15,944 matches
-
el ar fi luat-o pe a mea. Un plan perfect, atât de perfect încât fusese de-ajuns o complicație de o nimica toată ca să-l năruie. Acum sunt aici, neștiind ce să fac, ultimul călător care mai așteaptă în gara asta de unde nu pleacă și unde nu sosește nici un tren până mâine dimineață. E ora la care orășelul de provincie se închide în găoacea lui. La barul gării au mai rămas doar cei din partea locului, care se cunosc între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sunt aici, neștiind ce să fac, ultimul călător care mai așteaptă în gara asta de unde nu pleacă și unde nu sosește nici un tren până mâine dimineață. E ora la care orășelul de provincie se închide în găoacea lui. La barul gării au mai rămas doar cei din partea locului, care se cunosc între ei, oameni care nu au nimic de-a face cu gara, dar vin aici, traversând piața întunecată, poate pentru că nu există nici un alt local deschis în împrejurimi, sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tren până mâine dimineață. E ora la care orășelul de provincie se închide în găoacea lui. La barul gării au mai rămas doar cei din partea locului, care se cunosc între ei, oameni care nu au nimic de-a face cu gara, dar vin aici, traversând piața întunecată, poate pentru că nu există nici un alt local deschis în împrejurimi, sau poate din cauza atracției pe care gările continuă s-o exercite în orașele de provincie, stropul de noutate ce poate fi așteptat de la gări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cei din partea locului, care se cunosc între ei, oameni care nu au nimic de-a face cu gara, dar vin aici, traversând piața întunecată, poate pentru că nu există nici un alt local deschis în împrejurimi, sau poate din cauza atracției pe care gările continuă s-o exercite în orașele de provincie, stropul de noutate ce poate fi așteptat de la gări, sau poate numai amintirea vremii în care gara era singurul punct de contact cu restul lumii. Degeaba îmi tot spun că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gara, dar vin aici, traversând piața întunecată, poate pentru că nu există nici un alt local deschis în împrejurimi, sau poate din cauza atracției pe care gările continuă s-o exercite în orașele de provincie, stropul de noutate ce poate fi așteptat de la gări, sau poate numai amintirea vremii în care gara era singurul punct de contact cu restul lumii. Degeaba îmi tot spun că nu mai există orașe de provincie și poate nici n-au existat vreodată: toate locurile comunică între ele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru că nu există nici un alt local deschis în împrejurimi, sau poate din cauza atracției pe care gările continuă s-o exercite în orașele de provincie, stropul de noutate ce poate fi așteptat de la gări, sau poate numai amintirea vremii în care gara era singurul punct de contact cu restul lumii. Degeaba îmi tot spun că nu mai există orașe de provincie și poate nici n-au existat vreodată: toate locurile comunică între ele în mod instantaneu, senzația de izolare este simțită numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cută amară. — Ce povești spun?, întreb eu. Nu știu nimic. Știu că ai un magazin, fără firmă luminoasă. Dar nu știu nici măcar unde e. Îmi explică. E un magazin de pielărie, valize și articole de călătorie. Nu e în piața gării, ci pe o stradă laterală, lângă pasajul de nivel al gării de mărfuri. — Dar de ce te interesează? — Aș vrea să fi ajuns aici mai devreme. Aș trece pe strada întunecoasă, aș vedea magazinul dumitale luminat, aș intra, aș spune: dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că ai un magazin, fără firmă luminoasă. Dar nu știu nici măcar unde e. Îmi explică. E un magazin de pielărie, valize și articole de călătorie. Nu e în piața gării, ci pe o stradă laterală, lângă pasajul de nivel al gării de mărfuri. — Dar de ce te interesează? — Aș vrea să fi ajuns aici mai devreme. Aș trece pe strada întunecoasă, aș vedea magazinul dumitale luminat, aș intra, aș spune: dacă dorești, te pot ajuta să tragi oblonul. Îmi spune că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spun asta, sau dacă autorul interpretează jumătățile de fraze pe care eu le bolborosesc. - Când am ajuns aici, primul meu gând a fost: poate am făcut un asemenea efort mental, încât timpul a făcut un ocol complet; iată-mă în gara de unde am plecat prima oară, rămasă la fel ca atunci, fără nici o schimbare. Toate viețile pe care le-aș fi putut avea încep de aici: fata care ar fi putut fi iubita mea și nu a fost, cu aceeași ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
