3,241 matches
-
ales pentru acela care, trecut prin experiența vieții, se retrage în tihnă și meditație. Nu există nimic mai bun decât cartea și literatura.” Hovhannes Tumanian 652. „Prefața e fandoseala cărții.” Hacob Paronian 653. „Cărțile scrise, pe vremuri, cu pană de gâscă erau gândite - în mare parte - cu inimă de porumbel.” Eghia Demirgibașian 654. „Mai bine să studiezi un om, decât zece cărți.” Hacob Paronian 655. „Ar fi un lucru curios, o carte care ar arăta toate ideile care pot corupe spiritul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
lui nu treceau neobservate. Venea cu un taxi, care îl aștepta la colțul străzii, împresurat de o haită de copii, goi pe jumătate, cu ochii zgâiți. Vara, mașina, hurducându-se pe strada neasfaltată, ridica un nor de praf, în timp ce gâgâielile gâștelor alarmau vecinii; pe vreme rea, împroșca noroiul până pe pereții caselor, spre marea pagubă a locuitorilor, care începeau să vocifereze contra târfei. Avocatul sălta copilul pe genunchi și pleca strecurând în mâna tinerei femei o bancnotă pe care ea o primea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
repeziciune, hotărîre, eroism, spirit de sacrificiu, dispreț pentru situația materială etc.) și care să se opună stilului decadent al vieții burgheze. Începînd din 1931 apare astfel tendința de imitare a Germaniei naziste, care alături de aspectele total caraghioase (adoptarea "pasului de gîscă" rebotezat "pas roman", înlocuirea în limba vorbită a pronumelui "tu" și "voi", folosit tradițional pentru persoana a III-a, considerat "bun doar pentru un popor de lachei" etc.), introduce în viața locuitorilor peninsulei practici străine de identitatea sa culturală. La
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
natura binelui și a răului. Iată o idee care ne-a fost transmisă de un fantasy ironic și parodic al unui scriitor cu spirit ludic și al cărui nume este greu de pronunțat. El descoperă "caracterele irepresibile" ale unor necuvântătoare. Gâștele sunt înțelepte, câinele e cu sufletul de aur, cu auzul fin și nas infailibil, delfinul este sensibil și inteligent, calul elegant și nerăzbunător, elefantul milos până a nu strivi nicio insectă sub picioarele lui uriașe etc. La urma urmei, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în liceu, în facultate și chiar după absolvire. Satul Dobârceni este așezat pe o pantă lină, cu oameni gospodari, cu grădini și livezi, cu un pârâu (leit motivul pârâul!) care îl străbate, pârâu pe malul căruia cârduri de rațe și gâște își duceau traiul de primăvara devreme până toamna târziu. La marginea satului era un parc, cu copaci seculari (stejari și fagi), practic o mică pădure în centrul căreia era un conac. Din păcate, conacul era în paragină. Urmări ale luptei
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
1030. Au participat: Ernest Undăreanu, Costache Malaxa, Ilie Radu, Chefneux. Era cald, ca vara. Au vânat „la pază”, vânătorii plecând pe dig și ocupându-și locurile în pădurea de sălcii și în stuful din baltă. Au vânat rațe, bâtlani (cormorani), gâște, lișițe, ciori. Masa de prânz au luat-o la conacul moșiei. Carol al II-lea a vizitat crescătoria de ponei și herghelia. La ora 16, au început a doua repriză de vânătoare. Seara, s-au întors frânți de oboseală, la
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
întreba mai în glumă, mai în serios: Spune, cum ți-a mers azi? De câte ori te-ai scăldat? N-ai văzut nici o fantomă în luncă? A fost minunat. M-am scăldat de numai vreo cinci ori c-au venit băieții cu gâștele și a trebuit să mă retrag pe mal. Dar cu fantoma cum rămâne? Nu mă mai speria și dumneata acum. De unde să fie fantome la râu? Totuși vorbele tatii m-au pus pe gânduri. A doua zi după ce am ghilit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
flori, mă așeza în jilț, înhăma caii și împreună cu mama veneam acasă, încet pe ulița principală să ne vadă sătenii ce mândre suntem noi, cu nănașa. Am plâns pentr-un boboc În cartierul "Gavaraș" (porecla noastră) aveam cele mai frumoase gâște. Pene albe și curate ca omătul și dolofane, de mergeau legănându-se ca niște bărcuțe. Toți le admirau și mama nu-și mai încăpea în piele de fudulă. Mare gospodină! Pentru ele se depunea muncă destulă. Meritul era (în parte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în parte și al meu) trebuie să recunosc. Cine le ducea zilnic la baltă să se bălăcească în voie sub privirile iscoditoare ale vecinilor? Cine le conducea pe miriști, după ridicarea grâului sau orzului? Cine le păzea cu strășnicie de gâștele popii, care sâsâiau după noi, ori de câte ori ieșeam pe toloaca primăriei? La toate aceste întâmplări și poate și altele, nu exista decât un răspuns. Eu mă ocupam de gâște și nu pot să nu recunosc că o făceam și din plăcere
