19,543 matches
-
așezată față de aripa stângă, legată strâns de corp, aripa dreaptă face ca fluturele, care stătea așteptând pe pământ, să-și ia zborul cu o simplă bătaie de aripi literare. Deși cartea se apropie de 600 de pagini, farmecul sau descântecul frazelor cărtăresciene își ține cititorul înlănțuit de la primul până la ultimul rând. Subiectul istoric și politic al romanului este anul 1989, cu revoluția lui, când tragedie, când comedie umană. Cel metafizic este înțelegerea vieții și a suferinței (prin lectura și visarea pe
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
iese din tăcerea lui, morocănos, ca un autor pragmatic, care prea multe nu are de spus,... doar cât s-a făcut, - esența Timpului, punându-ne la treabă. Ascult cu multă atenție, una câte una cele douăsprezece enunțuri simple și nete, frazele unui tratat de filozofie empirică, Bacon, John Locke... Când și ultima bătaie se pierde în cerul radios, culmea, senin!, în aerul umed mirosind a larg de ocean și îndrăzneală, parfumul acestei națiuni,... mă gândesc și la orgoliu și la umor
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
În Clasicism se profilează ideea unei muzici pure, deschise, narative, în ceea ce privește cinetica centrului și a marginii relațiilor armonice, tonal-funcționale, dar închisă, contemplativă, sub raportul tectonicii sintaxei și morfologiei limbajului sonor: aplicarea consecventă a principiilor simetriei și cvadraturii în alcătuirea motivelor, frazelor și perioadelor ori în structurarea formulelor ritmice și a strategiei orchestrale. Romantismul propune cu osârdie evitarea sensului unic și aureolarea textului muzical cu o remarcabilă densitate de sugestii, postulând intențional opera deschisă, polisemică, încărcată de narativitate. Tot ceea ce a urmat
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
eseistică pe marginea unor volume diaristice. Or, ceea ce constatăm, de la prima la ultima pagină, în acest volum atât de compozit este lipsa de consistență a materialului verbal. Risipitor, cum spuneam, criticul răspândește în jur metafore frumoase și răsucește mereu, ingenios, frazele: atât de ingenios, încât lectura devine obositoare. El nu pare să facă distincție între etapa preliminariilor, cea a deschiderii cadrului, a expunerii, argumentației și concluziilor. Toate vin deodată, iar frazele, ca și fazele, ajung să se incomodeze una pe alta
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
criticul răspândește în jur metafore frumoase și răsucește mereu, ingenios, frazele: atât de ingenios, încât lectura devine obositoare. El nu pare să facă distincție între etapa preliminariilor, cea a deschiderii cadrului, a expunerii, argumentației și concluziilor. Toate vin deodată, iar frazele, ca și fazele, ajung să se incomodeze una pe alta. Acumularea este, practic, imposibilă, fiindcă "exploziile" apar la tot pasul, și de la bun început. Gradația și tensionarea textului critic sunt sacrificate pentru efecte de moment și "senzații de hârtie", fabricate
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
Văcăreștii tatonau literatura. Ce văd, și ce înțeleg din ce văd, se apucă, stîngaci, să scrie. Stilul este al Leancăi Văduva, amestecat, șovăind între o gramatică stăpînită cu lacune și o poveste care n-are răbdare să se spună în frază, forțînd rîndurile, curbîndu-le unele spre altele. Un soi de arendaș, la vie, Costică Dură, învăluie în vești complicate, către Coana Mare, rugămintea de a-i trimite bani, în jurul căreia ceea ce ar fi trebuit să fie o scrisoare informativă, clară, creează
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
de gândire, de înțelegere, o școală a inteligenței în construcție, a sensibilității controlate, a înțelepciunii. Performanțele solistice ale muzicienilor suflători - oboistul Adrian Petrescu și flautistul Ion Bogdan Ștefănescu - s-au dovedit și de această dată a fi impresionante în ce privește acuratețea frazei, muzicalitatea inspirată, pertinența determinărilor timbrale. Este o direcție pe care se înscrie inclusiv evoluția tinerei flautiste Ana Miruna Didu. Strălucitor, dinamic, parcurs rapid și în nuanțe dinamice mari, finalul celui de-al doilea brandemburgic, în fa major, lucrare plasastă în
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
Mai precis, și în raport cu poziția luată de G. Călinescu în monumentala sa Istorie a literaturii române de la origini pînă în prezent. Marele critic, precum se știe, îl încadrase într-adevăr pe poetul respectiv la capitolul Ortodoxiști, dar prin chiar prima frază a paragrafului - "Evreu, Paul Sterian parodiază cu malițiozitate ortodoxismul în versuri dadaiste și nu fără talent... " - îl excludea din grup și îi recunoștea o valoare relativ modestă 3. "Revalorificarea" despre care vorbim se întemeia pe cîteva analize mai detaliate, dar
