2,337 matches
-
nu, mai bine să le dea menajerei. Da, așa va face. Imediat ce vine menajera, îi va spune că-i face cadou ceștile despere cheate și o va lăsa în casă la curățenie, iar ea va pleca la cumpărături. Se privi gânditoare, neștiind cum să se îmbrace. Sportiv sau elegant? Alese până la urmă să-și pună o haină de blană trei sferturi peste pantalonii negri de stofă și niște cizme îmblănite, cu toc jos - e ianuarie, totuși. Precis că e și ger
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să scape de aceste incursiuni în imaginar, dar nu reușise să depășească o anume reținere în relația cu oa menii, o contemplare a lor abstractă și distantă. Clara Ionescu oftă și se uită la ceas. Se făcuse ora 10. Mușcase gânditoare din mărul roșu al orei 9, până îl dovedise. Era timpul să plece. Venise vremea să se îmbrace și să meargă la su permarket, să-i caute un cadou lui Codrin Neacșu. Mâine era ziua lui de naștere. Codrin Neacșu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
râse ea, etalându-și iar dinții mici cu strungăreață și clătinând paharul cu whisky în mână. Lichidul susură melodios în paharul de cristal, la unison cu brățara ei din aur masiv, care i se încolăcea groasă pe mână. Clara privi gânditoare brațul plin, albicios și ușor pistruiat al doamnei Neacșu. Nu-și putea explica de ce simțea nevoia să se concentreze atât de intens asupra brațului banal, lipsit de fe minitate, al Ionelei Neacșu, și mai ales asupra brățării ei șerpuitoare din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care își duceau toți trei traiul, nu venea nimeni în vizită, nu râdea nimeni, nu se vorbea tare. Clara petrecea mult timp în camera ei, cu privirile pe pereți sau pe geam. Auzea literalmente muștele bâzâind și le ur mărea gânditoare zborul neplăcut și bâzâit, întrebându-se cum poate o muscă să stea agățată vertical de un perete. Uite că poate! Nu cade. Cum poate un om să stea agățat vertical de o stâncă sau de un vis? Uite că nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
toți! Apropo de Anda... Știi ce-a pățit? Clara se încruntă și stinse țigara nervoasă în scrumieră. — Nu știu și nici nu vreau să știu, Georgi... Este ultima persoană despre care doresc să-mi amintesc! Georgiana o măsură din ochi, gânditoare. Petele de pe față i se înroșiseră deodată, dizgrațios. — Ai dreptate, dă-le-ncolo de amintiri, Clara! izbucni ea, dând cu pumnul în masă. La ce ne folosesc atâtea amintiri? Amin tirile-s niște mironosițe parșive rău. Par ele inofensive, dar ne
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Am credința că principala cauză a acestei dezbinări mai mult mentale decât fizice constă mai puțin În nebunia sau unilateralitatea societăților și sistemelor noastre educaționale, sau În evoluția istorică a omului spre o creatură predominant urbană și industrială, o termită gânditoare, cât În felul În care, pe parcursul acestor ultimi o sută cincizeci de ani, am depreciat genul de experiență sau de cunoaștere pe care Îl definim În mare drept artă; și, mai cu seamă, În felul În care n-am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
nadă a norocului pentru cei din Goldana. Nu carnea ei searbădă trebuie să o râvnim, ci semințele-i de aur!... Nesătui, bărbați și femei de la Goldana și de la Kotonoaga tăcură îndărătnici, fiecare pe limba și în gândurile sale. Mângâindu-și gânditor mustața-i ruginie, Iuga replică, fără adresă, dând din umeri: Einmal ist keinmal!10 Vocabulele ciudate, ce reproduceau termenul, oarecum inteligibil, mal, din spusa lui Friț declanșară un întreg proces de gândire în rândurile mulțimii de meseni. Mintea lor colectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din cale. Fața-i, cu toate că era boită în diverse și războinice sulimanuri, degaja o expresie familiară, iar căutătura-i arăta o neprefăcută blândețe. Omul cu ochelari demodați, cu plete fâlfâind la întâmplare și cu trenciul albineț îl contemplă, pipăindu-și, gânditor, zgârietura roșie și usturătoare de pe obrazul drept și, amintindu-și cu efort câteva expresii pe care le folosiseră cândva navigatorii din Sumer, deschise vorba, zicând: Vânătorule, o, tu, Vânătorule, oare nu cumva noi doi ne-am mai întâlnit vreodată?! Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
