2,545 matches
-
rămăsese fără capac. Un măr putrezit atrăgea roiuri de muște pe pervaz. Fima Îl prinse cu atenție Între degetul mare și arătător, de parcă ar fi fost contagios, și Îl aruncă În găleata de gunoi de sub chiuveta arhiplină. Numai că și găleata dădea deja pe dinafară. Mărul infectat se rostogoli și reuși să-și găsească adăpost printre recipientele și sticlele vechi, pline cu soluții de curățat, din spatele găleții. De acolo putea fi extras numai dacă Îngenunchea și se târa pe jos. Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
contagios, și Îl aruncă În găleata de gunoi de sub chiuveta arhiplină. Numai că și găleata dădea deja pe dinafară. Mărul infectat se rostogoli și reuși să-și găsească adăpost printre recipientele și sticlele vechi, pline cu soluții de curățat, din spatele găleții. De acolo putea fi extras numai dacă Îngenunchea și se târa pe jos. Fima hotărî că de data asta nu va mai face nici un compromis, că nu va renunța ca de obicei și că evadatul va fi capturat cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În sfârșit din cutia poștală ziarul și scrisorile. Și va continua spălând vasele și făcând ordine În frigider, chiar dacă va fi nevoit să amâne schimbatul așternutului. Dar când se prosternă și Îngenunche pentru a căuta mărul pierdut, mai descoperi În spatele găleții jumătate de chiflă, o cutie unsuroasă de margarină și becul ars În timpul penei de electricitate de ieri, trecându-i În aceeași clipă prin minte ideea că s-ar putea ca nici măcar să nu fie ars. Și văzu un gândac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că Într-un fel avea dreptate. 11 Până la ultimul felinar După ce pregăti rufele pentru spălătorie, Fima intră În bucătărie ca să arunce mucurile țigărilor Annettei. Deschizând ușița dulăpiorului de sub chiuvetă, văzu gândacul, pe Troțki, zăcând cu burta-n sus, mort, lângă găleata din care gunoiul se revărsa. Ce Îi provocase moartea? Nu se zărea nici un semn de violență. Fără Îndoială că În bucătăria mea nu se poate muri de foame. Meditând puțin la asta, Fima ajunse la concluzia că diferența dintre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
O ploaie măruntă umplu văzduhul pustiu. Fima Începu să tremure și se Întoarse spre casă. De parcă și-ar fi impus o penitență, termină de spălat toate vasele, inclusiv tigaia plină de grăsime, șterse toate suprafețele din bucătărie, clăti toaleta. Doar găleata cu gunoi nu o duse jos, pentru că era deja două fără un sfert noaptea, pentru că Îl năpădise frica de orbul care Își căuta drumul În Întunericul de-afară și pentru că, În fond, de ce să nu lase ceva și pe mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să renunțăm. 17 Viață de noapte Întrucât șoferul folosise expresia „să-i omorâm cât sunt mici“, Fima Își aminti de moartea ciudată a lui Troțki. Intră În bucătărie să bea un pahar cu apă Înainte de culcare și verifică dulăpiorul cu găleata de gunoi de sub chiuvetă, ca să vadă dacă nu mai apăruseră și alte cadavre. Apoi, văzând strălucirea de aluminiu a ceainicului celui nou, se răzgândi și se hotărî să-și facă un ceai. Până să fiarbă apa, Înfulecă pe nerăsuflate trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca ei, cărora arabii le trezesc sentimente autentice de mânie, teamă și suspiciune. Care nu sunt demne de dispreț, ci dimpotrivă, de un efort treptat, logic, de-a le domoli cu ajutorul inteligenței. În loc să vorbim cu ei, am răsturnat peste ei găleți cu zoaie, pline de aroganță și ironie. Ceea ce lasă loc pentru Încercarea de a schița o Înțelegere care să definească limita exactă a concesiilor pe care noi, cei moderați, suntem dispuși să le facem arabilor. Să nu creadă, ca Baruch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de piatră luceau de parcă fuseseră lustruite. „Nu-i rău, nu?“ se adresă Fima În gând unui oaspete sau turist nevăzut. Lângă cotitura spre cartierul Bait va Gan1 stătea un tânăr În haină militară, cu mitraliera atârnată pe umăr, Înconjurat de găleți pline cu flori, care Îi oferi lui Fima crizanteme pentru sâmbătă. Fima se Întrebă În sinea sa dacă băiatul nu era cumva un colonist din Teritorii, care creștea flori pe un pământ ce nu-i aparținea. Ajunse Însă imediat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
