12,418 matches
-
Hartep aștepta cu mandatul. E destul de nebun să facă orice, se gândi ea și se Întrebă pentru un moment dacă nu cumva, În spatele acestui calm, nu stătea deja În boxă cu tovarășii lui, rostindu-și pledoaria cu un ochi la galeria aglomerată. Dacă merge, se gândi ea, mă duc și eu, mă țin de el, voi avea reportajul acestaDar se simți ciudat de lipsită de voință și indecisă, pentru că nu-i mai rămăsese nici o amenințare. Era Înfrânt cum ședea În colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
celălalt cu linguri pline cu mâncare din casolete și ne țineam de mână tot timpul cinei, În felul În care o fac cei care se iubesc nebunește. În săptămâna aceea, totul mi-a mers bine. Două magazine - Maria Luisa și Galeriile Lafayette - au cumpărat colecția lui Thack, chiar dacă dolarul slab Însemna că prețurile erau destul de astronomice. În cele câteva săptămâni de dinainte de a pleca din New York, mai avuseserăm parte de ceva noroc: Alixe Carter apăruse, În sfârșit, la o probă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trebui să mergem la operă. Sau poate la circ. Știi, circul de aici este nemaipomenit... poate ar trebui să ne luăm un apartament pe Quai Voltaire... —...cu vedere spre Sena. —Imaginează-ți toate plimbările pe care le putem face pe la galeriile de artă. Și toate delicioasele café crèmes... mmm... —O, pentru o viață ca-n basme la Paris! am oftat eu, fericită. Am continuat așa un timp, Într-un ciclu repetitiv continuu pe care noi Îl consideram teribil de romantic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bogat, remarcă Hunter. — Nimeni nu suferă mai mult decât o femeie bogată alături de un bărbat care nu este... —Sylvie! Hunter! se auzi o voce venind de deasupra noastră. Ne-am uitat cu toții În sus: Marci era aplecată peste balconul de la galeria de la etaj și făcea nebunește cu mâna. Arăta nemaipomenit de bine, deși total nepotrivit cu ocazia, În rochia ei de cocktail Lela Rose din catifea portocalie, care avea un imens pliseu din mătase la gât. — Ne distrăm super, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vizitatori din fața lui, Îmbrăcate În piele neagră. —Uite-o acolo, șopti Marci. Singură. Ciudat. Sophia era așezată cu spatele la noi, dar, fără Îndoială, ea era. Cine altcineva ar fi purtat o jachetă cu paiete aurii la ora 6 seara, Într-o galerie publică de artă? —Asta e foarte ciudat, spuse Marci. Este șase și un sfert. Nu! Stai un pic! Răspunde la telefonul mobil... Într-adevăr, Sophia vorbea acum la telefon. Se ridică și Începu să meargă spre dreapta, exact către acul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
frig acolo. Știi doar că nu suport triunghiurile alea imense albastre... aș prefera să mă Întâlnesc cu tine În fața lucrării lui Matthew Barney... După asta, Își Închise telefonul, se răsuci pe călcâie și se Îndepărtă de noi, Îndreptându-se către galeriile de artă contemporană. — Nu știu dacă mai pot să fac asta, i-am spus lui Marci. Mă scosese din minți să o aud pe Sophia numindu-mă „săraca de ea“, așa că tot ce voiam era să plec. Știam deja atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mă supun acestei agonii În continuare? —Sylvie, trebuie să mergi până la capăt. Hai, vino, vom privi din spatele lucrării lui Dan Flavin. Hai să mergem, insistă, mergând, cu discreție, pe urmele Sophiei. Sophia alesese pentru Întâlnirea ei secretă cea mai populară galerie din muzeu. Sala era atât de aglomerată, că de-abia o mai puteam vedea. Ascunse de orice privire În spatele uriașului perete multicolor al lui Dan Flavin, nu era nici un pericol ca Sophia să ne observe. O dată ce ne-am văzut acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu părul roșu și Început de chelie, se Îndreptă spre Sophia. Marci respiră scurt. —Vai de mine, Dumnezeule mare! țipă ea, În timp ce Sophia și bărbatul roșcat se Îmbrățișau Într-un fel pe care nu prea Îl vezi de obicei În galeriile de artă, ca să nu spun doar atât. Pe chip Îmi apăru un zâmbet care părea să fie acolo de când lumea. Părea destul de mare Încât să cuprindă Întreaga lume. — Ce fericită sunt! am respirat eu ușurată. Acela cu siguranță nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o astfel de invitație, nici măcar Sophia. Pretextul a fost un cocktail În cinstea lui Prince Angus, cum era poreclit tipul, de fapt un artist avangardist specializat În instalații, din Glasgow. Expoziția lui urma să se deschidă În seara următoare la galeria de artă „Gagosian“. Nimeni nu știa numele real al lui Prince Angus, dar, În New York, nimănui nu Îi pasă cum Îi cheamă, de fapt, pe britanici. Ce spațiu uimitor! am exclamat, când Glamela mi-a deschis ușa În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
