4,454 matches
-
uimește Întotdeauna pe Milton la negri contradicția dintre perfecțiunea automobilelor lor și gradul de paragină al caselor.) ...Dar acum mașinile strălucitoare Încetinesc. Geamurile se coboară și fetele se apleacă să converseze cu șoferii. Se cheamă unii pe alții, se ridică fustele - și așa minuscule - și câteodată se vede câte-un sân sau vreun gest obscen. Fetele negociază și râd, suficient de amețite la ora cinci dimineața ca să nu mai simtă iritarea dintre picioare și reziduurile de la bărbați, de care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe vremea aceea lumea avea tot felul de ochi În creștere. Iată, mai apăreau doi. Îi aparțineau fratelui meu, care, În baia pentru oaspeți, printre prosoapele de mâini Împopoțonate, mă privi În timp ce Îmi trăgeam În jos chiloții și-mi ridicam fusta. (Dacă-i arătam, n-avea să spună.) Fascinat cum era, stătea la distanță. Mărul lui Adam i se ridica și cobora. Părea uluit și speriat. Nu prea avea cu ce să mă compare, dar nici ceea ce a văzut nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu-l părăsise niciodată. Amândouă trecuseră de șaptezeci de ani, dar Desdemona era o văduvă bătrână, cu părul alb, care aștepta să moară, În timp ce Lina, cu totul alt gen de văduvă, era o roșcată care conducea un Firebird și purta fuste de blugi cu centuri late și catarame turcoaz. După viața din contracultura sexuală, heterosexualitatea părinților mei Îi părea Linei ciudată și artificială. Acneea Capitolului Unsprezece o alarma. Îi displăcea să folosească același duș cu el. În casa noastră, cât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Acele de Kilt ocupau trei șiruri de dulapuri. Uite-le acolo, grase și slabe, palide și pistruiate, punându-și ciorapii cu stângăcie sau trăgându-și În sus lenjeria care le stătea prost. Erau exact ca instrumentele care ne fixau pliurile fustelor scoțiene: neînsemnate, mohorâte, dar utile În felul lor. Nu-mi amintesc numele nici uneia dintre ele. Trecând de Brățările cu Talismane și printre Acele de Kilt, Calliope se duse, șchiopătând, și mai adânc În vestiare. Acolo unde gresia de pe jos era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zi, la oră, domnul da Silva rugă Obiectul Obscur să citească din carte cu voce tare. Lenevea În banca ei, ca de obicei. La o școală de fete nu trebuia să fii atât de vigilentă cu apropierea genunchilor sau trasul fustei În jos. Obiectul stătea cu genunchii depărtați, iar picioarele, care Îi erau Întrucâtva groase la coapse, erau dezvelite până sus de tot. Fără să se miște, spuse: ― Mi-am uitat cartea. Domnul da Silva Își țuguie buzele. ― Poți să Împarți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nouăsprezecelea și plină de fosile vechi de milioane de ani. Închideam ușa și o Încuiam. Luam o folie de protecție din suportul de pe perete și o puneam pe scaunul de la toaletă. Protejată de microbi, Îmi dădeam jos chiloții, Îmi ridicam fusta scoțiană și mă așezam. Imediat simțeam cum corpul mi se relaxează, cum mădularele mi se Întind. Îmi dădeam părul la o parte de pe față, ca să văd. Erau fosile În formă de ferigă și fosile care arătau ca niște scorpioni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spre casă cu o mașină a altor fete, simțeam un dezgheț Între picioare, solul umezindu-se, o aromă fecundă, de turbă, ridicându-se și apoi - În timp ce mă prefăceam că memorez verbe latinești - viața bruscă, zvârcolirea ei din pământul cald de sub fusta mea. La atingere, brândușa era câteodată moale și alunecoasă precum carnea unui vierme. Alteori era tare ca o rădăcină. Ce părere avea Calliope despre brândușa ei? Este În același timp cel mai ușor și cel mai greu lucru de explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bombele argintii ale butoiașelor de bere și pachetele cu șase doze de bere. Mașini pline de adolescenți erau pe drum. Ca și mine și Obiectul. Pudrate și rujate, cu părul cârlionțat cu fierul Încins, plecaserăm și noi spre petrecere. În fuste subțiri, de catifea reiată, și cu saboți În picioare, am apărut pe peluză. Dar Obiectul mă opri pe verandă Înainte să intrăm. Își mușca buza. Ești prietena mea cea mai bună, da? ― Da. ― Bine. Câteodată am impresia că-mi miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
