3,503 matches
-
un geam care forma o proeminență aerodinamică pe flancul navei. Femeia se lăsă să cadă cu un oftat puternic pe o canapea de lângă fereastră și zise: - E minunat să te simți în siguranță. Își scutură părul negru. - Ce coșmar! Adăugă, furioasă: - Nu se va mai întâmpla niciodată. În drum spre fereastră, Gosseyn se opri auzind aceste cuvinte. Se răsuci pe jumătate spre ea pentru a întreba pe ce își fonda această convingere, dar nu formulă întrebarea. Ea își recunoscuse deja incapacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și bogat ornamentate, iar lumea se adăpostea între pilaștrii fațadei. Niște statui acoperite cu funingine erau dispuse în jurul unei coloane al cărei capăt se pierdea în cerul întunecat. în ciuda umezelii, un ins stătea pe piedestalul coloanei și vorbea unei mulțimi furioase. Am trecut pe lîngă mulțime și am observat că vorbitorul era un bărbat care zîmbea neliniștit, cu un guler de pastor și o frunte plină de vînătăi. Cuvintele lui erau acoperite de rîsete batjocoritoare. O stradă care pleca din piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din spate; aveau o mașinărie care scuipa flăcări albastre și nori de scîntei. Au tăiat țepușele grilajelor cu flacăra, le-au pus într-un sac și le-au luat să le folosească la război. Doamna Gilchrist de la parter a zis furioasă: „Acum și țîncii din Blackhill or să poată să ne scormonească prin gunoaie“. Alți muncitori construiau adăposturi antiaeriene în curțile din spate și unul pe terenul de joacă al școlii, și dacă Thaw auzea alarma antiaeriană în drum spre școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sau o să te plesnesc peste falcă! Atunci Thaw își dădea singuri pumni și țipa: Așa, așa, așa? Era greu să-l potolești fără să renunți la justețea pedepsei. La sfatul unui vecin, într-o zi l-au dezbăcat pe băiatul furios și bătăios, au umplut baia cu apă rece și l-au aruncat acolo. Șocul cufundării în apa înghețată I-a făcut praf opoziția, iar tratamentul a fost folosit și în alte ocazii cu același succes. Tremurînd ușor, era șters cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Portarul căminului a refuzat să-i lase să intre pe ceilalți băieți. Merseseră trei kilometri și rataseră ceaiul pentru a-l însoți, și deși s-a întors împreună cu ei o bucată de drum și s-a scuzat, au fost foarte furioși, iar evacuații au început să arunce cu pietre. S-a întors în fugă la cămin, unde i s-a servit o cină rece și o săpuneală pentru „grozăveala“ lui. A doua zi dimineață se prefăcu bonalv, dar din păcate astmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urmă cu hotărîre: Sîntem în preajma miezului de noapte. — Atunci, tramvaiele nu mai merg și va trebui să-ți petreci noaptea aici, zise Drummond. — Tramvaiele nu s-au oprit. Le aud, spuse Janet. — Nu poți să-ți ții gura? strigă Drummond furios. Nu știu de ce te tolerez! Ești esența a... a toate... Duncan! Sper că n-o s-o lași pe femeia asta să te gonească din casa mea? Nu. Mă duc să mă culc acasă. Noapte bună. Drummond veni după Thaw în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
peste pietricele acoperite de buruieni. Pînă aici era mulțumit. Tot necazul începea cu fundalul, în care istoria era povestită prin meandrele și delta unui fluviu care curgea spre ocean. Cu cît lucra mai mult, cu atît își făcea apariția figura furioasă a lui Dumnezeu răsărea și trebuia îndepărtată: Dumnezeu nelăsîndu-i pe Adam și Eva să învețe ce-i bine și ce-i rău, Dumnezeu preferînd carnea în detrimentul legumelor și făcîndu-l pe primul agricultor să-l urască pe primul păstor, Dumnezeu făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fost că, orice s-ar întîmpla, nu trebuia să adoarmă. Se trezi într-o încremenire năucitoare și-i luă o vreme pînă înțelese unde se afla. Parcaseră la marginea drumului și în cabină, în dreapta, avea loc o ceartă. Șoferul spunea furios: — în cazul ăsta, poți s-o ștergi. — Dar de ce? întreba Rima. — Te-ai răzgîndit cam brusc, nu ți se pare? — M-am răzgîndit în legătură cu ce? — Afară! Cunosc imediat o curvă cînd o văd. Lanark deschise repede ușa și spuse: — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar chestia aceea plată era, de fapt, o cupolă care ieșea, iar cupola era un cap prins de mîna surorii. Apoi universul întreg începu să se miște încet și se așternu tăcerea. în tăcerea asta lentă, o persoană mică și furioasă, de culoarea lavandei, fu ridicată, trăgînd după ea un cablu cărnos. Avea penis, coatele și genunchii îndoiți, și pumnii și ochii strînși, iar gura înspăimîntată scotea un țipăt de furie mută. Rima, a cărei față părea că fusese spălată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