da seama care ce anume a comandat. Au băut o sticlă de Pinot Noir. Unul din ei a cerut plăcintă cu brânză la desert. Amândoi au băut câte o cafea. La ora nouă s-au dus la o petrecere la galeria Chambers, unde, după cum au declarat martorii, cuplul a discutat cu câțiva oameni, printre care proprietarul galeriei și arhitectul care le construiește casa. Au băut câte un pahar din vinul casei. La zece și jumătate s-au întors la hotelul Pressman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ei a cerut plăcintă cu brânză la desert. Amândoi au băut câte o cafea. La ora nouă s-au dus la o petrecere la galeria Chambers, unde, după cum au declarat martorii, cuplul a discutat cu câțiva oameni, printre care proprietarul galeriei și arhitectul care le construiește casa. Au băut câte un pahar din vinul casei. La zece și jumătate s-au întors la hotelul Pressman, în apartamentul 17F, unde locuiau de aproape o lună, de când se căsătoriseră. Centralistul de la hotel zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sticle suspecte de lichioruri lipicioase și rachiu puturos în tot felul de locuri: sub chivuetă, pe sub taburete, în spatele grilajelor de aerisire. Dar în scurt timp n-au mai mirat-o nici Sambuca din sertarul cu șosete, nici Poire Guillaume de pe galeriile de la perdele. Cam pe atunci venise în vizită mama lui Dan. Era o femeie formidabilă, trecută de mult de prima tinerețe. Dan era copilul din ultimul ei mariaj, unul net inferior celui dintâi. Înainte de tatăl lui Dan, se căsătorise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Gansu, din nord-vestul Chinei, se găsește Muntele Mingsha. Pe versantul estic al acestuia, pe o lungime de aproximativ doi kilometri, sunt săpate pe cinci niveluri numeroase grote cu basoreliefuri, sculpturi, statui budiste și picturi murale. Grotele Mogao sunt o adevărată galerie de artă, construcția acesteia începând în perioada antichității și devenind depozitarele unui tezaur uriaș de fresce și sculpturi. În timpul construirii grotelor au fost sculptate un mare număr de basoreliefuri budiste și realizate numeroase picturi murale, unele de foarte mare întindere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
expresivitate deosebită, costume variate și prezintă metode diferite de realizare, reflectând stilul artistic al epocii care le-a produs. Picturile murale de la Mogao sunt de o grandoare deosebită, iar dacă ar fi puse cap la cap, s-ar forma o galerie lungă de aproape 30 km. Situate într-o regiune îndepărtată, grotele n-au atras atenția lumii decât la începutul secolului al XX-lea, când a fost descoperită o bibliotecă, parte a tezaurului de la Mogao. În anul 1900, un credincios budist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
stâncoase bizare, ape limpezi, cât și prin poduri sau mai degrabă punți pe crestele abrupte și peste peșterile adânci, rețeta perfectă pentru o aventură veritabilă. În total, aici sunt peste două sute de obiective turistice, dintre care cele mai reprezentative sunt Galeria de cinci kilometri, lacul Baofeng, Grota Dragonului Galben etc. Muntele Tianzi are cea mai mare înălțime din Wulingyuan, vârful principal depășind 1.250 m. Acesta a devenit celebru prin descrierile poetice ale peisajelor ce se oferă vizitatorilor și anume "stânci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de șes. Un complex funerar este înconjurat de un zid cu patru uși, câte una în fiecare din cele patru direcții cardinale. În cele patru colțuri este construit câte un pavilion în stil arhitectonic tradițional. În fața mormântului este amenajată o galerie funerară, păzită de o parte și de alta de statui cu figurile unor generali și de animale, iar suprafața acestuia este acoperită de pini, brazi și verdeață. Mormântul primului împărat al dinastiei Qin a fost construit cu peste două milenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a crescut, ajungând la peste o mie până în dinastia Tang (anii 618-907). Pornind de la prima viziune a călugărului Yue Zun, grotele Mogao mai sunt denumite și "Grotele celor o mie de statui ale lui Buddha". Grotele Mogao sunt o adevărată galerie de artă care reunește construcții și vestigii începute în antichitate și fresce și sculpturi realizate ulterior, de-a lungul unui veac de manifestare