a_316309]
-
Aniplex. S-a întins pe parcursul unei serii de 3 episoade AVO și a fost lansată în 2004. Animeul a fost licențiat pentru distribuție nord americană de către Geneon și lansat ca "Le Portrait de Petite Cossette", corectând greșeala gramaticală din titlul franțuzesc, dar lăsând greșelile de tipar și sintaxă, din moment ce franțuzescul corect este "Le portrait de la petite Cosette". Odată tradus din franceză în engleză totuși, titlul este "The Portrait of Small Cosette". Fuse TV a difuzat animeul ca parte a Săptămânii Exploziei
Portretul micuței Cossette () [Corola-website/Science/318400_a_319729]
-
episoade AVO și a fost lansată în 2004. Animeul a fost licențiat pentru distribuție nord americană de către Geneon și lansat ca "Le Portrait de Petite Cossette", corectând greșeala gramaticală din titlul franțuzesc, dar lăsând greșelile de tipar și sintaxă, din moment ce franțuzescul corect este "Le portrait de la petite Cosette". Odată tradus din franceză în engleză totuși, titlul este "The Portrait of Small Cosette". Fuse TV a difuzat animeul ca parte a Săptămânii Exploziei Anime pe 15 decembrie 2007. Serialul a fost adaptat
Portretul micuței Cossette () [Corola-website/Science/318400_a_319729]
-
au fost adăugate alte note de subsol pentru a clarifica nelămuririle pe care le poate avea cititorul modern - adnotată cu note de subsol explicând "omen" și "Crowley". În versiunea franceză, unora dintre personaje li s-au dat nume cu rezonanță franțuzească. Agnes Nutter a devenit Agnès Barge (Barge este franțuzescul pentru Nutter), Anathema Device a devenit Anthème Bidule (Bidule fiind franțuzescul pentru Device). Mai intersant, Crowley a devenit Rampa, după infamul autor al cărții "The Third Eye", Lobsang Rampa. De menționat
Semne bune () [Corola-website/Science/320430_a_321759]
-
clarifica nelămuririle pe care le poate avea cititorul modern - adnotată cu note de subsol explicând "omen" și "Crowley". În versiunea franceză, unora dintre personaje li s-au dat nume cu rezonanță franțuzească. Agnes Nutter a devenit Agnès Barge (Barge este franțuzescul pentru Nutter), Anathema Device a devenit Anthème Bidule (Bidule fiind franțuzescul pentru Device). Mai intersant, Crowley a devenit Rampa, după infamul autor al cărții "The Third Eye", Lobsang Rampa. De menționat că editorul francez al cărții (J'Ai Lu) este
Semne bune () [Corola-website/Science/320430_a_321759]
-
note de subsol explicând "omen" și "Crowley". În versiunea franceză, unora dintre personaje li s-au dat nume cu rezonanță franțuzească. Agnes Nutter a devenit Agnès Barge (Barge este franțuzescul pentru Nutter), Anathema Device a devenit Anthème Bidule (Bidule fiind franțuzescul pentru Device). Mai intersant, Crowley a devenit Rampa, după infamul autor al cărții "The Third Eye", Lobsang Rampa. De menționat că editorul francez al cărții (J'Ai Lu) este și editorul cărților lui Lobsang Rampa. 668 - The Neighbour of the
Semne bune () [Corola-website/Science/320430_a_321759]
-
acolo. Reședința de vară a familiei era situată la Étupes. Sofia va iubi artele toată viața ei. La vârsta de 16 ani, vorbea germana, franceza, italiana și latina. Era înaltă, veselă și naivă. A fost crescută potrivit modei și rafinamentului franțuzesc, așa cum era obiceiul timpului, însă îmbinat cu simplitatea burgheză germană. În 1773, Sofia Dorothea era în grupul de prințese germane considerate ca posibile soții ale moștenitorului tronului Rusiei, viitorul Țar Pavel I. Totuși, Sofia de Württemberg nu avea încă 14
Sophie Dorothea de Württemberg () [Corola-website/Science/317959_a_319288]
-
