3,883 matches
-
forța mușchilor ei celor noi, vânoasă și dură în ciuda aerului delicat, Kulfi felia și tranșa, măcina și zdrobea, tăia și toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină de palmier, licheni și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar. Rădăcină de khas, lemn de santal, cenușă de dovleac, schinduf. Dovleac șerpesc, flori de banană, frunză-paianjen, rădăcină de lotus... Dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar. Rădăcină de khas, lemn de santal, cenușă de dovleac, schinduf. Dovleac șerpesc, flori de banană, frunză-paianjen, rădăcină de lotus... Dădea naștere unor meniuri atât de complicate, că erau gătite uneori și cu o sută de ingrediente, precar echilibrate cu un amestec complicat și delicat de mirodenii - triumfuri minunate ale artei celei complexe și delicate a asezonării. O singură grăunță din ceva, un mugure de altceva, un vârf umed de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
intră în greva foamei. Niciodată în toată viața sa nu mai mâncase atât de bine! Rotunjimile sale în creștere demonstrau ce bine-i cădeau mesele. Cu obrajii îmbujorați, spunea pe un ton rănit: — Orice fiu știe bine că nimeni nu gătește ca mama sa. Credincioșii, privind cu gelozie, începuseră să se gândească la posibilitatea ca mâncărurile acestea să nu semene cu cele ale propriilor mame. Înainte, abia dacă se întrebaseră ce i se dădea de mâncare lui Sampath, dar, pe măsură ce ambiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Poezia, spuse fratele John, se naște din greutăți și suferință, din durere și îndoială. Apoi începuse să recite. Te-au strigat toată dimineața, spuse într-un fel care îi făcu lui Sampath pielea de găină. Zece rude pentru care să gătești și tu ești fata. Glasurile lor răsună în întunecimea junglei, dar nu, nu le răspunde. Rămâi pe malul ăsta. Căci ce știu ei despre aurul cel fin al înotătoarei ce se înalță spre lumină prin apa străvezie? Lui Sampath îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un arbore cu lalele, de-a lungul unui pârâu. Avea nevoie de un ingredient nou, își zise, adulmecând aerul, ceva incitant și proaspăt, care să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
proaspăt, care să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe vârful dealului. Epuizat și murdar, spionul renunță să mai încerce să se țină după ea și se cățără într-un copac de unde spera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mult starea de spirit. Kulfi îi făcu blândă cu ochiul fiulu său, dar gândurile ei erau departe. O maimuță, se gândi ea, iar ochii-i sclipiră ca niște mici lacuri în care se răsfrânge soarele. O maimuță. Oare cum va găti maimuța cea fascinantă? În ultima zi a lunii aprilie... Oare să o coacă în tandoor? Să o înăbușe și să o facă tocăniță? Să o umple sau să o prăjească? Să o ruleze în frunze de bananier, să o umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ruleze în frunze de bananier, să o umple cu ouă de găină sau de rață? Să o amestece în linte? Să o pună într-o oală de pământ? Să o aromeze cu șofran? Să o parfumeze cu cuișoare? Să o gătească cu suc de rodii? Sampath căută și nu găsi ajutor pe chipurile celor din familia sa. Cât de multe se schimbaseră de când venise în livadă, cu atât de puțină vreme în urmă. Cât de repede se preschimba tocmai în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