muzica, eu mă Îndrept spre butoane, mă Întoarce tot ea din drum. - Sau lasă, mai bine cu muzică. Mă uit la ea, mă Întreb cum de se poate gândi la asta, mi se pare și ea nelalocul ei, așa cum stă gânditoare, apreciind critic acordurile lente, de pian de-abia mângâiat. Îmi Întinde și mie o foaie scrisă, apoi se pune În spatele camerei, Îmi mai aruncă o privire, Îmi poruncește: - Citește! Iau hârtia În mână, mă uit peste ea, Întârzii. Nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
impresionați de cum au decurs festivitățile, sperând în reînvierea spiritului olimpic, odată ce lumea întreagă și-a mai revenit după ravagiile produse de uriașa conflagrație ce a îndoliat state și popoare... În ce iad a putut transforma războiul lumea asta, spune Amalia gânditoare, în timp ce reduce sonorul. Oare când se vor șterge cu adevărat toate urmările lui? Știu eu? Peste zece ani? Cincizeci? Poate niciodată. Sau, continuă Antonio cu un zâmbet cât fața, pentru doamna, poate azi. Deci este adevărat? întreabă femeia cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
potrivită. Noroc să fie! Ciocnesc paharele, savurând amândoi arsura plăcută a coniacului în gură. Spune-mi, în legătură cu locotenentul Rădulescu, ce-ai hotărât? Ochii căprui, retrași mult în fundul orbitelor, privesc cu atenție concentrată către șeful și prietenul său. Colonelul își trece gânditor mâna peste ceafa tunsă mărunt, aproape perie. Sunt de acord cu tine. Disciplinat fără a fi rutinat, dornic de noi misiuni și cel mai important, loial. Însuși faptul că mereu s-a aflat în fruntea oamenilor săi în mijlocul iadului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din pachet fără să servească pe celălalt. O aprinde tacticos, apoi se lasă pe speteaza scaunului și după ce pufăie de câteva ori o pune pe marginea scrumierei aflată în dreptul lui. De fapt, ce înseamnă colaborare totală? Puteți fi mai explicit? Gânditor, Schultz bate un timp toba cu degetele pe masă. La mâna dreaptă, strălucește un inel de aur, gravat cu simbolul SS-ului. Motivul prezenței mele aici sunt partizanii din această zonă. Tiparul acțiunilor lor denotă că sunt deosebit de bine informați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Sus, pe cer, o stea solitară tremură în noapte. "Obiectivul continuă să fie în mâinile noastre, își spune Marius, dar cât mai putem rezista? Ar fi un miracol dacă reușim asta până mâine la prânz." Întins pe o parte, rămâne gânditor cu ochii ancorați în întunericul dușmănos, acolo de unde inamicul poate declanșa oricând un atac prin surprindere. Înghite puțină zăpadă, într-o zadarnică încercare de a potoli arșița chinuitoare a temperaturii. O pușcă mitralieră latră scurt și câteva gloanțe trasoare își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
asta e o regulă universală, În timp ce noi Înșine, judecătorii, nu cunoaștem de atîtea ori legea și recurgem la biblioteci - nici nu e posibilă o asemenea cunoaștere În vălmășagul și curgerea continuă a sute și sute de legi. - Ai dreptate, rosti gînditor. Mi-e milă de tine În profesiunea În care te afli. - Dar fără ea societatea n-ar putea viețui, s-ar naște haosul, adică dispariția. Din cauza asta aplicăm legile așa cum sunt. - Dar știi foarte bine că nu toate legile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
posterității; vom rămîne astfel fără martori și cine ne va mai crede peste o sută de ani? - Asta nu e nimic. S-ar putea să se Întîmple ceva mult mai grav. Da. Să nu poți să comunici nici atunci. Era gînditor, privea spre fereastră, În amurgul de-afară. Aprinsei lumina. - Ar fi Îngrozitor, spusei. Nu pot să cred... Tot va veni o zi... fie și peste o mie de ani. - Peste o mie de ani... - Nu-și termină vorbirea; Întorsei capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mă întrebă ea. Da, mi-a spus", răspunsei și tăcui. "Și ce ți-a mai spus?", insistă. ..Atât, că o să vă despărțiți, că să nu mă iau după liniștea aparentă dintre voi." "Da, așa este'", și tăcu și ea devenind gânditoare. Și după acest repetat dialog cu unul și cu celălalt, urcarăm apoi împreună și curând ne oprirăm în vârful dealului. Era foarte frumos. Vântul spulbera rochia și părul Matildei, care îmi apărea ca o zeitate a pădurilor... Natura n-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca să mîncăm?" ... Nu cunosc, zise el parcă mârâind că îi întrerupsesem mestecatul, nici un filozof, fie el și bulgar, care