2,190 matches
-
prin impresiile celorlalte personaje ca: Fred Vasilescu și Emilia Răchitaru, prin notele de subsol ale autorului, prin articolele de ziar reproduse în aceste note, prin opiniile altor personaje, ca procurorul care anchetează mărturiile prietenilor lui de cafea. Este poet și gazetar intransigent, devenit incomod prin corectitudine și onestitate, avid de adevăr și dreptate, nerealizat social, orgolios și lucid, fără simțul realității. Ladima trăiește în lumea ideilor pure, fiind un neadaptat. Fizicul i se conturează din puncte de vedere diferite și subiective
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
neadaptat. Fizicul i se conturează din puncte de vedere diferite și subiective. Fred privindu-i fotografia după moarte, și-l aduce aminte: Intelectual sensibil, Ladima este recunoscut de unii ca genial, ignorat sau negat cu fermitate de alții, iar ca gazetar se manifestă intransigent și inflexibil, cinstit și însetat de adevăr. Ladima pune în articolele sale pasiunea și convingerea intelectualului care gândește profund și care crede în scrisul său "dacă nu scriu ceea ce gândesc, de ce să mai scriu? Nu pot altfel
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și-i recomandă: Cunoscându-l mai bine, scriitorul înțelege iubirea mistuitoare pe care doamna T. o nutrește pentru el, căci dovedea: Următoarele note cuprind un articol al lui Ladima care i-a supărat pe afaceriștii vremii. Talentul, cinstea și demnitatea gazetarului nu pot pătrunde și învinge păienjenișul afacerilor frauduloase ale lui Gheorghidiu și Lumânăraru. El descoperă întâmplător neregulile dintr-o afacere a industriei miniere și C.F.R. care păgubea statul român, fără să bănuiască implicarea totală a patronilor săi în această fraudă
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ce să-l condamne pe Iisus ca eretic și să-l ardă pe rug. N-am apelat întîmplător la Dostoievski. Ana a fost un Torquemada cu fustă roșie. I-a compromis pe social-democrați și i-a aruncat la gherlă pe gazetarii krypto-comuniști din vremea lui Antonescu. Tatăl ei era haham, sacrifica ritualic animale. Fiica sacrifica oameni. Are mii de oameni pe conștiință. Nu, nimic nu-i mai năucitor decît încercarea de reconsiderare a eroinei din Codăiești-Vaslui: "harismatica Ana", "oratoarea Ana", "mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
injust. Pardon! Incorect politic. Crinul din vaza galbenă își scutură resemnat petalele. Dumneavoastră gîndiți profilactic și alertant. O să discutăm mai încolo despre... ... re-ma-nen-țe-le prolet-cultu-lui, ăsta-i subiectul meu. Principal. Și nu-s nici minore, nici anemice remanențele astea, dacă un gazetar declară că imnul nostru, Deșteaptă-te, române!, este antisemit, iar Antofiță îl aprobă. Știu că-i bine recompensat din anume fonduri, de la anume segmente "din afară", care au interese diferite de ale noastre. Antofiță ăsta caută și găsește dovezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
auuu! Nu fac parte (nici n-am cum) dintre cei care regretă sistemul editorial apus. Nu sînteți eficienți politic, tovarăși! Dacă nu scrieți cum vor Documentele, tipărim clasici, nu pe voi! perora, într-o ședință "lărgită" cu scriitorii și cu gazetarii, Ghiță Turcitu (încă n-avea probleme cu dantura). Propun! În Comisia Centralei Editoriale să fie numiți lăcătuși, forjori, sculeri-matrițeri, turnători. Să-i întrebăm pe muncitori, să indice ei subiecte scriitorilor, ca să nu mai umble cu... artisticării". "Indicațiile de Partid" deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și locul. Căzătura, mai anul trecut, în privata poliției, cu prilejul "Zilelor Sadoveanu", i-a încununat activitatea de "intelectual angajat" în numele maselor/meselor de protocol. Cert e că la conducerea revistei "Ora", într-o primă fază, s-au strecurat și gazetari sub stare polemică. Mințile suple au cîștigat scurt timp mingi de "ghem". În a doua fază, au cîștigat mingea de set mediocrii cu instinct social. Mingea de meci i-a revenit unui rudimentar ca Genosse. Nici după "căderea tablourilor" nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rând cumsecade. Ai să ajungi, băiete, pentru că îți place munca și nu te codești! Să știi!... Ai și talent, ești și sârguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. Nu zic, se poate să te lași de meseria asta, că te văd băiat cinstit și corect, și anevoie răzbești în gazetărie când ești așa, dar oriunde te-ar duce destinul, ai să faci treabă, să știi de la mine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și alte asemenea evenimente de ale sale de interes mai public. Secretarului nu-i plăceau și le considera apucături de arivism, enunțând dogmatic că ziaristul să rămâie în lumea lui, să nu se vâre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința. Gazetarul trebuie să-și păstreze virgină facultatea de a protesta și a biciui necontenit, mai cu seamă în țara noastră, unde fărădelegea e singura lege perfect valabilă. ― Deschide ochii, puiule, și uită-te împrejur! Te-ai plimbat la țară în automobil
