3,538 matches
-
mai avem ce bea, la ce bun...?” Tony Pavone care era În proporție avansată narcotizat, făcea efort să nu adoarmă.Privea la Gică Popescu și nu realiza cine-i omul care-i ținea companie.Gândul lui Încețoșat, o vedea pe frumoasa Tatiana apsolut goală, Într’o supremă Îmbrățișare, dezmierdând-o. Deodată se ridică de la masă aproximativ În echilibru trăgându-l pe Gică Popescu după el. Cum depozitul de vinuri nu se afla prea departe, se năpustiră În biroul de lucru al
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plăcută În care se afla prietenul ei, acceptând invitația, luând loc la masă. Tony Pavone oferi fetei ceva de mâncare, spunând ospătarului să mai aducă alte sticle cu vin de aceeași calitate spre satisfacția celor doi bețivani care apreciară hotărârea frumoasei ce părea izvorâtă din spuma mării, să le țină companie... Domnul Paulică, Îndrăgostit de frumusețea fetei, Îi făcea complimente nu lipsite de adevăr sărutându-i mâinile pe ambele fețe, privind-o stăruitor În ochi. „Cum vă place România, domnișoară...? Dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dincolo de stație, pe semne căutase umbra, ca un păianjen se agățase de jedera bine Înfiptă În zidul Vamei Poștei, de o așa manieră Încât te minunai cum de nu se rostogolește jos, În aceeași baltă de vomitătură și miros ucigător...!!” „Frumoasa mea laboranta,eu i-am avertizat...!” Aproape uitase cele povestite de laboranta fabricei de vermuth din Str. Epicol, când Într-o dimineață cam la trei săptămâni Tony Pavone Îi Întâlni pe cei doi mergând grăbiți, venind spre el. Îi Întâmpină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pază cu permis de liberă eșire și intrare având În vedere probleme medicale cu recruții la spitalul orașului iar uneori, nevestele ofițerilor fiind răcite la făcem masaje și le aplicam ventuze iar de multe ori plictisit, onoram centrul orașului privind frumoasele dar afurisitele fete ce erau greu abordabile dacă nu vorbeai ungurește...! În a-l noulea Cer fericit de isprava mea și, pierdut În imensitatea spațiului galactic, Încă savuram parfumul Îmbrățișărilor prietenei mele dragi și făcând pronosticuri de zilele ce vor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui Dumnezeu. S-a dus înspre ușă, acolo unde stătea Connolly. — Miss, te rog... a scâncit el. — Nu, a zis Sheba și i-a închis ușa în față. S-a emoționat făcând asta, își amintește ea. Nu mai jucase rolul frumoasei fără inimă înainte. Timp de câteva minute Connolly a rămas afară, bătând la ușă și rugându-se să-l lase înăuntru. Sheba a început să se teamă că o să treacă cineva și o să-l vadă. Avea de gând să cedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a continuat el după o scurtă pauză, problema e, ce vreți să facem? Nu știu. Are dureri mari? — Acum, da, are dureri, aș putea spune. Ne-am uitat amândoi la Portia. Pieptul i se ridica și se lăsa ca al Frumoasei din pădurea adormită de la Madame Tussaud. — Mi-ați putea... credeți că i-ați putea da ceva pentru asta? am întebat. Pentru dureri? — Da, e posibil. Eu... pot să-i dau ceva pentru dureri. Dar, uitați, am să fiu sincer cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o cheme cineva și fumează dezbrăcată înaintea mea tace nu pentru că stă lângă mine bem ceai fără zahăr și jucăm șah ardem fotografii: ea, eu, pe alocuri noi la un moment nici nu mai vreau să merg așa îmi ești frumoaso, trișezi! uneori plecăm sus pe acoperișuri ascultăm visuri străine le prindem în borcan ca pe fluturi și le privim pe rând până se termină țigările când vine dimineața naiba să o ia infinitul ne trezim într-un pat și așa
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nici o pasere nu trecuse printre cetini fără a fi auzită, nici urmă de jivină nu rămăsese neobservată, pe albul vioriu al omătului. Culi Ursake se nimerise a fi unul din cei mai buni paznici ai terenurilor de vânat de la apa Frumoasei și, oricât de năcăjit se afla el în ziua aceea de marți 15 noemvrie și în toată săptămâna aceea de după Sfinții Arhangheli, datoria trebuia să și-o îndeplinească strict. Ochiul și urechea nu se cădea să greșească, dacă el, Nicula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dea de știre. Rău au făcut, ținând în samă mai ales faptul că are el acuma niște năcazuri pe care nu le dorește nici dușmanilor. Chiar în aceeași zi, sub sară, i-a întâlnit