5,270 matches
-
rupt inima când, folosindu-se de binoclul de teatru, a văzut prin gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un cortegiu funerar ieșind pe poarta atât de familiară a gospodăriei unchiului Felix. Să fi murit bunul unchi sau mătușa, draga de ea? Să participe la înmormântare nici nu putea fi vorba: formalitățile pentru a obține viza puteau dura și șase luni. ("Și
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
fost și mai mare.) Louis R. a trăit fără griji până la adânci bătrâneți, iar când a murit, rudele i-au dus osemintele în Republica Soră Vandana de Nord, unde n-a fost nici o problemă să i se graveze pe piatra funerară numele întreg. De mirare, dar și aceasta așa a fost! 39. Interpretarea juridică a lui Ő Cu străvechiul Imn de stat al Republicii Vandana de Sud: "Őrü Őrü Bumba Őrü" (se pronunță "Árü Árü Bumba Árü") a reizbucnit inevitabil veșnicul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
tratativele din Avenul Klump (din Teritoriul Autonom Lichiorul Klump) au reinstaurat pacea între cele două republici surori. Administrația Naționala a Fermelor Porcine a revenit în vechiul ei sediu, iar Marele Cimitir a fost mutat (cu cele deocamdată doar paisprezece monumente funerare de lux cu tot) pe Dealul Uriașului, de unde, oricum am lua-o, priveliștea este mult mai frumoasă. Și astea toate chiar așa s-au petrecut. 59. Cele două statui ecvestre ale martirului Robert von Pohlen Pe lângă atâtea perioade succesive cumplite
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
este de neglijat. Din această perspectivă, organizațiile de supraviețuitori preferă curând să construiască monumente mai degrabă decât să publice "cărți ale amintirii". Astfel, numărul acestora din urmă ajunge de la douăsprezece în 1975 la patru în 1984. Aceleași organizații înalță monumente funerare de dimensiuni neobișnuite și cu o arhitectură bogată pe aleile cimitirelor din centrul țării, în memoria comunităților nimicite și a "sfinților martiri" ai acestora. "Cenușă sacră" este adusă din lagărele morții pentru a fi îngropată în majoritatea cimitirelor. Corelația între
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
rupt inima când, folosindu-se de binoclul de teatru, a văzut prin gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un cortegiu funerar ieșind pe poarta atât de familiară a gospodăriei unchiului Felix. Să fi murit bunul unchi sau mătușa, draga de ea? Să participe la înmormântare nici nu putea fi vorba: formalitățile pentru a obține viza puteau dura și șase luni. ("Și
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
fost și mai mare.) Louis R. a trăit fără griji până la adânci bătrâneți, iar când a murit, rudele i-au dus osemintele în Republica Soră Vandana de Nord, unde n-a fost nici o problemă să i se graveze pe piatra funerară numele întreg. De mirare, dar și aceasta așa a fost! 39. Interpretarea juridică a lui Ő Cu străvechiul Imn de stat al Republicii Vandana de Sud: "Őrü Őrü Bumba Őrü" (se pronunță "Árü Árü Bumba Árü") a reizbucnit inevitabil veșnicul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
tratativele din Avenul Klump (din Teritoriul Autonom Lichiorul Klump) au reinstaurat pacea între cele două republici surori. Administrația Naționala a Fermelor Porcine a revenit în vechiul ei sediu, iar Marele Cimitir a fost mutat (cu cele deocamdată doar paisprezece monumente funerare de lux cu tot) pe Dealul Uriașului, de unde, oricum am lua-o, priveliștea este mult mai frumoasă. Și astea toate chiar așa s-au petrecut. 59. Cele două statui ecvestre ale martirului Robert von Pohlen Pe lângă atâtea perioade succesive cumplite
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
prezentat la serviciul de asistență numita H.T. [...] care a propus să doneze comunității un inel cu briliant pe care ea îl apreciază la 70 000 lei în schimbul căruia să i se acorde un ajutor, loc de înmormântare și o piatră funerară. A fost în audiență la rabin care a acceptat inelul ca donație în schimbul unui ajutor constând din: 300 lei în numerar lunar, pachete cu alimente de 5-6 ori pe an, îmbrăcăminte o dată pe an, masă gratuită la cantină (în caz
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
gratuită la cantină (în caz de intemperii sau îmbolnăvire masa se va transporta la domiciliu), asistență medicală. De asemenea, i s-a acordat un loc de veci în cimitirul «Filantropia», pe care se va așeza pe cheltuiala comunității o piatră funerară. Cheltuielile de înhumare vor fi suportate tot de comunitate. Inelul a fost primit de L. și B., închis într-un plic sigilat și cu semnătura acestor doi, spre neschimbare, și se află încuiat în seiful comunității. N.L.: Numita T.H. este