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ușureze pe cei treizeci de milionari care se plimbă cu automobile! mormăi redactorul Universului, scriindu-și cronica. Peste câteva minute apoi răsună iarăși chemarea aprozilor: Poftiți la vot, domnilor deputați!" ― Aideți, domnilor, că nu mai e nimic! zise un gazetar, strîngîndu-și grăbit filele și plecând. Titu Herdelea stătu până văzu pe Gogu Ionescu defilând în fața urnelor de vot, iar pe urmă coborî cu Eugenia. ― Nu știu cine-mi spuse, mi se pare Deliceanu, c-ai fost cu Grigore la Amara? îl întrebă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
copleșit de gândurile negre. Răul te chinuiește destul când a sosit, de ce să-i înmulțești efectele, suferind și în așteptarea sosirii lui? Fiind aproape de amiazi, se îndreptă spre Ministerul de Interne să găsească pe Modreanu. Trebui să aștepte împreună cu alți gazetari, veniți de asemenea după noutăți. Directorul lucra cu ministrul, comunicîndu-i probabil tocmai dosarul telegramelor și rapoartele primite în cursul nopții și al dimineții. În sfârșit, sosi afabil, surâzător și sclivisit, zicând, dulce, ca o cucoană întîrziată la întîlnire: ― Domnilor, dragii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
reforme, oricât de radicale, chiar exproprierea, căci altfel nu mai e chip să se întoarcă la țară, nici după potolirea tulburărilor. ― Spun oamenii multe, dar când a trecut primejdia și mai multe se uită! observă un fost deputat și bătrân gazetar cu barbă impozantă, recoltând un succes de ilaritate, care-i făcu atâta plăcere, că pe urmă pufni de râs toată vremea până la sfârșitul ședinței, enervând lumea dimprejur. Deodată se făcu rumoare generală. Noul guvern intrase. Ședința începea. Primul-ministru, un bătrânel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
1893). În primăvara anului 1896, înainte de a redacta „Epoca literară”, I. L. Caragiale a scris pentru A. mai multe articole, apărute săptămânal, joia, între care Teatrul nostru, Activitate ș.a. După 1900, componența redacției se modifică de mai multe ori; printre noii gazetari veniți se află B. Brănișteanu, Emil D. Fagure (cronicar dramatic și comentator al actualității literare), Simon Pauker (secretar de redacție și la „Dimineața”), Ion Teodorescu, Albert Honigman, Const. Graur ș.a. Se înființează rubrici noi (economică, religioasă, militară, de drept etc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285191_a_286520]
-
stârni reacții ferme, uneori violente ale ziarelor de centru și de dreapta, dar și ale unui cotidian de însemnătatea și răspunderea „Universului”. De altfel, ca urmare a acestor ezitări și neclarități, mai ales în ceea ce privește chestiunea națională, N. Batzaria, scriitor și gazetar cunoscut, care era redactor aici încă din 1921, demisionează în 1935 și trece la „Universul”. Din 1936 și până la suspendarea gazetei, la sfârșitul anului următor, director va fi Mihail Sadoveanu, din comitetul de redacție făcând parte, între alții, și E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285191_a_286520]
-
Revolu?ia francez?, cum a fost ea cu puțin??, au aflat c? presă a avut un rol cardinal; presă ?i cartea. Adev?rata putere n-o aveau, �n epoc?, nici Palatul Bourbon, nici armata, nici nobilii, burghezii sau poporul, ci gazetarii ?i banii celor care-?i permiteau s? difuzeze ideile conform propriilor interese. Banul a devenit divinitatea epocii, iar Rotschild profetul s?u�, scria Heinrich Heine �n 1835. Filele cronicilor ne descriu o societate puternic centrat? pe � gospod?ria� individual? ?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
credințelor literare proprii. Periodicul anunță un program independent, urmărind mai ales o propagandă cultural-națională, motiv pentru care, imediat după apariție, i se interzice difuzarea în Austro-Ungaria. D. v. se transformă destul de repede într-o revistă literară a unui cerc de gazetari dintre care, alături de B. Florescu, făceau parte Aureliu Candrea, Mircea Demetriade, N. G. Rădulescu-Niger, N. Țincu ș.a. Mai colaborează cu versuri Carol Scrob și se republică mai multe din poeziile lui Dimitrie Petrino. B. Florescu își tipărește o parte din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286643_a_287972]
-