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
lui de pînă atunci nu justifica încadrarea ei în compartimentul parodiei. (De prisos să mai spunem că nici un critic nu a mai semnalat nici cel mai mic indiciu în acest sens.) Nici "malițiozitatea" nu-și găsea acoperire în fapte. Injustă, fraza este, pe de altă parte, dintre cele ce debușează ușor în domeniul extraliterar, provocînd judecata morală. Iar în condițiile legislației rasiale în vigoare în 1941, putea și a fost cît pe ce să aibă consecințe foarte grave. Ea și altele
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
mai puternică în al doilea exemplu: termenul atașat, atributul documentelor (program atașat, formular atașat) se izolează, apare în dependență de verb, tinzînd să se adverbializeze; a trimite atașat șcevaț; a primi atașat sînt structuri reduse, reorganizate, acceptabile; plasate la începutul frazei și urmate de "vă rugăm să primiți", ele răstoarnă logica gramaticală, printr-o inversiune neobișnuită și prea complicată. Problema principală e totuși de natură nu sintactică, ci semantico-pragmatică. Mi se pare că în normele politeții lingvistice românești marca suplimentară de
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
fără scăpare. Bineînțeles, bardul recurge la urletul groazei: "am urlat ca femeia fără limbă care voia să-l întrebe pe/ Dumnezeu ce gust au cuvintele/ și în cer ajungeau doar imnul și lauda" (Nici adevărurile nu ne fac mai liberi). Fraza se fărîmițează așa încît autorul are impresia a vorbi cu bucăți de var dintr-un perete surpat, sîngele se preface într-un șerpișor care se ascunde în ierburi să-și digere otrava, sufletul duhnește a carne acrită, viața e un
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
plăcea să-l ascult pe Wilson vorbind despre ce poate fi și ce-ar fi putut să fie. Literatura ne îndepărta de tărâmul morții. Rămâneam așa, tăcuți, multe ore. Adesea eram eu cea care trebuia să aștept să zic ceva. Frazele lui Wilson aveau mai mult sens. Romanul pe care-l scriu o să aibă precis multe pagini și o să vorbească despre tipurile de bărbați și femei, cunoscute până în ziua de azi. A vorbit așa de tare încât am crezut că negresa
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Eu eram acolo tot publicul lui și îi plăcea ca declarațiile făcute să aibă impact. A zis: Trăim pe un continent unde n-a fost nicicând atâta mizerie și disperare ca acum. Wilson voia să mă convingă de importanța acestei fraze. Avea o memorie columbiană perfectă. Aruncam cuvintele în mare ca pe pietre. Am zis că dacă literatura unei nații e în declin, e fiindcă nația aia s-a atrofiat și a intrat în decadență. A răspuns că de unde până unde
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
nu scrie la o mașină așa de veche. Dar îl vedeam așezat la mașina de scris și mă simțeam liniștită. Îmi spunea că țăcănitul clapelor mașinii de scris îl ajuta să-și construiască intriga. Citea vocalizând fiecare literă, de parcă fiecare frază ar fi inițiat o literatură. Ca ziarist scrisese despre traficanții de droguri din Medellín, despre puștanii din Bogotá, despre prostituatele din Cali, despre ucigașii năimiți din Sabaneta, dar nu așternuse nici un rând despre locul lui de baștină. Ca și cum ar fi
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
nu m-a influențat. Da, sigur că m-a influențat. Cred totuși că lumea pieselor mele e diferită de cea a lui Ionescu. Cât privește traducerea, am lucrat ani de zile în tandem cu prietenul meu Vlad Russo, răsucind fiecare frază pe-o parte și pe alta, încercând să prindem toate nuanțele și jocurile de cuvinte, rostind replicile la nesfârșit. E un exercițiu teatral formidabil - Vlad chiar a fost actor în prima lui tinerețe. Una peste alta, cred că am făcut
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
în mijlocul curții, muzicantul și-a pregătit instrumentul. Mâna stângă mișca ușor burduful așezat pe o parte, în timp ce dreapta, o labă mare arsă de soare, se plimba pe claviatura micuță de două octave. Muzica - misterioasă, insinuantă, ezitantă - abia acoperea gâfâitul burdufului; fraze suspendate, crâmpeie de melodie răzlețe sau - când degetele groase apăsau două clape deodată - urmate în ecou ca de o umbră fidelă. Apoi, cu privirea în pământ, a început să cânte cu o voce răgușită care trecea ca un fir de
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
întotdeauna gravă impunea respect). Moderatorul emisiunii, Neculai Constantin Munteanu făcea însă toți banii. Introducerile sale mustind de umor la limita corozivului (și, uneori, dincolo de ea) smulgeau hohote de râs. Cinismul său dezlănțuit la adresa "geniului Carpaților" și a "savantei", sarcasmul fiecărei fraze rostite, discursul liber, la limita bancului, îl transformaseră pe Neculai Constantin Munteanu în exponentul gândirii fiecărui român. Fiecare vorbă rostită de Neculai Constantin Munteanu în emisiune, micile comentarii care făceau trecerea de la un invitat la altul, erau ascultate cu nesaț