din față a castelului și era decorată în stilul perioadei William și Mary. La prova se găseau camerele pentru doamne, decorate în stil Adam și apartamentele căpitanului. În aceeași parte a navei se găseau biblioteca și fumoarul lambrisate cu nuc franțuzesc. Pe puntea de navigație era o cameră de observație pentru oaspeți cu geamuri mari, glisante de jur împrejur pentru a nu împiedica vederea. Dotările pentru echipaj asigurau de asemenea un înalt standard de confort. Pe lângă apartamentele capitanului, șeful electrician și
Iahtul Nahlin () [Corola-website/Science/322880_a_324209]
-
cele mai dificile arii din repertoriul internațional de operă cu o muzicalitate extraordinară". Pe 11 aprilie 1938, la debutul sau, Callas a încheiat recitalul din sală Parnassos cu un duet din Țoșca. Callas a declarat că Trivella "avea o metodă franțuzeasca, care plasa vocea în nas, mai degrabă nazala... iar problema mea era că nu aveam tonuri joase, care sunt esențiale în belcanto... Iată unde am invatat tonurile joase". Oricum, fiind intervievata de Pierre Desgraupes în cadrul emisiunii L'Invitee Du Dimanche
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
utilizatorii pot discuta și lucra în limba lor natală. Proiectele "Native-Lang" lucreează, printre altele, la informarea populației vorbitoare a acelei limbi despre OpenOffice.org. Astfel, proiectul românesc este http://ro.openoffice.org, proiectul maghiar este http://hu.openoffice.org, proiectul franțuzesc este http://fr.openoffice.org, etc. OpenOffice.org este administrat de Fundația OpenOffice.org și este condus de "Community Council" ("Consiliul Comunității"). Consiliul mediază conflictele, stabilește țintele pe care să se axeze contribuitorii și moderează și un forum pe care
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
secolul al XIV-lea, familiei Nałęcz din Polonia Mare i s-a interzis să poarte carmin din cauza complicității strămoșilor săi la asasinarea regelui Przemysł al II-lea în 1296. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, datorită influenței modei franțuzești, carminul a fost înlocuit cu un pigment mai puțin costisitor, amarantul. Legea Cocardei Naționale din 1831 nu specifica nuanța de roșu, fapt pentru care a fost criticată de Joachim Lelewel, și nici Legea Stemei și Culorilor Naționale din 1919. În
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
o zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac parte din zona economică Benelux. Populația Regiunii valone era de 3.435.879 la începutul anului 2007. Charleroi, Liège, Namur și Mons sunt cele mai mari orașe din Valonia. Cuvântul franțuzesc "Wallonia" provine de la termenul "Wallon", care la rândul lui vine din cuvântul ''Walh''. "Walh" este un cuvânt germanic vechi care era utilizat pentru a desemna un vorbitor de limbă celtică sau latină. Prima menționare a acestui cuvânt, din jurul anului 1842
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
numele mișcării lor este ales prin hazard, dintr-un dicționar Larousse. El apare după ce inițiatorul mișcării, Tristan Tzara introduce un creion în Marele Dicționar Francez Larousse și acesta se oprește în dreptului cuvântului onomatopeic dada. Denumirea curentului dadaism provine din franțuzescul "dadisme" (dada = „căluț de lemn” în limbajul copiilor). ul ia naștere în mod oficial la 6 februarie 1916. În conformitate cu manifestul Dada, mișcarea nu ar trebui să se numească Dadaism, având oroare de cuvintele terminate în "-ism", cu atât mai puțin
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
al XVIII-lea, , și în secolul al XIX-lea, sau Debussy în secolul al XX-lea — mulți dintre acești artiști au compus opere. De la începutul secolului al XX-lea, muzica așa-numită „populară” a luat avânt, amestecând genuri specifice Franței ( franțuzesc) până la genuri importate (rock și rap), și a făcut posibile vedete ca , , , sau care au vândut zeci de milioane de discuri. Cinematografia, inventată în 1895, la Lyon de către , rămâne o importantă activitate în Franța, în ciuda concurenței hollywoodiene: în 2005, Franța