valiza, chiar dacă mă gândesc tot timpul la ea Iar ea: — Asta e seara valizelor pătrate cu rotile. Eu rămân calm, impasibil. Întreb: — Ce vrei să spui? — Am vândut astăzi o astfel de valiză. — Cui? — Unui străin. Ca dumneata. Mergea la gară, pleca. Cu valiza goală, abia cumpărată. Ca a dumitale. — E ceva straniu în asta? Dumneata nu vinzi valize? — De când le am pe astea în magazin, nimeni n-a cumpărat nici una. Nu plac. Sau nu sunt practice. Sau lumea nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ferate. Trag valiza pe pasajele dintre linii, până la peronul numărul șase. Merg de-a lungul peronului. Cheiul de încărcare a mărfurilor e acolo, în fund, cu pasajul de nivel care dă în ceață și întuneric. Comisarul e în ușa barului gării și mă urmărește din ochi. Rapidul sosește cu toată viteza. Încetinește, se oprește, mă șterge din privirea comisarului, pleacă mai departe. II Ai citit deja vreo treizeci de pagini și povestirea a început să te pasioneze. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
crea o confuzie extinsă la toate cărțile noi pe care le aveam în lucru, întregi tiraje de trimis la topit, volume deja trimise spre distribuție de retras din librării... — N-am înțeles ceva: de care roman vorbiți acum? Cel cu gara, sau cel cu băiatul care pleacă de la moșie? Sau... — Aveți răbdare. Ceea ce v-am povestit nu e încă nimic, între timp, firește, nu mai aveam nici o încredere în domnul ăsta, și voiam să ne lămurim, să confruntăm traducerea cu originalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în această direcție. Lotaria îmi arătă o altă serie de liste. — Acesta este un roman total diferit. Se vede numaidecât. Priviți cuvintele care apar de cincizeci de ori: avut, soț, puțin, Ricardo, (al) său (51), lucru, dinainte, are, răspunse, fostă, gară (48), abia, cameră, Mario, niște, toți, dați (47), aibă, merse, (al) cui, dimineața, părea (46), trebuia (45), până, mână, auzi (43), ani, Cecina, care, Delia, mâini, fată, șase, seara (42), fereastră, putea, aproape, singură, (se) întoarse, bărbat (41), mă, voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu priviri de dezaprobare amenințătoare față de purtarea ta indiscretă. Ca să-ți ascunzi rușinea, te ridici, te apleci pe fereastră, tot cu volumul în mână. Trenul s-a oprit între linii și stâlpi de semnalizare, poate la un macaz în afara unei gări pierdute. E ceață și zăpadă, nu se vede nimic. Pe șina alăturată s-a oprit un alt tren care merge în direcție opusă, cu ferestrele complet aburite. La fereastra de vizavi de tine, mișcarea circulară a unei mâini înmănușate restituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că, deși fetița era ea însăși încă un copil, i-a fost o mamă micuțului. Îi făcea haine din resturi de pânză pe care le găsea ici-colo și-l spăla la robinetul din curtea infirmierei. Uneori mergea și cerșea în fața gării și cred că oamenilor li se făcea, câteodată, milă de ei și le dădeau bani, dar ea prefera să-i câștige, pe cât posibil, prin muncă. Treaba asta a durat patru ani. Apoi, fără veste, fetița s-a îmbolnăvit. Au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
