16,377 matches
-
dracu, Knisch, faci prăjituri? M-am prefăcut că nu sunt acasă. Dar când a strigat dindărătul ușii „unde dracu să fii altundeva, Sascha?“ n-am prea avut de ales. Acum Anton Își așeză haina pe scaunul de la birou și deschise geamul, crezând că poate face curent. Ținându-și cămașa Între doi nasturi, o scutură. Apoi, aplecându-se În afară, făcu o pâlnie din mâini și trase cu urechea. — Cântece de luptă menșevice. Ne protejează astea de teroarea soarelui? Am dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de gând să-l contactez pe inspectorul Wickert a doua zi. Dacă poliția a contactat-o Între timp, poate n-ar strica să mă asigur că Încă eram de acord cu cronologia preferată a evenimentelor. Rulată lateral - jaluzele escaladau serviabil geamul ferestrei - am străbătut foaierul, am trecut pe lângă bilete și zona de servire. În spatele tejghelei cu ciocolată topită și bomboane lipicoase se afla o ladă plină de sticle asortate, strălucind În lumina roșie a lămpii de afară, din camera de proiecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am confiscat o cutie de chibrituri uitată de un fumător necunoscut. Din când În când Otto ajunge la cinema Înaintea de mama lui, și n-am vrut să se simtă tentat fără rost. Apoi m-am uitat pe furiș pe geam, sperând să-mi văd prietenii În sală. Nu-i vedeam. În schimb, privirea mi-a alunecat pe ecranul argintiu, pe care două personaje apăreau și dispăreau din cadru cu aceeași ușurință de nepătruns ca oamenii pe care-i vezi printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
proaspăt. După un timp se auzi un „Da?“ moale. Ușa a fost deschisă și nu se vedea nimic. Sau, mai bine zis, nu vedeam decât un contur Învăluit Într-o aură de lumină. Manetti stătea după un birou, cu spatele la un geam deschis la care zdrăngăneau calm niște jaluzele venețiene, răsucite ca să intre lumina. Din cauza iluminatului fragmentat, sau probabil pentru că polițista tocmai se materializă, cât ai clipi, chipul ei rămase umbrit și indescifrabil. — Doamnă inspector - șef, domnul Knisch. Domnule Knisch, doamna Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și canale conectoare. De asemenea, mai mult ovale decât rotunde, cele două părți erau Încastrate Într-un mediu natural umed, fertil. Și de parcă asta n-ar fi fost suficient, am dat din cap cu Înverșunare spre propria-mi reflexie din geam, o construcție Înaltă de oțel fusese ridicată recent la periferia orașului, arătând feroce spre cer: era noul turn radio. Da, era greu de găsit o zonă mai intimidantă decât aceasta. Conform celor care cunosc orașul nostru mai bine decât Baedeker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Între patru ochi, dacă era cu putință. La jumătate de oră după ce a plecat, mama Dorei a invitat-o pe fiica ei În bucătărie. Era adevărat ceea ce aflase de la poștaș? — Când am... — Stai, n-am terminat. Ridicându-se, Dora deshise geamul și azvârli țigara. Ale tale sunt prea tari. Închizând cu zăvorul, recuperă portțigaretul din buzunarul hainei, apoi se Întinse din nou. După ce se eliberă dintre crengile goale ale unor copaci, soarele se pregătea să apună, ca de obicei, În spatele clădirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe partea inferioară a corpului ei, mormăi tot felul de cuvinte agitate. Observând că pute, Dora era pe punctul de a-i cere ciocolata, când cineva a bătut la fereastră. Fața plată a Adelei se lipise de suprafața pătată a geamului iar În spatele ei se deslușeau obrajii Îmbujorați ai fratelui Dorei. Bucătarul sări În sus imediat și Începu să țipe așa de tare, Încât dădea impresia că mai are puțin și-i ies ochii din orbite. Bunăoară, ce-și Închipuia? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