combina aromele într-un mod desăvârșit. Pregătirile trebuiau făcute doar pe baza instinctului, a siguranței instinctului, susținută de întreaga ei experiență și de talentul ei, pentru a reuși în ceea ce ar fi putut să fie singura ei șansă de a găti acest animal... Sampath se uita în gol către munți, lâsând capul pe spate de tot, pentru a privi înspre locul în care nu se găsea nici urmă civilizație. Acolo, sus de tot, prăvălindu-se parcă din cer, o cascadă venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în ceaunele lui Kulfi. „Dacă ai maimuță, nu iei păduchi. Dacă vrei să se prindă smântâna, nu amesteca laptele. Oare un iaz își curăță mizeria de pe fund? Oare ploaia spală cerul? Cum e lemnul, așa e și carnea care se gătește pe el.“ Ultimele luni îl transformaseră într-un om chinuit. Frazele din capul său erau ca lianele din junglă, se încolăceau, îl sufocau. Trebuia să se elibereze, să arate lumii ce caracter avea. Și sie însuși. În drumul ei spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de mărire a sânilor, operațiunea demarată în scopul de a deveni soția perfectă fusese continuată de Julia cu un curs de o săptămână la celebrul Manoir de Quatre Saisons din Oxfordshire, deținut de Raymond Blanc, unde a învățat cum să gătească à la Française. Acum, în afara serilor când trebuia să meargă la o cină de afaceri, James găsea în fiecare zi, când se întorcea de la serviciu, mâncare gătită în casă. Julia s-a uitat la ceasul din bucătărie. Era ora 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a șters la nas. Adică vreau să știu de ce te-ai culcat cu Deborah, când ești însurat cu o femeie ca mine, a spus ea și și-a mai tras o dată nasul. Muncesc din greu ca să arăt bine, sunt deșteaptă, gătesc ca un nenorocit de bucătar profesionist și sunt plină de imaginație și foarte aventuroasă în pat. Majoritatea bărbaților ar face și moarte de om ca să fie căsătoriți cu mine. James a surâs trist și-a dat din cap. —Ai perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prea făcută. Așa e bine. Gacel dădu la o parte vergeaua puștii, scoase cele două bucăți de carne, îi oferi una și cu ajutorul pumnalului său ascuțit, începu să taie felii groase din cealaltă. Dacă vreodată ești la ananghie, spuse, nu găti carnea. Mănânc-o crudă. Mănâncă orice animal pe care îl găsești și bea-i sângele. Dar nu te mișca. Mai ales, nu te mișca deloc. — O să țin minte, răspunse sergentul. O să țin minte, dar mă rog lui Alah să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jumătate cât a stat acolo, n-a văzut un leuț chior, și patronul o ținea una și bună că merge-n pierdere și nu-și permite, are puțini clienți și n-are de unde să plătească bucătăresele... Ce jigodie! Pentru cine găteau ele atunci zi-lumină? Clienții, deh, și el că să fie mulțumite că le asigură mâncarea, care și aia costă... A încercat și pe la câteva buticuri, vânzătoare, și ca un făcut și un blestem, mereu a ieșit lipsă la bani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
făcuți de fii-mia aia mare. Ia de gustă, domnu’ Ogrinjan, să-mi spui ce notă-i dai. Nu-i nevoie să gust. Se vede că-s de nota zece. Are paișpe ani, domnu’ Ogrinjan, da’ să-ți spui drept, gătește mai bine ca mine. I-am spus: mâine-poimâine se mărită, și atuncea s-o văd ce noroc are să aivă-n viață. Un bărbat se ține greu dacă nu te pricepi și nu ești în stare. — Și-o femeie, madam Ortansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un borcănel de iaurt, și-ar mai merge și-o ciorbiță de perișoare, și-un strop de musaca, în crăticioara aia mică, din trei cartofi doar. Tot din carnea aia, mămico, o facem pă treabă. Dintr-un kil de carne, gătim felurite feluri, ca la recepție la ambasadă, da’ ce te faci că după ce-i duci tava la pat cu toate bunătățurile alea, odată o vezi că strâmbă din nas și se mohorăște, de-ți vine să turbezi, nu alta. Ardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și ghetele de piele Înzorzonate cu fermoare... M-am Întins pe pat ca să mă liniștesc. Dacă mai continuam În felul ăsta, avea să mă apuce durerea de cap. * * * Rachel Îmi spuse că n-ar trebui sub nici un