strecura Încet pe sub frânghiile pline de rufe viu colorate, Întinse de la o clădire la alta, de-a latul străzii cenușii. Pe balcoanele cu balustrade de fier ruginite putea zări schelete de ramuri de palmier rămase Încă de la sărbătorile de toamnă, găleți, vechituri de care nimeni nu mai avea nevoie, bidoane, tot ce se putea scoate afară din locuințele Înghesuite. Aproape fiecare fereastră era acoperită cu perdele În culori țipătoare. Pe pervazuri se vedeau borcane de sticlă În care erau puși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aerul sticlos; despre plimbările cu trăsura la Șosea până la grădinile de vară, unde soarele se spărgea ca un glob printre copaci și cădea în cioburi luminoase peste întinderile de iarbă și pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite în găleți la Piața de Flori, așterneau un adevărat firmament de culoare sub un cer încă subțiratic; despre piramidele de pepeni galbeni toamna, despre mirosul gunoaielor care emanau un iz dulceag; în galbenul acela parcă se anunța frigul, paloarea culorii, înțepenirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
terminațiile mele nervoase active se concentrau în jurul capului. M-am întins imediat la loc, cu o dorință arzătoare de a bea apă, de a lua calmante, de a mânca pâine prăjită și, cine știe, de a mi se aduce o găleată. Soneria sună din nou. M-am târât până la ușă repetându-mi în surdină: n-o să vomit, n-o să vomit. Acțiunea de a mă ridica în picioare mi-a insuflat un altfel de respect pentru acea primă maimuță care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la cazanul plin cu bunătăți. Se frigeau, pe deasupra imenselor jăratice, zeci de curcani, trecuți prin prăjină. Pivnița era inundată de vinuri. Ostașii treceau cu cizmele prin lichidul scurs din poloboacele cu caneaua lăsată dinadins deschisă de cei care își umpluseră gălețile. Poate fiindcă bubuiturile tunurilor abia se mai puteau desluși, o bucurie delirantă cuprinseră pe toți. Gâlgâia în beregăți coniacul sângerui din bidoanele umplute mereu. Numai Moses, băiatul hahamului, care ori de câte ori murea vreunul dintre noi plângea de mila lui, căzuse leșinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de o calitate excepțională. Că lucrul bun în artă nu se poate înfăptui decât prin muncă grea și neîntreruptă. Că talentul și frământarea spirituală, vin pe planul al doilea. Că pictorul trebuie să lucreze ca un salahor pe scară, cu găleata și bidineaua și că numai de la fresca gigantică se poate trece la miniaturile deplin realizate. Maestrul vorbea oarecum dezolat, fiindcă, deși împlinea condiția muncii, n-a izbutit să desăvârșească nudul băiețandrului fixat pe marele șevalet din clopotnița părăsită, unde-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
continuai îndurerat, lasă-mă să-ți spun pe de rost toată partea întâi din Faust, în original și fără greșeală. Ochii lui de culoarea plumbului se umplură de lacrimi și plânsul său sfâșietor mă deșteptă din toropeală. Afară ploua cu găleata. Tânărul care trecea fluierând, prin ploaie, s-a oprit uimit în fața mea. Stăteam în pragul cafenelei. - Nu știu dacă-ți mai aduci aminte de mine, deși acum ne întâlnim pentru a treia oară, zise el, descoperindu-se. Întâia dată urmase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
locuri virane și grămezi de bolovani. În una din aceste inutile evadări cu pocăite reîntoarceri o văzui pe Amidé, în fundul unei curți. Era desculță, cu genunchii ușor îndoiți. Stătea în picioare, aplecată din șale, cu mâinile înfundate în apa din găleata puțului. Prea departe ca să-i pot desluși chipul, mă înclinai rezemându-mă cu coatele de zidul scund al curții. Ulița pietruită grosolan era pustie în calmul alb ca varul. Septembrică fu lumea în amiaza aceea. Amidé tresărise, la primul șuierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gamă surdă de țimbal cu coarde și ciocănașe de lemn. Tăcurăm o secundă. - Uite Amidé, ține să-ți cumperi mărgele, spusei prietenos, scoțând din buzunar un pumn de monede. Ea întinse o mână de pământ, mică și muiată în apa găleții. O brățară de argint, încolăcită ca un șarpe subțire, îi strângea antebrațul deasupra încheieturii palmei, în care număram banii cu pauze dinadins prelungite. Îi luase, fără să clipească și fără nici un gest de mulțumire. - Ramses, vezi-ți de drum, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe armă, pe carabina de 98, care făcea pentru el, ca și pentru noi toți, obiectul pregătirii premilitare. A fost supus pedepselor de tot felul, a fost tratat cu toată răbdarea, dar nimic nu a funcționat. Până și golirea cu găleata fixată la capătul unei prăjini lungi a latrinelor trupei, în care colcăiau viermii, o pedeapsă care în jargonul militar se numea „centrifuga de miere“, el o îndeplinea ore întregi temeinic, fără să crâcnească, scoțând, înconjurat de un nor de muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