să-și pună o astfel de întrebare cretină." Pleosc! vorba Matildei, s-a tâmpit Petrică, gândii și rămăsei multă vreme chiar gânditor. Ce-o fi cu el? Ce s-o fi petrecând acum în capul lui? Era clar, m-a insultat, m-a făcut cretin, dar de ce? Am vrut să glumesc... "Petrică, ai uitat că sânt bine pregătit în filozofie, l-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ce fel de interese? Nu-mi dădeam seama, dar am avut sentimentul obscur că sânt dus pe-acolo, că nu vroia din pur hazard să ne plimbăm prin hârtoape și hămăituri de câini, și am spus nu. Atunci ea, absentă, gânditoare, fără să mă mai vadă, a rupt-o cu mine sugerîndu-mi vinovăția printr-o replică de ținut minte: "singur ți-ai dat foc la valiză". Și a plecat și de-atunci n-am mai văzut-o. Nici Căprioara nu mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
amănunte, nu uita să-l întrebi de ce consideră el marxismul nedemn de a fi citat într-o prelegere de filozofie!" Avusese în glas tonalități necruțătoare, pe care i le auzeam pentru întîia oară și tresării. "În cultură, îi răspunsei eU gânditor, dacă nu e liber, nu mai e om de cultură capabil să exprime ceva propriu, ci un simplu truditor într-o profesie ca oricare alta, care nu solicită opțiuni individuale." "În orice profesie ca oricare alta, zise ea cu ironie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un avertisment și tăcu, bâțâind însă distrat dintr-un picior și strivind cu scârbă țigarea în scrumieră. Ai fi zis că n-o să mai fumeze cel puțin un ceas, astfel de grimasă de silă făcu. Dar imediat scutură pachetul și, gânditor, duse o nouă țigare la gură, pe care o aprinse cu o expresie de noutate pe chip. "Multe nu se rețin și un anumit timp încă nu se vor reține", repetă el și văzîndu-i piciorul care nu înceta să tremure
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sufletul ei ura, ei bine, ce putea să însemne? Trebuia descifrat... Astfel, scena petrecută nu mi se mai păru suficientă în sine, îmi dădu însă ea răspunsul. Într-o zi, după ce ne ridicarăm de la masă, o văzui că se duce gânditoare spre uriașul dulap stil florentin din dormitor, îi deschise larg toate ușile, se întoarse în hol și reveni și deschise un alt dulap din antreu, dulap de haine groase căptușit cu alamă împotriva moliilor și o văzui că se întoarce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îl ciupesc tare... Fii atent, zise iar și scena se repetă și ea izbucni din nou în hohote. Dar deodată parcă își aminti de ceva, se înveli cu un gest brusc și deveni străină, nu întru totul, dar absentă și gânditoare, luă în mână o carte. Știam ce e, își amintise că nu mă mai iubea și în orice caz nu meritam scena la care asistasem..; Foarte bine, gândii, văd că îți place să te joci cu el încă de pe acum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mână puloverul pe care i-l înapoiai. "Nu mai ai nevoie de el?" Nu", îi spusei. "Cum a fost în mină?" Și se holbă la mine ca și maistrul civil pe marginea puțului, dar nemișcat, cu mult alb în privire, gânditor, odihnit și gras. Însă o clipă neliniștit... el făcea și dădea de mâncare, dar oamenii se omorau aici unii pe alții... Când mă întorsei să mă uit în urmă, în aceeași clipă el își retrase capul și ghișeul rămase gol
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
crăpau ochii? Bacaloglu mirosea parcă o idee prin aer și după câteva clipe de tăcere îi dădu glas cu o indignare distilată, simulând o îngrijorare: "Domne, ăsta lovește oamenii..." " Da, bolborosi și Calistrat cu privirea turbure, în timp ce își umplea paharul gânditor, a venit aici să ne terorizeze..." "Ba a venit să facă cinste, strigă Vintilă, căruia i se făcuse iar foame și mesteca pâine goală. Și voi doi ați început să-l înjurați. Ei! Ce v-a făcut vouă omu-ăsta?! Întreb
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un război, îi mai mătrășește, pe urmă se mai potolesc... Nenorocirea e că în război îi seceră și pe ăi buni și pe ăi răi, așa că sămânța rămîne..." Astfel se încheie discuția și tata își aprinse o țigare și rămase gânditor. Ia spune, îl întrebai, directorul acela de la voi, Bularca, l-a dat până la urmă afară pe șefu-ăla de cadre?" " Nu l-a dat", răspunse el posomorât și tăcu mai departe. "Ai înțeles de ce te întreb..." " Tocmai că mă gîdeam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]