femeia sa dinamică“ - a fost rugat să pozeze. Când ceilalți băieți au Început să huiduie, el și-a ridicat mâna. Nu era cazul să creadă că mă bucuram de un privilegiu. Cam neîndemânatic, Polster s-a cățărat pe gratiile de la geam. Nedumiriți, l-am urmărit cum a desfăcut una dintre draperii și a coborât cu ea sub braț. Ridicându-și prada de război, m-a rugat să mă Înfășor În ea. — Mi s-a spus să stau pe capra din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-au trântit, n-am mai auzit nimic. Doar sângele care-mi vâjâia În urechi. Capitolul șaisprezece În dimineața de după vizita mea la Else, marțea trecută, adică, savuram o cafea neagră și a doua țigară pe ziua respectivă, stând la geamul care dă spre scuar, când dintr-o dată am auzit o bătaie ușoară la ușă. Și fiindcă n-avea cum să fie Anton și nici Frau Britz și fiindcă niciodată nu primesc vizite la o ore din astea, cel puțin, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din astea, cel puțin, nu fără o avertizare În prealabil, am decis să continui să savurez momentul acesta de reflecții de vară. hipnotizat, am studiat cum scrumul de țigară s-a rupt În fulgi segmentați când am Întins-o pe geam. Au alunecat cu un elan remarcabil spre pământ, au executat câte-un salto mortale, două, apoi câteva răsuciri complicate Înainte să se Împrăștie detașate Într-o mare de nonsens luminos. Jos În stradă o mașină de poliție era parcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aparent nesfârșite, cu linoleum. Până la urmă am ajuns la o ușă. Pieplack a deschis-o cu o cheie obosită și c-o expresie greoaie - sau poate era invers. Spațiul În care am pășit mirosea a vestiar și nu avea nici geamuri și nici aerisire. Un tub de neon bâzâia de parcă ar fi fost gata să renunțe În orice moment la epuizanta sa luptă cu Întunericul. În mijlocul Încăperii era o masă și câteva scaune, Îngrămădite Într-o parte. Cu un gest obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încăpere. Trecură câteva minute despre care n-am cine știe ce de spus. — Salut, Lakritz. Musafiri. În sfârșit, am reușit să trag capătul de jos al cearceafului. Anton mormăi doar, cu fața la perete. — Te deranjează dacă deschid fereastra? Neprimind nici un răspuns, am crăpat geamul și am tras perdeaua cât am putut de zgomotos. Însă nici asta n-a contat. Anton continuă doar să mormăie de sub perna sub care și-a ascuns capul. Mai trecură câteva minute goale. Eram pe punctul de a da un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
coborâm aici, la cafenea - Înainte să devenim, mă rog, parteneri. Dar e clar că ți-am părut prea serios, și te-ai temut să nu mă dezamăgești dacă se destramă vraja. — Și ce dacă? Dora privi din nou afară pe geam. Păi m-am gândit la ce mi-ai zis. Și aș vrea să declar, i-am spus, că n-aș fi dezamăgit... Întunericul care se strecurase pe la geam trebuie să fi fost foarte captivant, pentru că Dora părea să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se destramă vraja. — Și ce dacă? Dora privi din nou afară pe geam. Păi m-am gândit la ce mi-ai zis. Și aș vrea să declar, i-am spus, că n-aș fi dezamăgit... Întunericul care se strecurase pe la geam trebuie să fi fost foarte captivant, pentru că Dora părea să nu-și poată lua ochii de la ea. M-am jucat agitat cu paharul, Întrebându-mă dacă n-ar fi mai indicat să cer nota. Apoi mi-am zis, acum ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vară. Iar când lumina s-a colorat Într-un gri rozaliu și păsările au Început să se agite, am inventat un plan. Capitolul douăzeci Când am deschis ochii din nou, camera strălucea În lumina soarelui. Din cauza perdelei care abia acoperea geamul, lumina părea ușoară, ca albușul bătut. Din partea cealaltă a peretelui se auzeau două feluri de sforăit: o versiune capricioasă și una prelungită, ferventă. Valul care se retrage și oceanul care se Înalță. Cea din urmă cred că mi se urcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pomeranian. Apoi m-am luminat: der Kremaster, „mușchiul cremaster“... Asta a pus capac. Da, clar, asta era prea mult. Gata cu proiecțiile pentru d-l Knisch. Am făcut o bilă din foaia mea și am Încercat s-o arunc pe geam - dar a aterizat la doar câțiva metri de mine. Din câte știam, capitala Suediei semăna cu creierul uman. Cu toate acestea, orașul În care locuiam nu Îmi evoca nimic asemănător cu, cu... În fine, cu ce vroiau să reprezinte mâzgălelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Am percheziționat hotelul. Dovezile incriminatoare au fost duse Într-un loc sigur. Mă bucur că v-am găsit. Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră. Am schițat un gest dezaprobator, afundându-mă și mai mult În canapea. Wickert se deplasă imediat la geam și trase perdelele. Când lumina mă orbi, am fost nevoit să fac un nou gest. — A, vreți să vă odihniți puțin Înainte să discutăm? Le trase la loc. Alo... Knisch... Domnule Knisch? Cred că am alunecat Într-o parte, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de hârtii sub braț. Îmbrăcat În haine bărbătești, nu-mi era greu să trec neobservat. Polițiștii n-au văzut decât un muncitor suferind de gută, În drum spre piață. Unul din ei arăta de parcă ar fi vrut să lase jos geamul lateral și să mă Întrebe despre condițiile de muncă. Dar descoperind că pescarul se Îndrepta spre Torpedo-ul negru srpijinit de fațadă, colegul său Îi puse repede mâna pe umăr. Pe când eu mi-am fixat teancul de hârtii pe spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Însenina. Soarele avea să răsară În curând deasupra acoperișurilor. Jumătate de oră mai târziu, când am ajuns la scuarul unde locuiesc - scuze, unde am locuit - am observat că mașina poliției plecase din fața blocului. Am aruncat un pumn de pietriș spre geamul de bucătărie al lui Heino. Trecu un minut, apoi Boris deschise, netezindu-și mustața vioaie cu degetele sale viguroase. În timp ce Încercam să scot la chiuvetă mirosul de pește Împregnat În piele, mi-a spus că tipii care Îl atacaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și de evreu vor fi înmuiate în aburi și apoi îndepărtate de pe trupul tatii. Pe palierul de jos, ocolim un maldăr de cearșafuri albe și un morman de prosoape jilave, tata se proptește cu umărul într-o ușă masivă, fără geam, și intrăm într-un ambient tăcut și întunecos, amintind prin arome de tufele de perișor. Zgomotele amintesc de aplauzele lipsite de însuflețire ale unui public puțin numeros care vizionează scena morții dintr-o tragedie oarecare: sunt cei doi maseuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lui Heshie - la telefon nu poate intra în amănunte, fiindcă nici măcar doamna Portnoy nu știe cum stau lucrurile de-adevăratelea. În parc, a tras-o pe blonduța uscățivă cu năframă pe cap pe scaunul de lângă șofer și, după ce a ridicat geamurile mașinii, i-a spus că fecioru-său suferă de-o boală incurabilă, o boală despre care sărmanul băiat nu știe nimic. Asta e situația lui, are sânge stricat în vine, acu’, tu fă cum crezi de cuviință... Doctorul le-a ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dinți, patinez în cercuri-cercuri, în spatele șikselor din Irvington, orășelul ce se învecinează cu străzile și casele din cartierul meu evreiesc, cel atât de sigur și prietenos. Știu unde locuiesc șiksele după felul perdelelor pe care le pun mamele lor la geamuri. Și-apoi, goimii pun la fereastra din față și o bucată mică de pânză albă cu o stea brodată pe ea, în cinstea lor și a băieților lor plecați în armată - o stea albastră dacă băiatul e în viață, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
calea cea bună, dar din punct de vedere strict personal, oare cu ce mă pot mândri? Pe lumea asta ar trebui să zburde niște plozi care să-mi semene! De ce nu? De ce să aibă odrasle orice ștunk care posedă un geam pictat și un garaj, iar eu să n-am? N-are nici o noimă! Gândește-te și tu, s-a ajuns deja la jumătatea cursei și eu tot la linia de start sunt - eu, care mi-am lepădat primul scutecele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lui, au devenit ale mele. Când aveam vreo paisprezece-cincisprezece ani le scoteam la soare, în curtea din spate, și le ridicam, le ridicam și iar le ridicam. — O să te-alegi cu o țura de la chestiile alea, mă avertiza mama pe geamul de la dormitor. O să răcești dacă stai îmbrăcat numai în costumul ăla de baie. Ceream să mi se expedieze broșuri cu Charles Atlas și Joe Bonomo. Priveliștea bustului meu musculos reflectată în oglinda din dormitor devenise plăcerea vieții mele. La școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aduceți aminte de mine! strigă el În urma ei. O să ne vedem din nou Într-o lună sau două. Dar știa că el nu-și va mai aminti de ea. Prea multe fețe se vor apleca pe durata următoarelor săptămâni prin geamul ghișeului, dorind o cabină, dorind să schimbe bani, dorind o cușetă, ca el să-și mai amintească una anume. Și fata nu avea nimic special. Când urcă la bord, deja se spălau punțile pentru călătoria de Întoarcere și-i făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]