pe amândoi la Izvorul Roș, aproape de Frumoasa. I-a întrebat, încercând să râdă, că ce-i cu pulpa de cal. — Ce pulpă de cal? a răspuns badea Toma. A zâmbit și Traian: Care pulpă de cal? — Socoteam că n-ați uitat domnilor, a zis supărat Nicula Ursake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Toma și Traian (pădurarii statului neumblând în regiunea asta), și dacă nu era nici el însuși, atunci care drac putea să fie, în pustia dintre Prelunci și Valea Mare? Din fundul cheilor, unde și-a rupt cale în stânci apa Frumoasei și pe unde umblă drumul oamenilor, până aici - nu se vede cu anii obraz de străin. Afară de paznicii de vânat, nimene n-are pe aici trecătoare. Iar de la alvia Frumoasei, depărtare de ceasuri tot la deal pe acel drum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fundul cheilor, unde și-a rupt cale în stânci apa Frumoasei și pe unde umblă drumul oamenilor, până aici - nu se vede cu anii obraz de străin. Afară de paznicii de vânat, nimene n-are pe aici trecătoare. Iar de la alvia Frumoasei, depărtare de ceasuri tot la deal pe acel drum, nu se află așezări statornice; numai niște stâni la două zile distanță de pășunile Pătrului și Șurianului. În curgerea văii deasemeni, umbli alte ceasuri până ce dai de două-trei case la Tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la două zile distanță de pășunile Pătrului și Șurianului. În curgerea văii deasemeni, umbli alte ceasuri până ce dai de două-trei case la Tău, și alte ceasuri până ce găsești un sat ce se chiamă Șugag. În vremea verii apar la apa Frumoasei taberile lăzurenilor și căpâlnarilor, care lucrează la greble, descâlcind plăviile de bușteni și slobozind lemnele pe unda harnică spre locurile de jos de la câmpie. Tot în acea vreme prielnică umblă la deal și la vale, pentru oile și stânile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-ar putea îndeletnici cu asemenea șfert împuțit al unui cal căzut de bătrâneță. Iar țigan, pe aceste meleaguri, n-a văzut nimene de când țin minte oamenii. Mai departe decât Șugag, sălașurile acestea pribege nu îndrăznesc să intre pe valea Frumoasei. „Nu poate fi nimeni, asta-i judecata polițistului“, zâmbește o clipă Culi. „Acest hochstand e un ascunziș într-o taină de codri și numai trei oameni îl cunosc“. Alta nu poate fi. Unul din cei trei sunt eu, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de toamnă de la bacii poienari; s-a dus să-și găsească soții la Braniște; a ales și a târguit cu ajutorul lor un cal în locul Murgului. Pe acesta îl chema Șargu. Era voinic și blând. Coborând cu stăpânul său cătră apa Frumoasei, se deprinsese să sforăie și să ocolească oseminte împrăștiate, într-un loc unde fusese o întâmplare năprasnică. Câteodată Culi uita, dus de gânduri; iar Șargu îi da semn, ca să-și aducă aminte. A căzut o ploaie viforoasă la sfârșitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
două ori devale, până la Sebeș. Când se întorcea a doua oară la deal, la începutul lunii lui noemvrie, se întâmplase a fi o zi călduță, cu soare de aur. Munții cei mai depărtați visau în pâcle, iar pădurile de la malul Frumoasei aveau în ele ca o dulceață a unor păreri de rău. Când a ajuns la o cotitură și la un pod, a văzut aproape, numai la o zvârlitură de băț, două căprioare care stăteau neclintite pe costișă, părând a asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stânile Șurianului o turmă, cu toții asinii, tărhatul și cânii. A trecut domol, într-un nour de pulbere. A rămas un sunet de clopot, după ce priveliștea s-a prelins în cotitură. Alte tălănci tari nu se mai auzeau, măcinate de murmurul Frumoasei. Dar acel clopot mic de aramă rămânea distinct și singur și-l auzeau desigur și căprioarele, în țancul nevăzut unde se opriseră. Nu multe zile după întoarcerea lui Nicula Ursake din blândețea văii, au trecut pe deasupra Preluncilor stoluri de dumbrăvenci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fie lup. Această alcătuire de lemne, care se țineau ca într-un fir de păr și totuși erau statornice în vânt și ploaie, era o învățătură de la pădurari și paznici mai bătrâni, care au viețuit în Carpați și la apa Frumoasei din cele mai afunde veacuri, și e un meșteșug tainic al lor. Acest meșteșug tainic îl învăța acum și Bezarbarză de la baciul său. —Culi-baci, grăia într-un rând Bezarbarză, umblând pe potecă în urma lui Ursake, eu