părul Îi cădea pe ochi deasupra virgulei unui surâs. Cu dibăcie, cei doi băieți intrară Între noi, Întorcându-se cu spatele unul la celălalt. I-am aruncat o ultimă privire Obiectului Obscur. Își ținea mâinile În buzunarele de la spate ale fustei reiate. Acest gest Îi dădea un aer detașat, dar avea și efectul de a-i Împinge Înainte pieptul. Se uita În sus la Rex și zâmbea. ― Mâine Încep să filmez, spuse Jerome. Eu n-aveam nici o expresie. ― Filmul meu. Filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acestei identități etnice mai profunde, nu trebuie trecută cu vederea. FUNCȚIILE SEXUALE: Subiectul ne-a informat că s-a angajat În jocuri sexuale timpurii cu alți copii, În care, fără excepție, a jucat rolul partenerei feminine, de obicei ridicându-și fusta și Îngăduindu-i unui băiat să mimeze coitul deasupra ei. A experimentat senzații erotosexuale plăcute așezându-se lângă jeturile de apă din piscina unui vecin. S-a masturbat frecvent, de la o vârstă fragedă. Subiectul nu a avut nici un prieten de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îngust, Întunecat și pieziș, decupat dintr-un fost apartament, ne-am Îmbrățișat și am plâns. După ce au plecat, mi-am scos geamantanul din dulap. Apoi, uitându-mă la florile turcoaz, l-am schimbat cu geamantanul tatălui meu, un Samsonite gri. Fustele și tricoul Fair Isle le-am lăsat În sertarele de la scrin. Mi-am Împachetat numai hainele Închise la culoare, o bluză albastră, cu gâtul drept, cămășile Lacoste și reiații. Am abandonat și sutienul. Deocamdată mi-am păstrat șosetele și ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
segregarea de facto din școlile publice (În urma unui decret al Curții Supreme de Justiție din S.U.A. din anul 1971). John Philip Sousa, supranumit „Regele marșurilor“ (1854-1932) - capelmaistru american și compozitor de marșuri militare. Firme producătoare de nave de agrement. Kilt - fustă scurtă din portul tradițional al scoțienilor. Organizație a dreptei radicale, fondată În Indianapolis În 1958 pentru a combate ceea ce era perceput drept infiltrarea comunismului În viața americană. Stîncă legendară de pe coasta de est a Americii, pe care se presupune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prin tragere la sorți în mijlocul Adunării Populare - urma să fie aleasă una și aceea devenea vestală... O dor gleznele. De ce trebuie să dureze atât? Nu mai e în stare să stea la nesfârșit în picioare. Și alte vestale își foșnesc fustele și tropăie mărunt. S-au plictisit săracele. Mai ales cele tinere. O recunoaște după mirosul de transpirație pe cea de lângă ea. E Asinia Galla. Locul ei n-ar trebui să fie printre profesoare, dar așa s-a obișnuit, să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
proști..., bombăne Claudia de una singură. — Ce-ai zis? face greșeala Occia să o întrebe. — Cred că fecioarele au aruncat lucrurile sfinte. Ah! Iar povestea asta, suspină cu obidă bătrâna. Dă să treacă mai departe, când Domitia o trage de fustă. — Cum să le arunce? șoptește înfricoșată. N-a scăpat. Mai bine-și înghițea vorbele. Dar n-are încotro: — Când galii au incendiat Roma... Claudia îi ia vorba din gură: — Dacă nu dădeau alarma gâștele de pe Capitoliu, distrugeau toată Cetatea... — Dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vorbește, nu clipește măcar, nu dă vreun semn de viață. O zgâlțâie cu putere. — Asinia! Nici un răspuns. Doar un horcăit. Miroase a sânge. Și a încă ceva. Înțepător. Coboară cu degetele pe piept... mai jos... din ce în ce mai jos... Ajunge la burtă. Fusta e ridicată și picioarele desfăcute! Țipă scurt, înfricoșată. Nu! Asta nu! — A lovit-o fulgerul, își dă cu părerea o vestală. Toate sunt pierite de spaimă. Occia se ridică cu greutate. Ră mâne dreaptă, cu ochii goi ațintiți înainte. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mamei sale, dat tot nu îndrăznește să-și ridice privirea din pământ. Adaugă totuși după un moment: — Aveam cunoștință că pictează... — Nici această îndeletnicire nu e privită cu ochi buni, nu-i așa? face bătăioasă Agrippina. Vipsania o trage de fustă să tacă. Și pe Antonia o deranjează reproșul nerostit și atitudinea Cal purniilor. Cu ochi scăpărători, sare în apărarea fiicei: — Pictează, sculptează, și va prezenta astăzi panegiricul ta tălui ei. — Al lui Drusus? se înfricoșează într-un glas cei trei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui. Dar prin uneltirile lui Gallus s-a înstrăinat de ea și de soție. A ajuns să fugă de lume ca să fie singur cu el