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
miriști, după ridicarea grâului sau orzului? Cine le păzea cu strășnicie de gâștele popii, care sâsâiau după noi, ori de câte ori ieșeam pe toloaca primăriei? La toate aceste întâmplări și poate și altele, nu exista decât un răspuns. Eu mă ocupam de gâște și nu pot să nu recunosc că o făceam și din plăcere. Acasă, pe lângă alte acareturi, tata a făcut un ocol numai pentru ele. Acolo, de asemenea trebuia să le pun apă și mâncare. În mijlocul ocolului tata le-a așezat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se pregătea pentru "îndoparea" lor. Fierbea cartofi și-i pisa bine de tot, apoi îi frământa cu mălai, făcând niște "găluști" în palmă. În antreul de la bucătăria de vară avea loc toată operațiunea. Eu aduceam din acel ocol câte o gâscă, mama o lua în brațe (pe un scăunel acoperit cu o pătură) îi deschidea ciocul și-i băga pe gât câteva găluște (câte îi primea organismul). Așa continuam până la ultima (aveam câte 25-30 de gâște). Mi-amintesc că într-o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din acel ocol câte o gâscă, mama o lua în brațe (pe un scăunel acoperit cu o pătură) îi deschidea ciocul și-i băga pe gât câteva găluște (câte îi primea organismul). Așa continuam până la ultima (aveam câte 25-30 de gâște). Mi-amintesc că într-o asemenea operațiune mama a fost chemată de vecina Verona, de peste drum, căci vițelul i se înecase cu o sfeclă. Eu n-am stat degeaba. Am mers iute la ocol și-am luat un boboc ce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a mai organizat tata cu sătenii pentru căratul buștenilor din pădurea Berna, când am construit șura și grajdul și când am ridicat o casă nouă. De asemenea, mama a mai organizat și ea câte o clacă de scărmănat penele de gâscă sau pentru tors fuioarele de in și cânepă. Fiind două fete, obligația gospodinei era să ne facă zestre: perne, chilotă, scoarțe, țol de lână, sumani, cuverturi, precum și valuri de lăicere și de pânză. De la bal, la cânepă La Frătăuții-Vechi se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
doi ani mai mare, era Maria lui Iliuță. La școală nu-i prea plăcea, dar era o fată frumoasă și o foarte bună prietenă. Îmi plăcea să merg adesea la ea acasă și mă primea cu mult drag, Aveau niște gâște dolofane, doi câini mari în lanț, doi cai arabi, vite, oi multe și multe rățuște. Ieșeam cu ea în livadă și ne cățăram mai în toți pomii. Nu vroiam fructe, căci acasă aveam destule. Livada noastră era mult mai mare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și prunului i-a rămas numele "Prunul câinelui". Nu am mai avut un asemenea câine rău în anii ce au urmat. Grivei având strămoșii lupi, și-a păstrat oarecum năravul și simțul sălbăticiei. S-a pierdut fata noastră Dacă treceam gâștele în ocol, după ce se săturau de boabele de pe miriști și de bălăceală din bulboană, ieșeam cu mielușeii la păscut. Aveam numai vreo cinci: unul alb, unul negru cu stea-n frunte și trei negri ca abanosul. Îi duceam adesea pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și profesat până la deces. Preotul Repta era un neîntrecut gospodar. Se întrecea cu Clemenciucii, familiile cele mai bogate din sat. În curând a adunat o avere demnă de invidiat. Avea stâna sa de oi (merinos), multe vite, vreo doisprezece mânji, gâște "americane", câțiva câini foarte agresivi și lucra "sesia" care se întindea nu mai puțin de vreo douăsprezece hectare de pământ. Cultiva cereale, plante tehnice, furaje și toamna avea hambarele pline cu de toate. Dar, de ce avea, de aceea-și dorea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
făcut cancelarie, iar în geamuri erau numai grenade. Mama cu încă o gospodină, Verona, din vecini, le pregătea zilnic mâncarea. Pâinea lor neagră o dădeau la cai. Nu le mai plăcea. Vroiau alta, coaptă. Ne-au tăiat toate găinile și gâștele și se duceau pe uliță și veneau cu alte păsări, ouă și tot ce mai luau de la săteni. Sora, Oltea, fiind cu patru ani mai mare, bine dezvoltată și frumușică, stătea în pod, ascunsă. Când se trăgea cu tunurile sau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