care nu ține seamă de starea materială (Hârca), războiul (La gura sobei), alcoolismul ca pricină a răului social (Clanța). Același mediu, surprins într-un moment generator de discuții contradictorii, se află în comedia O ședință comunală (1907). Cartea Calvarul unui gazetar (1930) este o suită de amintiri ce descriu amănunțit perioada detenției la Seghedin, colegi de suferință fiindu-i cei care cred cu tărie în împlinirea visului Unirii, ca Ioan Lupaș sau Octavian Goga. Așternută pe hârtie la o distanță considerabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
ardeleni, S. a adoptat în articolele sale un ton mobilizator, nepretențios, cu ecou în rândurile oamenilor de rând. SCRIERI: O ședință comunală, Brașov, 1907; Conferința națională, Sibiu, 1910; Alte vremuri, pref. O.C.T. [Octavian C.Tăslăuanu], Orăștie, 1913; Calvarul unui gazetar, Orăștie, 1930; Cu capra la învățătură și alte povestiri, Cluj, 1934. Traduceri: I. S. Turgheniev, Prima mea iubire, Budapesta, 1908; Henri Murger, Viață de boem, Budapesta, 1909. Repere bibliografice: Kalustian, Simple note, III, 154; Enache Puiu, Scriitori și reviste de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
mulți ani, presa timișoreană, ba chiar și cea națională, plus radioul & televiziunea (Lucica Hossu a realizat un frumos film pe tema asta, difuzat de mai multe ori prin decembrie) se ocupă de misterul dispariției celui care a fost un mare gazetar, un adevărat revoluționar, un interesant cineast și dramaturg: Bebe Costinaș. E incredibil să dispari, în mileniul trei, fără să se știe unde, cînd, cum, de ce. E greu de crezut că aceeași televiziune care ne oripilează zilnic, cu cadavre descoperite după
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
care ne oripilează zilnic, cu cadavre descoperite după două, trei, ori zece zile, nu poate da nici o veste despre (ipoteticul?) corp neînsuflețit al foarte popularului bănățean. Va rămîne un mister neelucidat sfîrșitul lui Costinaș? Chiar nu pot face nimic polițiștii, gazetarii de investigații, detectivii, vînătorii de recompense (căci minunatul prieten al dispărutului, Oscar Berger, directorul trustului de presă Timișoara, a oferit o recompensă tentantă pentru descoperirea lui Bebe viu sau mort; Berger, de altfel, a semnalat cazul forurilor jurnalistice internaționale: nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
viață, în astea zece luni ar fi dat cuiva apropiat un semn că trăiește. Ca să curme aceste speculații, cineva, probabil poliția, a anunțat că s-a descoperit lîngă Timișoara un schelet și niște diazepam, plus un maiou albastru. Mama celebrului gazetar a fost chemată să identifice lucrurile. Bătrîna a zis că par a fi aparținut fiului ei. Prietenii lui se îndoiesc și acum că, brusc, după zece luni, au ieșit lîngă calea ferată scheletul și obiectele respective! Unde au fost acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
național), președinte al PEN Club-ului român, publicist, mason, campion mondial al sonetiștilor (a scris peste 1.000 de sonete!), director de teatru, era și un personaj interesant. În anul în care avea să moară, cu cîteva luni înainte, marele gazetar Mircea Grigorescu m-a trimis acasă la maestru, să iau cîteva portrete de-ale sale de pe perete, pentru a ilustra paginile dedicate dramaturgului, de revista "România Literară". Ajuns acasă la celebrul scriitor, am fost întîmpinat de secretara sa, Anicuța Chendi
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
saorelui prietenii veneau să-l caute, se aștepta mereu să afle ce trăznăi aveau de gând să mai pună la cale. Cei bătrâni nu vorbeau din răutate, comentau ce zvonuri și întâmplări mai circulau prin sat, fiind un fel de gazetari ai acelei mici comunități; era rândul lor acum, de vreme ce nu mai puteau munci și nu mai aveau grija datoriilor de zi cu zi, să ducă veștile dintr-un sat în altul. Geronimo asculta fără să ridice capul de pe căputa de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
li se aplică regulamentul, obligîndu-i la viteza de 6 km. pe oră?”13) Ulterior, după salubritate și circulație, vor apărea, alte probleme, căci nici un articol, oricît de virulent, nu putea pune capăt nepriceperii, inerției și neglijenței. Deși proza critică a gazetarilor confirmă „proza” evocată de Bacovia, la 1930 și după, cred că nimeni dintre localnici nu mai recunoștea drept actuale definițiile date de poet orașului său. Dovadă e că, „acasă”, nimeni nu le ia drept referințe, fiindcă nimeni nu mai percepea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
celor de după 1870). La noi, foarte obosiți sînt Eminescu și Bacovia. Autorul „Scrisorilor” (căruia la nici treizeci de ani i se pare că a trăit optzeci și că e „bătrîn ca iarna”) obosit moral și fizic (extenuat de munca de gazetar), cel al „Poemei finale” - numai sau mai ales „moralmente”, ca să folosesc o vorbă de-a lui G. Călinescu. Vreau să pun capăt discontinuităților. De acum (12 iunie 1987), ziua în care n-am să scriu despre Bacovia (fie și o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]