am văzut, ieri, jderul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de feluri de întâmplări, s-a pornit în ziua de Sfântu Ion, peste Valea Mare, la prietinii lui din Braniște. Acolo a găsit bună-pace. Aproape de casa prietinilor lui, niște căpâlnari și niște lăzureni întemeiaseră tabără, fiind ei acolo în cheile Frumoasei de zece săptămâni, bătând cu țapinile și descâlcind închisorile plăviilor. I-a părut bine că a găsit mai cu samă oameni din Laz și a băut cu ei câteva pahare de vin, la colibele lor. A voit să-i întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urs, 1938 După mărturisile lui Ionel Pop, modelul lui Culi Ursake ar fi fost Rudi Cernota, un pădurar de la Cabana Prigoana din munții Sebeșului, apoi cabanier la Casa cu soare din Braniște, pădurar alături de care Sadoveanu a vânat pe la Valea Frumoasei. Și mama bătrână, și soția lui Culi ar fi avut ca modele reale familia lui Rudi: bătrâna Fritzineni, Adela Cernota și micuța Viorica (în povestire, Octavian). În realitate, acest Rudi Cernota a mai avut trei copii: două fete, Doina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Bradu-Strâmb (1943), și pe Radu. Tot Ionel Pop spune că moș Toma și-a păstrat numele în povestire, iar pe adevăratul Traian Melinte l-ar fi chemat Traian Munteanu, acesta fiind prezent și în povestirea Ceasul păstrăvarilor din volumul Valea Frumoasei (1938). În 1983 s-a realizat și o ecranizare după Ochi de urs („una dintre cele mai complexe povestiri ale lui Sadoveanu“ - N. Manolescu), în regia și după scenariul lui Stere Gulea, cu Flavius Constantinescu, Dorina Lazăr, Dragoș Pâslaru, Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în toi și un cer încremenit în liniște, ca un smalț albastru. Pe Bărăgan nu plouase de trei săptămâni. Cota apelor Dunării - indicator al tuturor pescarilor, tovarășii mei - era destul de scăzută. Deci, ca să răscumpăr vârtejurile reci și vâltorile de la apa Frumoasei, mi-am îngăduit puțină odihnă și răgazul necesar ca să-mi schimb uneltele; am luat undițele de crap și, cu niște buni tovarăși, m-am transportat la o baltă a fluviului. Cetățenii României cunosc Dunărea din planșele geografice sau o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prezentat unchiului meu spunându-i cărei bresle îi aparținea familia lui, Khâli a luat în mâinile sale mâinile prietenului meu, mai subțiri, dar deja mai bătătorite, și a rostit aceste vorbe care, pe moment, m-au făcut să zâmbesc: — Dacă frumoasa Șeherazada le-ar fi cunoscut, ar fi consacrat o noapte liniștită istorisirii poveștii lor, ar fi amestecat și niști djinni, niște covoare zburătoare și felinare fermecate, iar înainte de ivirea zorilor, ar fi preschimbat în mod miraculos căpetenia lor în calif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu seamă de un orb al cărui toiag dănțuia în ritmul isprăvilor lui Hellul, erou al războaielor din Andaluzia, sau ale faimosului Antar Ibn Șaddad, cel mai viteaz dintre arabi. Odată, pe când evoca iubirile lui Antar cel negru și ale frumoasei Abla, s-a întrerupt ca să întrebe dacă printre cei de față se aflau copii sau femei. Toți, copii și femei, s-au îndepărtat cu părere de rău, cu capul plecat. În ce mă privește, am mai adăstat câteva clipe, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poștale trimise din țări străine la adrese din împrejurimile selecte ale Shahkot-ului, iar Sampath stătea cu orele meditând pe marginea, să spunem, unei imagini cu un palmier la malul unei mări atât de albastre, că părea vopsită, sau a unei frumoase din vreun sat elvețian, cu un corset strâns bine cu șiret și două codițe bălaie și groase, care semănau cu ceva bun de mâncat. Elveția era o țară unde nu exista fir de mizerie. Acolo, în căldura după-amiezii din Shahkot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a se sfârși. Dar contul familiei, deschis la Banca de Stat a Indiei, creștea în salturi, văzând cu ochii, și era nerăbdător să cumpere acțiuni la compania Produse de Lenjerie VIP; se putea forte bine lipsi de orice deranjament al frumoasei afaceri pe care o pornise. Privi în stânga și-n dreapta, cuprinse cu privirea domeniul lor, cu potecile și mica săgeată ce indica drumul spre Sampath, cu reclamele colorate care atârnau în copacii vecini: la Cabinetul Dentar al Doctorului Sood, Croitoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]