însuși. De aceea are uneori răbufniri atât de crude și violente. Cineva o apucă de fustă. — Hai odată! o zorește Agrippina. Se scoală în picioare. Încearcă să se dezmeticească. E încă buimacă. Hai, că mă piș pe mine! Limbajul grosolan are darul s-o trezească. Antonia se ridică și ea să meargă cu ele, în timp ce ceilalți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se potolește brusc și zâmbește hain. Pare că se bucură dina inte de ce va spune. — Și primul act pe care Germanicus îl va semna ca Imperator va fi divorțul de tine! În tăcerea care s-a lăsat, își strânge disprețuitoare fustele și se răsucește pe călcâie. Dar nu pleacă încă. Mai are o ultimă insultă: — Turnătoareo! Tu le ai dus la pierzanie pe mama și pe sora ta. Au nu ți-e teamă că mânia zeilor se va întoarce împotriva ta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se împartă la mai puțini parteneri. Întrucât trebuie să mai fie și alții. Foștii debitori. Înalță apreciativ din sprâncene. A știut Livia pe cine să aleagă. Rânjește mulțumit. E șireată ca o vulpe. Nu degeaba i se spune Ulise în fustă. — Se ocupă amândoi cu fel de fel de matrapazlâcuri și le e teamă că o să-i dau în gât... 252 Gallus devine atent: — Ce fel de matrapazlâcuri? — Piperul lung este ușor de contrafăcut cu ajutorul mușta rului de Alexandria, spune răspicat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a pronunța împotriva lui cuvinte urâte și nedemne nu e decât un pas. Sunt și așa destui netrebnici gata să șușotească pe la colțuri că nu se comportă ca un bărbat adevărat și-și croiește drumul către putere ascunzându-se după fustele nepoatei lui Augustus. Sclavul îi aduce o nouă tunică din două bucăți de lână cusute pe margini și ornate cu câte o bandă lată de purpură, simbolul ordinului sena torial. Cu un suspin, Germanicus își vâră capul prin deschizătură, iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în care zâmbește fericit alături de părinții săi, în ziua absolvirii. Poartă cu mândrie roba și boneta academică, iar o privire rapidă aruncată părinților lui ne arată de unde moștenește Ben fizicul frumos. Mama lui este înaltă, slabă și soignée. Poartă o fustă crem strâmtă, o jachetă marinărească și pantofi crem, înalți și cu toc marinăresc. Pe cap poartă o pălărie - una de marcă, una pe care multe femei visează s-o aibă. Tatăl lui Ben este mult mai bătrân decât soția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să te întinzi în pat, în timp ce eu ți-aș freca încet uleiul de pielea netedă și bronzată de pe spate. ― De unde știi că e bronzată? ― Sssst. Strici atmosfera. După ce te relaxezi complet, mi-aș plimba mâinile mai în jos, trăgându-ți fusta, până ce aș ajunge să-mi frec palmele de fesele tale goale. M-aș duce mai jos și tot mai jos, în timp ce ți-aș scoate chiloții, cu mâna alunecându-mi între picioarele tale, unde e cald, întuneric și umed de dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care este o boală urâtă - nu pe-atât de urâtă încât să fie cu adevărat amenințătoare, însă suficent de urâtă încât s-o facă să piardă cantități imense de greutate. Se vede intrând în costume mici, jachete strânse pe corp, fuste scurte care să-i atingă doar coapsele. Se vede întâlnindu-se nas în nas cu Ben Williams, care de-acum a plecat de la Kilburn Herald, la fel cum a făcut și ea. Se vede mergând spre Ben la o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
porți acum? (nu mă refer la lenjerie intimă <g>, ci la care e stilul tău). Rahat. Mă uit la mine, la ce port. Pantaloni elastici negri și o imensă și voluminoasă bluză portocalie. ― O bluză Armani, tastez eu. Jachetă asortată, fustă scurtă și pantofi crem. Trebuie să arăt tare când apar pe sticlă. ― Hmm. Pari genul meu. Eu port vechea mea pereche de Levi’s, o bluză de polo de un albastru pal, marca Ralph Lauren (se potrivește cu ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
școală de fete bună, iar apoi a mers la universitate. E blondă platinată, iar la vârsta de patruzeci și unu de ani poate că nu mai e așa de tânără cum era odată, dar încă întoarce capete datorită minusculelor ei fuste scurte și părului ei bogat. Toată lumea e îngrozită de ea și puțini i-au câștigat respectul, dar cei care au făcut-o, i-au câștigat și loialitatea eternă. Pe Jackie o respectă, pentru că Jackie vine de pe aceeași parte a străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]