strigătele noastre. Pierdeam noțiunea timpului și rămâneam într-o atmosferă de entuziasm până se însera. Uitam că acasă mai erau treburi de făcut și mama nu reușea să le facă față. Vitele trebuiau scoase la păscut, cârlanii duși la lan, gâștele la baltă, curățenie în ogradă, de plivit straturile lungi de ceapă din grădină și mai câte. În casă, mama puse pânza în războiul de țesut (stative), trebuiau făcute țevi la sucală, depănat caleapurile la vârtelniță și în grajd de umplut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
program riguros. Nimeni nu trebuie să rămână pe dinafară. Așa proceda și tata. Ne scula cu o oră mai devreme și ajutam acolo unde era nevoie și ne pricepeam mai bine. Fiind cea mai mică, îmi reveneau sarcini pe măsură. Gâștele, mieii, vitele, trebuiau duse la păscut și păzite. Mă împrietenisem cu băieții și fetele de pe uliță și mergeam împreună. Ne jucam, frigeam cartofi și păpușoi, alergam la fântâna lui Coste a Mărenței, culegeam flori, făceam coronițe, ne întorceam cu ele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de a le da de mâncare. Ce încântați au fost copiii! Curcanul cu coada rotată și nasul roșu și-a arătat mărgelele, fala lui, alergând pe câte un năzdrăvan de băiat... Le-au plăcut mult de tot rățuștele. Bobocii de gâște și mai ales cloștile cu puii. Nu se puteau desprinde de puișori galeși (unii cu gâtul gol, alții cu cârpă) care arătau ca niște ghemotoace de puf galben. Mama a venit cu un lighean mare cu mere ionatane și toți
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fie supărare. Mătușa Saveta venea cu 2-3 borcane de miere căci avea foarte mulți stupi de albine: mătușa Ileana ne oferea două tablouri pictate de Eufrosina, fata ei, unchii Buzilă veneau cu câte un coș cu păsări (găini, rațe și gâște). Nănașa Măriuța ne-a bucurat cel mai mult. Ce i-a trecut ei prin minte? A ținut mult să iasă oarecum din tiparul obișnuit. Așa că, ne-a oferit un iepuraș de o rară frumusețe. Unul era tărcat și altul alb
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Cicero). Surpriza În fiecare vineri, sătenii mergeau la piață, la Rădăuți, să-și vândă produsele din gospodărie și să facă cumpărături. Gospodinele din Costișa aduceau la târg produse lactate (unt și brânză), ouă, pui, găini, boboci de rață și de gâscă, pentru a face bani. În această piață, zisă "industrială", se vindeau și se cumpărau produse lucrate în casă (pânzeturi, cămăși frumos cusute, ițari, bundițe, brâie, cojoace, chingi, catrințe, valuri de sumani, de țoale de lână, chiuate la Satu Mare, valuri de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
astfel de fructe va trăi 1000 de ani. Bineînțeles... alături de o cupă de sake. La japonezi mâncarea este medicament, dar și afrodisiac. OCTOMBRIE -luna fără zei. „Kannazuki” (numele vechi) și „Juu-gatsu” (denumirea modernă). Toamnazile însorite, un cer albastru, Cârdul de gâște însoțit de Amaterasu... Plouă în cupa cu sake. Cei vechi credeau că în luna Octombrie zeii se retrag în provincia „Izumo” pentru a se întâlni cu zeița Amaterasu „Zeița Soarelui” . După ce împrumută frunzelor culoarea roșie a focului, „Amaterasu” se retrage
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
așeză apoi su râzând pe tron. Toți ochii erau Îndreptați asupra tânărului prinț. Ca totdea una, chipul său nu arăta nici o emoție. Doar o ușoară roșeață trăda cât de mișcat era. Conrad luă cu un gest hotă rât pana de gâscă din mâna secretarului Îngenuncheat și iscăli ac tul pe umărul lui. Apoi făcu semn micului grup de burghezi, chemându-i la sine. Aceștia stătuseră smeriți undeva În fundul sălii, alcă tuind cu hainele lor mohorâte de pânză o pată Întunecată În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
el puteri neașteptate și-i dădu aripi. Se ridică cu o sprinteneală de mult uitată de la pupitrul unde verifica niște socoteli cu acea minuție care-l făcuse bogat cu ani În urmă pe bunicul său, azvârlind cu furie pana de gâscă, astfel Încât tot pergamentul se umplu de pete. Trecu ca o vijelie În odă i ța de alături, unde, printre bucoavne, suluri de pergament și lăzi uriașe, trona prietenul și omul lui de Încredere, Solomon din Mainz. Acesta avusese odinioară un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]