față părea că fusese spălată de un uragan, îl privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de iubire. Individul cel mic, roșu tot, deschise un ochi, apoi pe celălalt, și după cîteva sughițuri, țipătul i se topi într-un sunet furios. Universul reveni la viteza normală. Sora îi dădu Rimei copilul și-i spuse lui Lanark pe un ton sever: — Du-te și adu două farfurii de supă din bucătărie. — De ce? Fă ce ți se spune. El alergă pe lîngă arcade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
El nu are. — Cine-i Alexander? Sludden arătă spre cărucior. — Ritchie-Smollet l-a botezat așa. — L-a botezat? sări Lanark țipînd. Alexander începu să plîngă. — Șșș, șopti Rima punînd mîna pe mînerul căruciorului și legănîndu-l. Șșșș. — De ce Alexander? șopti Lanark furios. De ce nu m-ai așteptat? De unde graba asta tîmpită? — Te-am așteptat cît s-a putut de mult... de ce n-ai venit cînd te-am chemat? — Dar nu m-ați chemat! — Ba da. Jack s-a dus în turlă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nou singură. Așa deci. De ce-ai bătut clopotul? Ești sigur că nu erai beat? — L-am bătut pentru că mă simțeam fericit. De ce mă ataci? — Ca să mă apăr. — îmi cer scuze c-am țipat la tine, Rima. Eram surprins și furios. Mă bucur că sînt din nou cu voi. Da, îți e ușor să trăiești într-o cutie, oricînd poți fugi la turnurile tale și la întîlnirile comitetului. Cînd o să am și eu parte de puțină libertate? — Cînd dorești. — Și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amintești un lucru important, spuse bărbatul, ai golit sticla. Nu zic nimic. Știu de unde să fac rost de alta, dar costă cîțiva dolari. Un dolar de căpățînă. în regulă? — Scuze, dar nu am bani. — Ce se-ntîmplă aici? întrebă Rima, intrînd furioasă. — Lui Sandy îi dau dinții, zise Lanark. — Eram pe punctul de plecare, doamnă, spuse omul, și o luă din loc. Rima schimbă scutecul lui Alexander și zise enervată: — Nu pot să am încredere că faci o treabă ca lumea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ea m-a dus pe ulițele unui sat care mi s-a părut nesfârșit de lung; izbeam în dreapta și în stânga, orbește, cu sacul de mână, ca să mă apăr, niciodată nu s-au năpustit asupra mea atâția câini tăcuți și furioși, își înfigeau colții în sacul meu, unul a rămas cu dinții înfipți în el, învârteam sacul în aer, cu javră cu tot, ca să-l desprind, eram sigur că oamenii mă priveau din casele întunecate, mi se părea că le aud
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din centrul galaxiei. Nouă sute de mii de nave de război, aproximativ, au atacat capitala Ligii, în al șaselea decan. Tânăra femeie rămase un timp tăcută. În sfârșit, vorbi, cu lacrimi în ochi. - Așadar, Enro a făcut saltul! Scutură din cap, furioasă, și-și șterse ochii. - Situația este clară. Am terminat cu el. Puteți să-i faceți ce vreți, dacă veți avea vreodată ocazia. Crang, neimpresionat, răspunse: - Era inevitabil. Rapiditatea, însă, mă încurcă. Am fost luați pe nepregătite. Îți dai seama, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să fie împiedicat să se extindă. La una din uși se făcu zarvă și meditația lui Gosseyn fu întreruptă. Răsună vocea iritată a unei femei. - Firește, pot să intru. Ați îndrăzni să mă împiedicați să-mi văd fratele? Vocea, deși furioasă, avea o sonoritate familiară. Gosseyn se răsuci și-l văzu pe Enro alergând spre ușa opusă marii ferestre. - Reesha, strigă, iar glasul îi era vesel. Prin ochii umezi ai lui Ashargin, Gosseyn observa întâlnirea. Un bărbat înalt o însoțea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un geam care forma o proeminență aerodinamică pe flancul navei. Femeia se lăsă să cadă cu un oftat puternic pe o canapea de lângă fereastră și zise: - E minunat să te simți în siguranță. Își scutură părul negru. - Ce coșmar! Adăugă, furioasă: - Nu se va mai întâmpla niciodată. În drum spre fereastră, Gosseyn se opri auzind aceste cuvinte. Se răsuci pe jumătate spre ea pentru a întreba pe ce își fonda această convingere, dar nu formulă întrebarea. Ea își recunoscuse deja incapacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
