2,575 matches
-
străină, când se va trezi undeva la margine de oraș, într-un altul, că va colinda cu acela în căutarea unui amărât de birou al I.T.B.-ului unde se păstrează obiectele pierdute, spre a-și recupera servieta cu cheile de la garsoniera lui, nevrând nimic altceva decât să doarmă, să doarmă, să doarmă. Și să viseze într-un târziu, poate, că s-a trezit. Acum, când scriu, eu însumi aproape că simt că nu mai sunt nici autorul, nici narator, nici narat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
își ling urechile. Mă voi așeza sau nu indiferent îmi este acum. Pot sta așa tot restul acestor pagini, acolo, în ușă, buimac de ciuda că mi-am pierdut servieta aceea afurisită în care erau nu doar cheile de la ușa garsonierei mele, ci și povestirea prietenului meu. Și o altă povestire a mea, pe care îmi va fi dat să mi-o amintesc întruna, ca o pedeapsă, neputând să o mai rescriu vreodată, oricât de mult aș încerca. Voi scrie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta decât mi-am imaginat eu. Dudley avea dreptate. Mal luă o mână de tuburi de cartușe, le aruncă în beznă, se sui în mașină și porni spre motelul Shangri-Lodge. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI Ascunzătoarea lui Mickey Cohen era o garsonieră. Mick și Davey Goldman exersau un număr nou de cabaret, folosind în loc de microfon țeava unei puști automate de calibrul 12. Johnny Stompanato juca rummy cu Morris Jahelka, discutând între partide detalii despre asigurarea pazei la marea afacere cu droguri din cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trandafirie - și intră cu cheile lui Niles, având în minte un singur gând: să găsească probe care să demonstreze că mai existau și alți oameni ce puteau atenta la viața lui Mickey. Era o locuință tipică pentru un burlac: o garsonieră cu o cameră de zi care era și dormitor, o baie și o bucătărie incorporată. Un birou era așezat cu fața la o fereastră acoperită cu scânduri bătute în cuie. Buzz se duse direct la el, atingând totul cu mânecile trase peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
figură oarecare, chiar cenușie, Înnobilată misterios de o tristețe ascunsă. Am dansat de câteva ori Împreună, n-a făcut mofturi când am lipit-o strâns de mine și nici când am rugat-o să mergem la ea - locuia Într-o garsonieră două etaje mai jos - să-mi facă o cafea care să mă scuture din sfârșeala care mă cuprindea. Au urmat trei zile În care nu am ieșit de acolo. Atâta furie se strânsese În mine, atâta putere, Încât și astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu pomezi, sufeream puțin În timpul primelor mișcări, apoi durerea Începea să devină plăcută și se topea, În cele din urmă, cu totul În acel amestec, singur pe lume, de duioșie și deznădejde. Timpul, care păruse că se scurgea undeva, În afara garsonierei amărâte, nu avea de gând, totuși, să ne ocolească la nesfârșit. Bătăile În ușă nu mai vesteau faptul că urma să primim provizii: vorbele camarazilor mă aduceau cu picioarele pe pământ („Monstrulică, gata cu huzureala! Te cheamă patria la datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori offff! Munceam de mult prea multă vreme ca să mă mai chinui încă să trăiesc din salariul pe care-l primeam. Sigur că banii ăștia mi-ar fi ajuns pentru un trai decent în Iowa, dar, în New York, chiria pentru garsoniera cât o cutie de pantofi îmi mânca trei sferturi din venitul lunar. Singurul lucru care-mi rămânea de făcut era să mă concentrez asupra a ceea ce aveam de făcut în cursul zilei. Mă bucuram că aveam un program foarte încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mult. Mara se uita la mine peste masă, sorbindu-mi fiecare cuvânt. * * * După masă, cu ziua de lucru încheiată, am mers pe jos până la apartamentul meu de la stația de metrou Christopher Street. În ultimii cinci ani, am locuit în aceeași garsonieră micuță și în același cartier - și, cu toate că strada mea era plină de pungași și suprasaturată de sex shop-uri perverse, eu mă simțeam acasă. Am pescuit cartea de vizită pe care Randall mi-o dăduse cu o seară înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