motiv să mă gătesc. — Oamenilor ăstora le e tare dragă imaginea pe care o au despre artiști, Înțelegi? Încearcă să arăți sexi și dură, dar serioasă În același timp. — Iar asta cum s-ar traduce În limbaj vestimentar? Își țuguie buzele. — Ai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mult orașul, dar găseau că englezii erau cam neprimitori. Un coleg de-al lui Jim Îl prevenise că englezii nu te invită aproape niciodată la masă, la ei acasă. Asta e probabil din cauză că le e rușine de felul În care gătesc, am sugerat eu. Betty mă privi lung și fără expresie. — Dar e imposibil să nu aveți servicii de catering p-aici! a zis ea. — Samantha! Scumpo! veni un strigăt de undeva, din spatele meu. Am recunoscut de Îndată vocea. Și, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
grătarul. Zice că regulile de sănătate și siguranță interzic asta. Janey se trânti pe scaun. Începeam să mă simt vinovată pentru că deschisesem subiectul. Minunată cină, am remarcat, Încercând să-i abat atenția. Mi-aș dori să știu și eu să gătesc așa. Ai putea și tu, dacă te-ai deranja nițel, spuse ea pe un ton ferm. Înfățișarea ei, toate acele eșarfe unduitoare, colierele și straturile de haine brodate, Împreună cu frumusețea ei ireală, conspirau pentru a masca discret voința de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Da, da, bunicul tău te iubea mult. Mă certa de fiecare dată când tu trebuia să vii și mâncarea nu era pregătită. «Liți, Liți», striga el, «nepotul tău vine dintr-o clipă în alta și tu pierzi timpul. I-ai gătit supa lui preferată? Da sau nu?» Ultima oară mi s-a părut că slăbise. Și era mai agitat ca de obicei. Îl auzeam umblând mereu încolo și-ncoace și bocănind cu bastonul lui de nevăzător. Bunicul tău ere un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dintr-o răsuflare: «Sunt băiatul lui Teodorescu, vin direct de la țară. M-a trimis mama la dumneavoastră și vă transmite salutări.» Femeia și-a șters mâinile cu șorțul de bucătărie, m-a îmbrățișat și mi-a dat să mănânc. A gătit ce adusesem eu de la țară și seara, când bărbatul și fiul ei s-au întors de la lucru, ne-am așezat încă o dată la masă. La ei am locuit așadar două săptămâni, însă pe urmă - ce să-i faci, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de Colosseum. Acasă, mama s-a și grăbit să aștearnă masa și a pus pe foc cratițele cele mai mari. Între timp cumpărase varză dulce și carne tocată - „la prețuri exagerate”, a suflat ea în urechea tatei - și voia să gătească sarmale. Dar Francesco s-a împotrivit și toți ceilalți așijderea. Ei hotărâseră să ne răsfețe negreșit pe italienește. Aduseseră o minunăție de paste și o minunăție de ulei de măsline, mama trebuia numai să le pună la dispoziție ustensilele necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unei muzici așa de grele. Mama freca arcușul cu o piatră lăptoasă. După ce încleia astfel sunetele, lua vioara și o punea sub bărbie. O putea ține fără să-și folosească mâinile. De fapt, cred că mama ar fi putut să gătească și să-și poarte vioara în același timp sub bărbie. În locul unde o prindea totdeauna, mama avea o pată roșie. Pata care îi rămâne violonistului de la dezmierdarea viorii n-are nimic de-a face cu un sărut supt. Pe acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la aproximativ un metru și jumătate deasupra lui, este destul de înalt pentru tine? Și Udi se enervează imediat, n-o ajuți deloc dacă te torturezi în felul acesta, te pot asigura eu că mănâncă foarte bine, nu că i-ar găti mama ta ceva, își strâmbă el buzele într-un gest de dezaprobare, dar eu nu reușesc să mă abțin, ce vrei să spui, chiar nu îți pasă de ea, și ochii mei deja mustesc de lacrimi, iar el strigă, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]