rămas tot timpul în preajma noastră. Dar, când stau să mă gândesc, descopăr unele goluri; au fost momente, poate minute întregi, când nu l-a văzut nimeni. Grosvenor oftă, hotărât să nu se amestece în discuție, mai ales că auzi vocea furioasă a lui Kent: - După părerea mea, nu trebuie să riscăm. Ucideți bestia, înainte de-a ne ucide ea pe noi! - Korita, ești pe-aici? întrebă Morton. - Da, chiar aici, lângă cadavru, domnule director! - Korita, dumneata ai cercetat împrejurimile împreună cu Cranessy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sânge rece. - Destul! exclamă Kent. Directore, îmi ofer serviciile ca gâde! - Mă opun, îl întrerupse Smith. Ascultă, Morton, să nu cumva să omori pisica asta; chiar dacă-i vinovată, e o adevărată comoară pentru biologi. Kent și Smith își aruncau priviri furioase. - Dragul meu Kent, rosti Smith cu glas apăsat, știu bine că voi, chimiștii, ați dori să-l băgați pe motan în retortele voastre și să scoateți din sângele și din carnea lui substanțe chimice. Dar vă cam grăbiți. Noi, biologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
făcu greșeala de a-și accelera mișcările. Degetele lui atinseră inima omului, care încetă numaidecât să bată. O clipă mai târziu, degetele scormonitoare ale lui Ixtl descopereau stomacul și intestinele omului. Și le trase însă repede înapoi, cu un mârâit furios, căci găsise ceea ce căuta, numai că, din cauza neatenției lui, nu-i mai era de nici un folos. Pe de altă parte, nu se așteptase ca ființele acestea inteligente să moară atât de ușor. Asta însemna că erau în puterea lui. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îl puteau preveni pe căpitanul Leeth, care la rândul lui putea avertiza celelalte grupuri. - Domnule Grosvenor! La auzul vocii pătrunzătoare, nexialistul se trânti mașinal, lovindu-se zdravăn, dar se ridică imediat, căci recunoscu glasul căpitanului. Ceilalți se ridicară și ei, furioși. - La naiba, asta nu se face! bombăni unul dintre ei. Grosvenor se apropie de videocomunicator și, fără să-și ia ochii de pe coridorul din fața lui, întrebă: - Da, căpitane? - Fii bun și coboară numaidecât la etajul șapte! Pe coridorul central. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că procesul grație căruia putea supraviețui era unul dintre cele mai complexe procese chimice existente în natură. Ceea ce îl interesa era plăcerea, nu cunoașterea. Ce bucurie simțea când putea să se năpustească asupra a două insecte care se băteau, bâzâind furioase, și să le învăluie ca într-o mantie de aburi, până ce forță vitală a insectei învinse începea să se topească în propria lui substanța. Urmase o lungă perioadă, în timpul căreia viața lui Anabis se mărginise la această oarbă căutare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dar pe toate celelalte. Puțin le pasă lor de calitate și inteligență, astea sunt pentru ei o cantitate neglijabilă. Ei bine, pentru oameni care nu se gândesc decât la bani, dânșii nu judecă rău. Desigur, dânșii trebuie să fie acum furioși văzând speranța lor înșelată, comerțul lor pierdut. Acel corp nobil, acea carne palpitândă a isbutit să scape de traficul lor infam și dânșii nu pot să ierte un așa act de independență, răsvrătirea unei naturi sincere și oneste. Citesc și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
auzit că ceva nu e în regulă și foarte mulți rămân deoparte. Încep să cred că există o conspirație în favoarea Arsenalelor care-i alungă chiar și pe puținii amatori potențiali. Ochii Împărătesei aruncau văpăi verzi. Se vedea bine că e furioasă și că nu mai izbutește să se înfrâneze. Se întoarse către Cayle: - Cayle Clark, zise ea, cu glas tunător, cât ți s-a cerut să plătești pentru un rang în armată? Cayle șovăi. Ochiul lui Medlon era ceva îngrozitor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
percheziționa biroul. Mai întâi apăsă pe butonul de activare a mașinii care ținea evidența, folosind cuvântul-indice "iluzie". Ecranul aparatului rămase gol. Apăsă pe butonul pe care scria "casă". Nici un răspuns. Firește avea adresa casei sau caselor legate de acest cazinou. Furioasă, smulse registrul teleecranelor și-i declanșa butoanele de activare. Nici aici cuvintele "casă" și "iluzie" nu produseră nici o reacție. Era oare posibil ca acest individ Martin - îi găsise numele pe diverse documente - să aibă legătură doar cu câteva case și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]