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
anii 2000 câteva filme de succes mondial, cum ar fi ' sau '. Festivalul internațional de film, organizat anual la Cannes, este evenimentul cultural cel mai mediatizat din lume Atașată principiului , Franța își protejează cultura, în special prin cotele obligatorii de filme franțuzești ce trebuie difuzate de posturile de televiziune și prin cele de muzică franceză ce trebuie difuzată la radio. Începând cu Evul Mediu, Franța a fost locul cunoașterii și al descoperirilor majore. Universitatea din Paris, înființată în 1200, a fost încă
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei (18 aprilie 1890 - 13 decembrie 1958) a fost fiica Marelui Duce Paul Alexandrovici al Rusiei și a Alexandrei Georgievna a Greciei. În familie i se spunea "Marie", varianta franțuzească a numelui. Bunicii paterni erau Alexandru al II-lea al Rusiei și împărăteasa Maria Alexandrovna. Bunicii materni erau George I al Greciei și Marea Ducesă Olga Constantinovna a Rusiei. Mama Mariei, Alexandra Georgievna a Greciei, a murit curând după nașterea
Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei (1890–1958) () [Corola-website/Science/318030_a_319359]
-
promisiuni nu au fost împlinite. A urmat o nouă perioadă grea pentru Heyne și numai după multe solicitări insistente a obținut un mic post de funcționar la biblioteca contelui, cu un salariu de mizerie. A obținut venituri suplimentare traducând romane franțuzești, căutate de protipendada saxonă din acea epocă. În 1755 a publicat în limba germană prima traducere a lui Tibullus, iar în 1756 a editat prima traducere a lui Epictet. Din nefericire, invadarea Saxoniei în 1756 de către Prusia, în timpul Războiului de
Christian Gottlob Heyne () [Corola-website/Science/319724_a_321053]
-
Teresa Rafaela a Spaniei, soția Delfinului, a murit la naștere. În ianuarie 1747, Delfinul s-a căsătorit cu prințesa Maria Josepha de Saxonia care a devenit foarte aproapiată de Elisabeth. Élisabeth a ajuns la Parma în octombrie 1749 aducând manierele franțuzești și bucătăria franceză. Cât a stat la Parma, ea și soțul ei au locuit la Palatul Colorno redecoract în stil francez. În 1751 s-au născut copiii ei Ferdinand și Maria Luisa, care a devenit copilul favorit. Sora geamănă a
Prințesa Louise-Élisabeth a Franței () [Corola-website/Science/315580_a_316909]
-
Xenia avea relații extraconjugale. Părinții Irinei au încercat să ascundă nefericirea mariajului lor în fața celor șapte copii iar Irina, o fetiță timidă, tăcută, cu ochi albaștri și păr negru, a avut o copilărie fericită. Irina era numită adesea Iréne, versiunea franțuzească a numelui ei, sau Irene, versiunea englezească. Uneori, mama ei îi spunea "Baby Rina". Romanovii au fost puternic influențați de franceză și engleză, vorbeau franceza mai bine decât rusa și adesea foloseau variantele străine ale numelor lor atunci când se refereau
Prințesa Irina Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315654_a_316983]
-
Nicolae Iorga a descris-o și el în cartea sa, "Neamul românesc în Basarabia", astfel: Cetatea Hotinului a fost adesea folosită ca decor de desfășurare a filmărilor pentru mai multe producții cinematografice de capă și spadă. A reprezentat diferite castele franțuzești și englezești, locuri istorice și fortificații. Cetatea Hotinului a fost locul de filmare al multor filme rusești celebre: "Vipera" (1965), "Zakhar Berkut" (1971), "Săgeata lui Robin Hood" (1976), "D'Artagnan și cei trei muschetari" (1978), "Balada despre Viteazul Ivanhoe" (1983
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]