transmit lui Randall că ai sunat, iar voi o să vă vedeți luni, la opt-treizeci pm. — Minunat, am repetat și eu ca un ecou. Vai! Poate că vocabularul, compus dintr-un singur cuvânt, al lui Deirdre era contagios. Am deschis ușa garsonierei, mi-am abandonat geanta pe podea, am făcut doi pași și m-am prăbușit pe canapea ca o sirenă a filmelor din anii ‘40. Eram recunoscătoare fiindcă aveam după-amiaza liberă. Aveam multe lucruri la care trebuia să meditez. Multe chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
timp alegându-mi nenorocita aia de ținută - care era complet neagră și destul de banală, dar, speram eu, aducea cu stilul lui Carolyn Bessette Kennedy - decât petrecusem ca să mă îmbrac în ultimele trei luni. Apoi Bea și-a făcut apariția în garsonieră cu trusa ei enormă de machiaj, după care a început, disperată, să-mi caute pomeții și să-mi aranjeze sprâncenele. În ochi avea o sclipire febrilă care spunea că așteptase ani de zile să aibă șansa să facă chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
priveliștea oferită de ferestre. Ca să fiu sinceră, mă dăduse pe spate. — Bea, în baie avea un Rothko, am șoptit încă în stare de șoc. Iar baia - una din cele cinci băi, ar trebui să adaug - e mai mare decât toată garsoniera mea! — Ei, Claire, garsoniera ta are vreo trei metri pătrați, a observat Bea. Dușul tău e în bucătărie. Exact asta ziceam și eu! am exclamat. Dușul meu e în bucătărie, în vreme ce Randall are un Rothko deasupra toaletei! Hai, Bea, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ca să fiu sinceră, mă dăduse pe spate. — Bea, în baie avea un Rothko, am șoptit încă în stare de șoc. Iar baia - una din cele cinci băi, ar trebui să adaug - e mai mare decât toată garsoniera mea! — Ei, Claire, garsoniera ta are vreo trei metri pătrați, a observat Bea. Dușul tău e în bucătărie. Exact asta ziceam și eu! am exclamat. Dușul meu e în bucătărie, în vreme ce Randall are un Rothko deasupra toaletei! Hai, Bea, asta nu e normal! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vedem în apartamentul meu, peste o oră? m-a întrebat Randall. Sigur că da! i-am răspuns rapid, gândindu-mă că Bea o să mă lase să nu mai merg la cină. Mi-am făcut socoteala: puteam să fug înapoi, la garsoniera mea (cincisprezece minute), să-mi fac repede un duș (cinci minute), să mă îmbrac (cincisprezece, de vreme ce mă întâlneam cu Randall, iar asta însemna că aveam nevoie de patru minute în plus, ca să-mi asortez desuurile) și să mă îndrept către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a insistat să mă conducă acasă, cu toate că asta însemna să se abată cu cel puțin zece străzi de la drumul lui. Când am ajuns la hogeagul meu, m-a sărut cu blândețe pe obraz. În vreme ce urcam treptele celor șapte etaje până la garsoniera mea, m-am trezit zâmbind (în mod normal, expresia mea e, mai curând, o grimasă îmbujorată). Odată intrată în casă, m-am schimbat în pijama, am pus pe o farfurie bucățile de cannoli pe care Luke insistase să le iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
documentul ăsta în noaptea asta, atunci mâine va trebui să mă ocup și de el. Nu, promit că mi-e bine, l-am asigurat eu. În secret însă, mă durea inima la gândul c-aveam să mă-ntorc singură în garsoniera mea. În seara aia n-aveam chef să-mi aud propriile gânduri... sau, și mai rău, ecoul vorbelor lui Vivian. Aș fi putut să mă duc în apartamentul lui Randall și să-l aștept - dar cine știa cât avea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aici trebuie să faci stânga. Am văzut cum ochii lui Randall s-au mărit atunci când am intrat pe strada mea. Nu mai văzuse locul unde stăteam - după fiecare întâlnire, ajunsesem întotdeauna în apartamentul lui, pentru că era mult mai frumos decât garsoniera mea, iar el se trezea dimineața ridicol de devreme - și eu mă simțeam ciudat de emoționată din cauza părerii pe care putea să și-o facă. Când ne-am oprit la un semafor pe roșu, în mod reflex, Randall a apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în mână. Ne mutăm împreună. Uau! Pas major. Capul mi se învârtea puțin. parte din mine o să ducă dorul locșorului ăstuia, am recunoscut eu, înfundându-mă în vechea mea canapea, cu ziarul de duminică. Mic și de rahat așa cum era, garsoniera aia însemna acasă. Fusese casa mea în ultimii cinci ani de zile. Dar eram sigură că, după o vreme, și apartamentul lui Randall avea să devină acasă. Am făcut doi pași, până în zona bucătăriei, și mi-am scos niște pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