zonă, să-i joace la cazino, să-i arunce pe curve, le trebuie și-o distracție, nu? - Le trebuie... - Ei, unii se plâng la noi că moare orașu’, că suntem coada României, că, vorba ceea, de-aici ori fugi la gară, ori o iei spre cimitir, că nu mișcă nimic, dar io zic că-n vreo doi ani, cel mult, se pune pe picioare. Așa-i? - ... ridic din sprâncene și fumez în continuare. - Acuma s-am eu bani, să cumpăr vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bine. Se revitalizează exportul. Au fost repatriate niște fete de pe piața occidentală. Reportaje de la aeroport. Nu stau ele mult aici, zic, o să se-ntoarcă acolo, că-i civilizație. S-a întărit paza, avem legi. O s-avem și autostradă, cândva și gară. Mi-a ieșit un buboi pe obrajul stâng. Carnea în jur e tare și dureroasă. Încerc să-l ocolesc la bărbierit. De sus se scurge apa pe pereți. Cerul atârnă ca un ceaun uitat de-o chivuță pe-un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tu dreptul să semnezi! Acolo, vezi și pe partea cealaltă. Semnează-te, să fie... Mulțumim, scoatem tot, le încărcăm, am un camion, mâine e liber ca-n palmă. A luat târnăcopul din magazie și-a intrat fluierând în casă, „...la gară la Făgădău, păi... la gară la Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-a început să spargă un perete. Sare tencuiala, se desprind până la urmă și cărămizile. - Aschimodie, adună și tu niște bolovani mai mărișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vezi și pe partea cealaltă. Semnează-te, să fie... Mulțumim, scoatem tot, le încărcăm, am un camion, mâine e liber ca-n palmă. A luat târnăcopul din magazie și-a intrat fluierând în casă, „...la gară la Făgădău, păi... la gară la Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-a început să spargă un perete. Sare tencuiala, se desprind până la urmă și cărămizile. - Aschimodie, adună și tu niște bolovani mai mărișori și trage, tată, în geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai rău ca oricând... soarbe din cafea. N-ai și vreo tărie? - Acum nu... - Bine și-așa... Trebuie să cumperi tabloul, am nevoie de bani. Altfel n-am cu ce să mă întorc acasă și nu pot să dorm în gară. Nu-l mai văzusem de vreo doi ani, de când își rupsese un picior și-o coastă, căzând din balconul Bibliotecii, exact în fața statuii lui Eminescu. Nu știa nici el exact cum ajunsese acolo, voia poate să treacă dintr-un balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-nchid portiera și rămân cu mânerul în mână. Din bord se scurg fire. - Mai merge coaja asta? - Râșnița? Mai merge... Am rămas ieri pe linia de tramvai, nu mai voia să pornească și-mi era că mă duce cinciul la gară direct. Dar nu asta mă preocupă acum... Leonard a mai slăbit de când nu l-am văzut, a albit la tâmple și i s-au adâncit brazdele de pe frunte. - De când am început povestea asta cu pictarea icoanelor în biserică, toate îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să lase o impresie grozavă despre el, tocmai pentru că arată destul de jalnic. Făinaru a întins mîna după paharul aproape plin, cu toate că se aflau la Athénée își turnau singuri din sticla ascunsă în frapieră, ca în bodega lui Degeratu' de lîngă gara Basarab, l-a dus încetișor la gură, doar și-a înmuiat buzele în el și l-a privit atent cu ochii lui de șoricel "nu ești prost, dom'le, nu ești prost deloc. Dar asta te privește. Chiar așa, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scutise și de o întîlnire propriu-zisă cu Cocoș. Mai mult nimeni nu-i putea oferi. Dar el nu putea să nu verifice. Acesta era blestemul slujbei la Mihai Mihail. A coborît la Medgidia într-o noapte atît de luminoasă, încît gara părea o căsuță din poveste. Năpădită de iederă și trandafiri cățărători, reușea să acopere mirosul de fier încins și păcură al liniilor. Era singurul călător, era un tren de plăcere, care se descărca cu totul pe malul mării. Nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu reușise. Umblase mai toată țara pe vremea cînd lucra la Mott, dar către mare nu-l trimisese și nu-l atrăsese nimic. Știa că mai are foarte puțin, vreo patruzeci de kilometri pînă la mal, dar nimic nu arăta. Gara mirosea a trandafiri și după ce a trecut de ea, nădăjduind că se va descurca în orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar nimic nu arăta. Gara mirosea a trandafiri și după ce a trecut de ea, nădăjduind că se va descurca în orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]