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ordinul invizibilului, fie ea a morților sau a zeilor. Dar această prezență trimite, în același timp, la un altundeva inaccesibil, lucru valabil în special pentru colossos 1, imagine figurată a celui mort. Colossos-ul aparține categoriei eidolon-ului. Statuie sau simplă stelă funerară, fără nimic mimetic ori antropomorfic la origine, el este destinat să fixeze psyche-ul mortului, adică acea parte insesizabilă a omului care rătăcește între lumea celor vii și lumea celor morți și care își poate face apariția în chip de strigoi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
apartenenței acestuia la un altundeva, la o lume de dincolo care rămâne esențialmente diferită. Semn deopotrivă al prezenței efective și al alterității, al diferenței, aflat la răscrucea vizibilului cu invizibilul, el asociază intim piatra și umbra rătăcitoare, marcând prin stela funerară sau prin statuie posibila materializare a insesizabilului psyche. Aparținând sferei eidolon-ului în aceeași măsură ca și imaginea visată, fantoma și apariția supranaturală, colossos-ul ține, în Grecia arhaică, de acea „categorie psihologică a dublului”, definită, după Vernant, prin ambiguitatea statutului prezenței
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a schimbului dintre viață și moarte. Cadavrul ca dublu și statuiletc "Cadavrul ca dublu și statuile" Cum se concretizează acest tip de gândire bazat pe relație în unele strategii rituale ne-o arată Jean-Paul Eschlimann, în studiul său consacrat riturilor funerare la triburile Agni din Coasta de Fildeș 1. Strategiile rituale implică aici două acțiuni paralele: pe de o parte, îmbrăcarea trupului neînsuflețit și machierea lui; pe de altă parte, confecționarea unor „sculpturi”: statuete, vase de pământ cu un chip desenat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de Fildeș 1. Strategiile rituale implică aici două acțiuni paralele: pe de o parte, îmbrăcarea trupului neînsuflețit și machierea lui; pe de altă parte, confecționarea unor „sculpturi”: statuete, vase de pământ cu un chip desenat pe ele sau simple vase funerare - pe scurt, toate variantele colossos-ului sau ale zeului-obiect, care merg de la corpul înveșmântat, machiat și împodobit până la statuie (trecând prin diversitatea de obiecte fabricate cu acest prilej) și care corespund așa-numitului womi, mort-viu sau mort-dublu. Acest womi poate reveni
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ale lui Augé sau Eschlimann, legătura strânsă dintre corpul mort și statuie. Îmbrăcat, costumat, machiat sau mascat, cadavrul este el însuși o veritabilă statuie. Veșmintele care îl acoperă, podoabele cu care e gătit, toate acestea țin de statuar. În strategiile funerare și în teatru, același gest: gestul costumierului, asemănător celui al sculptorului, și unul, și celălalt creatori ai unei efigii a interstițiului care conduce spre posibilele apariții ale fantomelor. Așadar, pentru Serres, degradarea morții 1 și sfârșitul erei statuilor sunt cei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
eidolon nu se va arăta, nu va răspunde chemărilor ce îi sunt adresate, dar a cărui fantomă absentă/prezentă va juca totuși un rol central în derularea acțiunii. În Orestia lui Eschil, întreaga acțiune din Hoeforele se desfășoară lângă movila funerară a mormântului lui Agamemnon, lângă acest colossos unde ar putea să apară psyche-ul răposatului rege. Invocațiile repetate ale lui Oreste, ale purtătoarelor de ofrande care compun corul și ale Electrei asociază de fiecare dată apelul către Agamemnon aceluia către Hermes
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu înseamnă că el joacă un rol mai puțin central în acțiunea tragică. Invocațiile adresate lui se întind pe aproape cinci sute de versuri, reprezentând aproximativ jumătate din piesa a cărei întreagă acțiune se petrece în preajma mormântului său, a „movilei funerare sacre” înălțate deasupra acestuia, loc al posibilei sale apariții. Încă de la prima invocație a lui Oreste, textul tragediei spune limpede că, sub movila aceasta, Agamemnon poate auzi cuvintele fiului său, poate primi ofranda adusă - o șuviță tăiată din părul lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