manuscrise de care trebuia să mă ocup acasă. Randall plecase cu avionul, în dimineața aia, la Londra, pentru o întâlnire importantă de curtare a unui client. Ceea ce, sincer, era chiar foarte bine - voiam să-mi savurez ultima mea noapte în garsonieră. Mi se părea că e sfârșitul unei ere. Am expirat profund. Aerul a adăstat îndelung în atmosfera înghețată. Dintr-o dată, mi-am adus aminte de ceva - uitasem totalmente să-l sun înapoi pe Luke Mayville. Mă sunase în dimineața aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bucuria enormă a primei guri de Jack amestecat cu Coka Cola... discuția despre cartea lui... încă un rând de băutură... mărturisirile despre serviciu, despre Vivian, despre Lulu... încă un rând de băutură... confesiunea legată de sentimentele mele contradictorii cu privire la părăsirea garsonierei și mutarea cu Randall... încă un rând... probleme cu prietena vegetariană (care se părea că-l surprinsese uitându-se la o haină din piele întoarsă)... încă un rând... apoi Luke conducându-mă acasă, brațul lui împrejurul umerilor mei pentru că tremuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sărutându-mă pe obraz în fața blocului... Am tresărit. O-ho. În mod indubitabil, asta era partea amintirilor mele care mă făcuse să mă simt atât de inconfortabil. Trăsesem de mâneca lui Luke și încercasem să-l conving să urce în garsonieră pentru încă un pahar de băutură. Nu vrusesem să încheiem discuția. Oare urcase? Oare se mai întâmplase și altceva în afara acelui sărut pe obraz? Mi-am stors creierii ca să-mi amintesc mai multe detalii... dar nu, mi-am adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încerca doar să se descurce cât mai onorabil într-o situație proastă, ci căuta o cale de a provoca evenimentele, iar dacă nu înțelegea care sunt acestea, nu avea dreptul de a se elibera din sclavie. A locuit într-o garsonieră de la intersecția dintre Eigth Avenue și Third Street, cu un contract de închiriere pe care i-l transferase un amic care plecase din New York și își luase o slujbă în alt oraș, Pittsburgh sau Plattsburgh, Tom nu reușea niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Mirii nemuririi moto de aici încolo garsonierele viermelui sunt părăsite una după alta dar abia despre schelet se poate spune: bloc de nefamiliști, fără uși fără ferestre. sângele meu curge între maluri de tristețe. vine toamna, frigul face spărturi în zid. face urme, e prins la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fapt și să ne punem nădejdea în niște moșteniri care ar compensa ce n-au fost în stare să ne dea părinții ăia.. 2 Asta fusese într-un martie friguros - rămăsese singură cu Mugurel, de doi ani pe atunci, în garsoniera asta prin care sufla vântul. Uită-te-n jurul tău, Mirelo, pereții goi, linoleumul gol, golul din stomac și din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila și frigiderul, și aragazul, covoare și preșuri, și până și lustra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pereții goi, linoleumul gol, golul din stomac și din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila și frigiderul, și aragazul, covoare și preșuri, și până și lustra din tavan cu tot cu becuri. Toate erau ale lui, Mirelo, până și garsoniera pentru care primise repartiție la ICRAL de la Depoul CFR Triaj, unde muncea ca lăcătuș, dar care uite că acum îți rămânea prin hotărâre judecătorească, fiindcă aveai copil de crescut. Ce te-ai fi făcut dacă nu-l aveai pe Mugurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îți era bine și nu simțeai osteneala, da’ nici nu se compară, Mirelo, ce-i acum cu ce era atunci. N-o apăsau necazurile, Mirelo, aveai cu ce și uite că, într-un an, reușiseși să-ți mobilezi la loc garsoniera. Avea doar un sfert de oră de mers de la ea, din Fizicienilor, până la cantină și un salariu bunicel, din care nu cheltuia nici un leu pe mâncare. Venea mereu acasă cu sacoșele pline cu de toate, Mirelo, ce bucurie, antricoate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]