despărțituri fuseseră între timp eliberate de vechituri, inclusiv de canapeaua scâlciată, fiindcă acestea erau considerate combustibil pentru bombele incendiare. Sub olanele intacte se afla o încăpere goală, măturată, în așteptarea lucrurilor ce aveau să vină. De aceea erau înșirate acolo găleți cu apă; în plus, la îndemână, unelte de stins focul și un cazan plin cu nisip. Dar ce anume citeam eu sub geamul lucarnei? Probabil Portretul lui Dorian Gray, o hrană rumegată de fiecare dată din nou a lecturilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Dorian Gray, care se supralicitau vicios unul pe celălalt, era potrivită pentru oglindirea de sine. La vremea asta voi fi împrumutat probabil de la cine știe cine și Leonardo da Vinci a lui Merejkowski pentru a o devora în pod. Ședeam pe o găleată de stins focul, răsturnată, și citeam mai mult decât puteam să rețin. Astfel mă topeam în cărți care te invitau să fii un altul, într-o altă zonă: Jürg Jenatsch, August, cel care a făcut ocolul lumii pe apă, Heinrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fără fasoane să-și deie vălurile la o parte; matale o să spuneți că io bat câmpii, da acolo ierau Izedin, cu moaca lui dă străinar, și Halil, care ie subșef la Parolista, și Yusuf, cumnatu lu fonfănitu, și Ibrahim, alb găleată cu var ca mortu și bărbos, știți care, ușchitu care ie asociat cu Abenhaldun. O sută și juma dă druzi și cu ei ăia patru maeștri! Doctoru Abenhaldun iera gata să mă prinză În brațe; da ăilanți, candriii care zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Naranja-Bilz. Bietul Formento! N-a izbutit decât să sporească rezerva de proiectile lansate de detractorii mei. Când s-a retras ultimul pompier, dând dovadă de un devotament pe care nicicând nu-l voi da uitării, Formento mi-a aruncat o găleată cu apă În față și mi-a restituit luciditatea de trei mii de lumini. Pe durata colapsului, am configurat un poem acrobatic. Purta titlul Călcând În picioare impulsul, iar versul său final era „Eu am Împușcat Moartea de-aproape“. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dân buric dă noaptea până noaptea la Gorchs. Luni m-am Înfățoșat, nici usturoi nu crăpasem, nici gura nu-mi duhnea, și m-am cărat singur și personal după potol. Ca chestie dă princip, ori dă câte ori vira cu găleata dă lături, bucătaru mă sărea; am băgat la bilă că tiranu o să mă asedieze, ca să crăp lihnit, dân cauză dă motiv că În ajun trăsesem la fit și-i trombonisem cioace cum că n-aveam chef dă apetit; da omu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a desăvârșit! Să schițăm acum imaginea Inutilului pentru cititorii care nu s-au dus Încă să-l examineze la San Justo, În fabrica de Pistoane Ubalde. Monumentala mașinărie acoperă lățimea terasei din centrul uzinei. După ochiul unui bun vânzător de găleți, ea amintește un linotip disproporționat. E de două ori mai Înaltă decât maistrul; greutatea sa atinge câteva tone de nisip; are culoarea fierului vopsit negru; și e confecționată din fier. O pasarelă cu scară Îi Îngăduie vizitatorului să o scruteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aflat că iera ceasornicar și chiar dă ultimă oră. Io am urcat sus bâțâind cu brățara care o cumpărasem nainte dân Emporiu cu Reduceri. Deștu Îmi mai tremola Încă pă sunerie, când Locarno s-a arătat dân Întâmplare c-o găleată, să spale treptile. I-am arătat daru și l-a primit, da a zis că d-atunci Încolo preferă parai cheș dă hârtie și, fără alceva, a glisat la spălat. Ceasornicaru m-a Învitat să intru În dughiana lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Helen și Anna locuiau încă acasă și erau leftere. Așa că bătălia continua. Și ceea ce odată fusese o colecție de băuturi mândră și nobilă acum se transformase în câteva sticle descompletate, jerpelite și amărâte, care călătoreau asemenea unor nomazi prin șifoniere, găleți de cărbuni și pe sub paturi, în căutarea unui refugiu. Sticlele de alcool, pline și strălucitoare, cu etichete lizibile, dispăruseră demult. Tot ceea ce rămăsese în locul lor era o sticlă lipicioasă de Drambuie, acoperită de scame, cam cu un centrimetru de lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]