corul văd un soi de demență. Una la care Electra nu renunță și pe care și-o cultivă chiar cu obstinație. Fiindcă i s-a interzis să meargă la mormântul tatălui, Electra a înălțat în sufletul ei un alt gorgan funerar, încărcat de întreaga forță pe care o poate avea un astfel de monument sacru, clădit din amintirile intense ce o torturează clipă de clipă. Nu încape îndoială că, tocmai datorită acestei puternice legături sufletești dintre ea și tatăl iubit, Electra
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de a-și jeli fratele și se revoltă când „mi se refuză un mort care îmi aparține”. Și în acea clipă, femeia care nu-și uită morții, căreia nu i-a mai rămas în chip de consolare decât îndeplinirea ritualului funerar, îl vede deodată în fața ei pe Oreste în carne și oase, pe Oreste trăind, și nu-și crede ochilor. Experiență a imposibilului devenit posibil: Oreste îi apare Electrei mort și viu în același timp. „M-ai făcut să văd”, îi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acestei morți fără cadavru, al acestui trup răpit de zei: de cei din adâncuri? De cei din văzduh? Le mai rămâne și un loc de veci ascuns, tăinuit, un mormânt fără mausoleu și fără statuie, fără gorgan și fără stelă funerară care să-l înscrie pe Oedip în istoria unei comunități, astfel încât Ismena va putea spune, pe bună dreptate, că tatăl ei nu a fost îngropat, că el e ataphos. Nimeni nu are voie, reamintește Tezeu, să-i arate mormântul. I-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
zeilor ori ale morților. Prin săvârșirea ritualului magic, îi pot fi atribuite o privire, o voce, un gest. Invocarea sau evocarea o pot face să capete glas, după cum o pot face și să se înalțe deasupra mormântului, gorgan ori stelă funerară. Psyche-ul defunctului, insesizabil, se materializează prin statuie într-un trup și într-o voce, și tot prin statuie zeii își pot manifesta puterea lor protectoare sau acuzatoare. Ambivalență a tăcerii și a vorbei, a inanimatului și a animatului, a corpului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tradiția antică. Cu siguranță că statuia însuflețită nu reprezintă, în tragedia greacă, modalitatea cea mai frecventă prin care se afirmă că morții pot reveni printre cei vii sau că ei continuă să trăiască sub pământ. Pe scena tragediei, simplele însemne funerare (stâlp, gorgan, stelă) sunt mai numeroase decît statuile, iar cele ale zeilor și ale zeițelor le întrec la număr pe cele ale morților. Aceste diferite forme de colossos au totuși, în spațiul tragic, un rol destul de însemnat: acela de a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
colective. În această apariție, forța propriilor amintiri ale nălucii e susținută de puterea evocatoare a Locului, unul al legendei, al memoriei. Dar pentru asta nu e de-ajuns ca locul cu pricina să fie marcat ca atare printr-o stelă funerară, un pin sau un râu, veritabile puncte de sprijin în invocațiile adresate fantomei. Mai trebuie și ca în zona aceasta de frontieră dintre trecut și prezent să se întâlnească două umbre rătăcitoare: cea a unui mort (shite) și cea a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
rămășițele pământești ale lui Henric al VI-lea, un cadavru care nu mai reprezintă decât imaginea înghețată („key cold figure”) a unui uns al lui Dumnezeu, sunt totuși rămășițele unui trup din care s-a scurs sânge regesc. În urma cortegiului funerar, Lady Anne îi invocă fantoma. Nu se ivește nici o fantomă, dar rănile regelui mort încep să sângereze în prezența lui Richard, demascându-l astfel pe ucigaș. Nu este o fantomă dintre cele apărute în vis pe câmpul de luptă, pentru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al morții: în scena furtului brățării de către Iachimo din actul al doilea, el este chiar în mod explicit comparat cu moartea: Iachimo îl vede ca pe o imitație desăvârșită a acesteia, iar trupul adormit al Imogenei îi amintește de sculpturile funerare culcate pe morminte. În actul al patrulea, presupusa moarte a Imogenei, travestită în paj, e un prilej de evocare a „frumoasei morți”: când Lucius și ofițerii romani o vor descoperi, se vor întreba dacă pajul e mort de-a binelea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mișcă perdelele și veșmintele albe puse pe un scăunel de rugăciune: „Mi-e teamă să nu intre morții pe fereastră...”. Nu va intra însă decât moartea, propria ei moarte, căci Maleine va fi sugrumată chiar în această cameră. În spatele toposului funerar al unui spațiu permanent încercuit și dominat de moarte, deși nebântuit de spectre, de „apariții”, de duhuri, se poate ghici totuși vechea și adânc înrădăcinata moștenire a reprezentărilor întâlnirii cu fantoma ca semn de netăgăduit al morții. Zgomotele ce se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]