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
deconcertant, cât o asumată mobilitate a gândirii producătoare. Nu întâmplător, Cioran ia o profilactică distanță față de expozeul de tip academic, universitar. Dacă profesorii prezintă o gândire etalată, explicativă, legată strâns și desfășurată metodic, el are una fulgerătoare, cu sfârșitul unei fraze modificând complet începutul, prin secționarea circuitului silogistic. Volta finală descumpănește și, în aceeași măsură, încântă, șocul inițial fiind dublat printr-unul final, invers orientat. Cu sângele pus în mișcare de acest mic duș scoțian, cu jeturi reci și fierbinți, cititorul
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
și disociate între ele. Primul e omul cotidian, cu viața sa personală, cu problemele obișnuite, mai rar expuse. și mai greu de văzut, de găsit e omul de adâncime, compus din pulsiuni și tendințe. El e acoperit, la Cioran, cu fraze și imagini disparate, contradictorii, în care criticul forează pentru a-l găsi și dezvălui. Nu mai puțin importantă este a treia figură, masca cea mai groasă: imaginea despre sine a lui Cioran, felul atât de surprinzător în care el se
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
mai încearcă să folosească poziția înaintată. Stă pe loc. Duduie din motoare. Scutierii prind curaj. La fel soldații, din spatele tancurilor, purtătorii găleților cu apă, pentru orice eventualitate. * Totuși, mi se pare ceva comic. Dar cuvintele rostite de tânărul acela îndrăzneț, fraza lui deloc pătimașă, deloc vulgară, strict literară. Vreun student, desigur. El se rupe deodată din mulțimea îngrămădită la răscruce, trece de ea pe Calea Victoriei, singur, pas cu pas. Avansează între hotel și Delta Dunării pe calea pustie. E ca și
Nopți de iunie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9567_a_10892]
-
în ingenioase coșulețe-valiză, urcă sau coboară de zor treptele colinei; familii numeroase de provinciali le urcă mai laborios, dar mulțumiți că și-au realizat un vis demult visat." Asupra vieții, foșnitoare și comerciale, din Montmartre, Margareta Sterian stăruie îndelung, în fraze ce se pot cita. Fiindcă nu-mi îngădui să stărui tot atît, trec la medalionul următor, făcut din Coasta de Azur. Văzută iarna, amănunt care nu contează, din moment ce "florăresele îți oferă anemone proaspete în cele mai parfumate culori și parfumate
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
și al doilea Norman Manea există diferențe considerabile. Modificarea se produce în sensul politizării și al criptografierii mesajului subversiv. Ultima ediție a romanului Plicul negru (Ed. Polirom, 2007) este și ea revăzută, aducând însă numai modificări de detaliu (caligrafia unor fraze) față de cele anterioare. Două metafore dominante organizează imaginarul romanului Plicul negru: noaptea ca sursă a răului, în diversele lui forme (necunoscutul ostil, delațiunea, moartea, trecutul obscur) și azilul psihiatric (imagine de coșmar a unei societăți alienate, bântuită de absurdul kafkian
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
de "iubitori de țară" și care mențin, din 1990 încoace, prin ziare de teapa "României Mari" și-a "Tricolorului", o atmosferă de violență sălbatică și de dezgustătoare ură rasială. Atrocitatea gândirii patrioților de tip "România Mare" se vede și în fraza următoare: Dacă trăia Hitler, Dumnezeu să-l ierte, eu personal te băgam în cuptoarele de la Auschwitz de viu." Poate că dacă n-aș fi avut experiența de pe 18 decembrie 2006, din sala Parlamentului, aș fi dat cu scârbă deoparte astfel
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
mintea d-sale, "o sintagmă de substrat cinic sau resentimentar, o, nu și nu". E doar o disociere de un model ambiguu, a cărui factură, permeabilă într-un fel la cultul epocii dominate de un impudic cult, transpare în transluciditatea frazei explicative: Dacă l-aș fi putut contacta pe El, atunci, poate că n-aș fi fost capace să-i rezist, adicătelea să ucid în mine alumnul, închizîndu-i gura cu pumnul, în maniera inaugurată de Arune Pumnul, iar mai tîrziu, odată cu
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
decât educație, într-un fel sau altul - poate acționa pentru idealul său, care e idealul vieții celei mai bune a noastră, în chipul cel mai rodnic" (vol. III, Un educator: Neculai Iorga, p. 563). în paranteză fie spus, chiar turnura frazei lui Vasile Băncilă pare a fi suferit influența celei a marelui istoric, aflat în momentul apariției acestor rânduri în fruntea guvernului. Dar nu este vorba aici de aprecieri conjucturale, căci într-adevăr i s-ar putea reproșa gânditorului că a
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]