religioasă. Construirea grotelor a implicat sculptarea unui mare număr de basoreliefuri budiste și acoperirea pereților cu suprafețe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Statuile din grote au o expresivitate deosebită, costumație variată și fizionomii diverse, reflectând caracteristicile epocii în care au fost realizate. Picturile murale de la Mogao sunt grandioase ca dimensiuni, dacă s-ar pune cap la cap, s-ar putea forma o galerie lungă de aproape 30 km. Situate într-o regiune retrasă, grotele nu au atras atenția o lungă perioadă de timp. La începutul secolului al XX-lea, descoperirea unei biblioteci într-o grotă a stârnit interesul lumii. În anul 1900, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se petrece într-un borcan de felul ăsta, dar vă spun că, pentru început, nu veți da cu ochii decât de ceva ce s-ar putea numi galben. Dacă muștarul e început, e mult mai bine: lingurița sapă în el galerii, poteci, drumuri. De aici înainte e foarte ușor să te pierzi în ele, chiar așa, îngălbenite și umede, cum îți apar. Și cum un miracol (din păcate sau din fericire) se poate explica mai întotdeauna și logic, nu cred să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cârpă, până la ultima picătură), recunosc că eu, Filipul unic, n-am avut și nici nu am de-a face cu ocupația asta. Eu am fost portar de fotbal. La Steaua. La pitici. O treabă încurcată, fiindcă într-a cincea, când galeriile nu se înnebuneau după sex oral și nici după amorul cu mame (de arbitri, de jucători, de antrenori, de impresari, de funcționari federali etc. etc.), când se răgușea (și răgușeam) cântând „Trăiască România/ Trăiască tricolorul/ Trăiască și steliștii/ La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ăla cu nisip se transforma atunci, în absența divinităților, într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și fașciști hrăpăreți. Fașciștii soseau întotdeauna de la nisiparele vecine, aruncau vorbe de ocară, insultau muncitorimea, pe toți acei bravi săpători de galerii și tunele, care trudeau prin forța brațelor și sudoarea frunții pentru propășirea, bunăstarea și mândria colectivului. Orice gest (bunăoară acela de a păși peste granița de cauciuc) era considerat ca o agresiune de tip imperialist, o încălcare a tratatelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
le ajunseseră niște cioturi doar ca eu, Firmin, să pot, Într-o zi, să mă plimb neștiut de nimeni oriunde aș dori În clădire. V-aș putea povesti pînă v-ar lua durerea de cap despre șanțuri, rostogoluri, puțuri și galerii, despre diferența dintre un suitor și un plan Înclinat și, dacă ar mai rămîne vreunul dintre voi treaz l-aș adormi În mod sigur cînd i-aș vorbi despre orificii de control, screpere, cupe de excavator, scări de puț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
De aceea m-am ascuns În acest adăpost subteran, deasupra căruia nemții distrug metodic Londra cu bombele lor. Îți amintești de biserica St. Clement și de clopotele ei? Au distrus-o. Au distrus și strada Sf. James, și Piccadilly, și Galeriile Burlington, și hotelul Garland, unde am dormit atunci cînd ne-am dus la teatrul de pantomimă. Au distrus și magazinele Maples și John Lewis. Parcă-ar fi dintr-un roman polițist, nu-i așa? Dar romanele polițiste sînt veridice, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la vremea lor, lîncezeau acum la Ministerul Comerțului; În schimb, un personaj care fusese socotit prea deștept și prea Îndrăzneț pentru a i se Încredința vreo funcție de răspundere devenise conducătorul Angliei. Digby Își amintea că-l văzuse odată huiduit de la galerie de foștii combatanți, Într-o sală de tribunal, pentru că dezvăluise tristul adevăr despre o campanie În vogă. Între timp, omul acesta izbutise să-și obișnuiască țara să-i Îndrăgească adevărurile amare. Digby Întoarse foaia ziarului și citi, sub o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vârstă înțepați de mânere, piepturile femeilor tinere străpunse de coloane de direcție, obrajii tinerilor chipeși găuriți de încuietoarele cromate ale trapelor. Pentru el, aceste răni erau cheia unei noi sexualități născute dintr-o tehnologie perversă. Imaginile acestor răni atârnau în galeria minții sale ca niște exponate în muzeul unei măcelării. Gândindu-mă acum la Vaughan, cum se îneca în propriu-i sânge sub girofarurile poliției, îmi aduc aminte de nenumăratele dezastre imaginare pe care le-a descris pe când ne plimbam împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]