3,294 matches
-
ei bine, special. Nu mai trebuie să ți se reamintească. Omul dă la iveală un plic mare, din care scoate un teanc de fotografii. Pran nu poate spune ce reprezintă, dar acestea produc un efect impresionant asupra lui Flowers, care geme din nou, lovindu-se cu fruntea de masă. Diwan-ul privește dezgustat spectacolul și rostește ceva în urdu despre bărbații adevărați și despre cei care sunt mai mult muieri. — Clic, clic, zice fotograful, privind cu mândrie la ceea ce este evident, opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
neigienic, comentează el. Sigur nu există vreo ordonanță a guvernului indian împotriva unor chestii de genul asta? Dar de fapt, voi mâncați și vă ștergeți cu oricare dintre mâini. Presupun că un lucru atrage după sine un altul. — Bine, bine, geme Flowers. Lasă-le naibii deoparte! O s-o fac! — Firește. Îi vei spune maiorului Privett-Clampe că tu ai făcut rost de băiat. Te va aștepta în camera chinezească. Fii atent, să spui exact ce te-am învățat. Vei fi ascultat. Flowers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt subliniate de ritmul în care îi sunt pleznite fesele și de strigătele regulate, guturale, ca de vânătoare, ce-i ies din gâtlej. Pe măsură ce starea de excitație a maiorului se amplifică, "Hopa-șa!" se transformă în "Haide! Haide! Haide!“ și patul geme în efortul de a-și menține integritatea structurală. Unii ar fi tentați poate să perceapă această situație în primul rând dintr-un punct de vedere politic. Este, în fapt, vorba de primul contact al lui Pran cu mașinăria guvernului imperial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toată puterea, cu ingeniozitate, cu pricepere, cu pasiune și simțire, fiecare vers fiind rostit cu mai multă convingere și putere, mult mai inspirat ca înainte, până când maiorul simte nevoia să strige: „Hopa-șa!“ Se împinge mai aproape de birou și începe să geamă, bâțâindu-se ritmice în sus și-n jos pe scaunul turnant. Când Pran ajunge la ultima strofă, acesta cade înapoi în scaun cu o expresie incoerentă, pe figura vârstată de dungi verzui. — Poți să pleci acum, orăcăie maiorul. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în el în arșiță și umezeală, transformându-l pe acest slujbaș al Domnului, într-un lucru senzual, un trup gol cu pârâiașe de sudoare ce se termină în față, într-un proeminent pendul încordat, un penis. Se tăvălește pe podea, gemând. Are 24 de ani. În nopți ca aceasta a cedat, mâinile sale muncind vinovate până la capătul puterilor. În seara asta, aude zgomot în afara colibei și simte că este urmărit. Apucă o cămașă veche pe care și-o înfășoară în jurul taliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
N-am știut că ai și o mătușă. Nici el nu știuse. Domnul Spavin n-a pomenit nimic de vreuna. Crezuse că nu mai există rude în viață. Și ce-i spusese adevăratul Bridgeman? Că este ultimul vlăstar al familiei. Geme încet. Ar fi trebuit să prevadă ceva de genul acesta. Trebuia să fie pregătit. Se forțează să gândească clar, îl scoate pe puști din camera sa și pornește cu el spre apartamentul directorului, cerându-i să repete exact ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lână sunt îndepărtate pentru a se ajunge la pielea caldă. Mâna ei se insinuează în pantalonii lui, el îi ridică juponul până la brâu, sărutând-o fără oprire pe față, gât, urechi. Curând, Astarte se freacă de el, de coapsele lui gemând și încolăcindu-se de el. — Da, geme ea când vârful degetelor lui i se strecoară înăuntru, da, fă-mi-o, bagă-mă-n boală, iubitule! El își îngroapă fața între sânii ei și nu mai aude decât cum îi pulsează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la pielea caldă. Mâna ei se insinuează în pantalonii lui, el îi ridică juponul până la brâu, sărutând-o fără oprire pe față, gât, urechi. Curând, Astarte se freacă de el, de coapsele lui gemând și încolăcindu-se de el. — Da, geme ea când vârful degetelor lui i se strecoară înăuntru, da, fă-mi-o, bagă-mă-n boală, iubitule! El își îngroapă fața între sânii ei și nu mai aude decât cum îi pulsează sângele. — Hhm? ezită el cu vocea întretăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-n boală, iubitule! El își îngroapă fața între sânii ei și nu mai aude decât cum îi pulsează sângele. — Hhm? ezită el cu vocea întretăiată, neînțelegând prea bine. Ea slăbește ritmul. Nimic. Nu te opri. Era doar un cântec. Astarte geme. Te rog, nu te opri. El îi dă înainte, privindu-i chipul, cu sclipiri roșii și aurii în lumina difuză. Ține ochii închiși. Deranjant de închiși. De parcă n-ar fi cu el și doar și-ar imagina asta, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nemaiștiind cine este, unde se află sau de ce se află acolo, sau dacă mai are dreptul să se considere bărbat. Odată ce intră în acest regres, nu mai există cale de întoarcere și cel care vine să-l schimbe îl găsește gemând, cu o privire sălbătică, strângându-și pușca la piept ca pe un talisman. Firește, sunt prea politicoși să i-o spună, dar este evident că tovarășii lui sunt îngrijorați din această cauză. În cele din urmă, cineva reușește să transmită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întinse, cutremurându-se, trupurile lor lovind ușor pământul, înfiorându-se ca în transă. Atunci se oprește muzica. Se face brusc liniște. Într-o clipă, trupurile femeilor capătă contururi noi și încep să se arunce dintr-o parte în alta, strigând, gemând. Fiecare este cuprinsă de ceva specific, individual; una șonticăie și mișcă degetul spre auditoriu, alta își freacă pulpele lasciv cu palmele. Unele dintre aceste personaje întruchipate sunt comice, altele amenințătoare. — O, da strămoșii, începe Gittens, întorcându-se autoritar spre Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu se văd sunt veșnice. $5 1. Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pămîntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mînă, ci este veșnică. 2. Și gemem în cortul acesta, plini de dorință să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc, 3. negreșit dacă atunci cînd vom fi îmbrăcați nu vom fi găsiți dezbrăcați de el. 4. Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsați; nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
veșnică. 2. Și gemem în cortul acesta, plini de dorință să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc, 3. negreșit dacă atunci cînd vom fi îmbrăcați nu vom fi găsiți dezbrăcați de el. 4. Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsați; nu că dorim să fim dezbrăcați de trupul acesta, ci să fim îmbrăcați cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghițit de viață. 5. Și Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
tot mai mari, tot mai adânci... întregul ei chip, mișcându-se în diverse poziții, ca într-un joc și totodată cu gravitatea unui ritual... 17", 16"... era ca și cum o și vedea dincolo de o apă neagră, de netrecut... 13", 12"... Nu! gemu, deznădăjduit. Nu se poate! I se părea că unul dintre ei moare pentru celălalt... 9", 8"... Barbara, vino înapoi! zbieră, deși el era cel ce plecase... 5", 4"... Dar el era de pe acum neant și numai formidabila inerție a dorinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
16. Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noștri? Și n-a pierit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru? 17. S-au uscat semințele sub bulgări; grînarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! 18. Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă! 19. Către Tine, Doamne, strig, căci a mîncat focul islazurile pustiei, și para focului a pîrlit toți copacii de pe cîmp! 20. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
23. Și voi, copii ai Sionului, bucurați-vă și veseliți-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie și tîrzie, ca odinioară. 24. Ariile se vor umple de grîu, vor geme tocitoarele și teascurile de must și de untdelemn, 25. vă voi răsplăti astfel anii, pe care i-au mîncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil și Gazam, oștirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră. 26. Veți mînca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
ce or fi cu ger. Clădim iluzii pentr-o vreme Și care-apoi ca fumul pier ... E toată toamna-n crizanteme, Privind gingaș spre albastrul cer. Nevoi ce te-ncolțesc, supreme, Alungă gândul spre-un prier, în care frigul nu mai geme Iar eu să sper că nu mai zbier, Că toată toamna-i criza-n teme ... Rondelul curcanului Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare împovărat și cam stresat De spaima gripei aviare ... Ce pana mea, sunt blestemat S-o duc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
că te-a păstrat în miezul tâmplei Ei. La ultim ceas, din pântece de fată, sub cer aprins de focul dragostei. Străinătate Poți să mă acuzi de tot ce-nsemn, la acest subjug de clipe moarte și-n bătaia focului când gem, să mă ngenunchezi, străinătate! Poți să-mi spânzuri tălpile uscate de păcatul nevăzutei lumi, până la apusuri blestemate, unde nici un gând nu mai sugrumi. Printre oaze sparte de-ntunerici, să mă cauți și să nu mă știi, ca un val de umbre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
infinitul, în locul in care mă lipseam de mine la punctul unu minus unu... egal veșnicie-canon sunet. Cenușile fragilului blestem Tot mai adun scântei din vreme-n vreme, din focul stins al celui vechi îndemn... Sub zări o stare tristă groaznic geme, răsună-n nopți fragile de blestem. Dorinți, în rit de muguri ne adună pe urmele lăsate-n bronzul viu, și-amar topiți de sete până-n humă mai dezgolim un cer pentru pustiu. Ne prindem în tăceri ca depărtarea, când plânsul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
strâng dorințele în palmă Neînțelese blânde și străine Prin miez de soartă tulbure și calmă Eu te caut de-o viață și mai bine. Adun un zvon Pe fruntea mea o noapte se coboară Desprinsă parcă din limpede amurg Căințe gem în fiecare seară Sub punți de ape ecou de vise scurg Mă arde-un gând ca cel din urmă vaier A beznelor tăcere amăgitor zgârind Cununi de vise suspinând prin aer îmi poartă umbra de presimțiri fugind Adun un zvon
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un dor cumplit de tine! De când ne știm, cred că s-a deschis, și pentru noi, Poarta Iubirii. Iubind cum n am știut că se poate iubi! Ce simțim este magic, astral și abisal. Și cumplit de frumos și dureros. Geme în mine numele tău de un dor cețos, dar și luminos de ceva mai mult decât iubire... Este acel ceva ce trece de fire. Există așa ceva? Nu știu cum se numește, dar simt că există ceva... mai mult decât o poveste. Este
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fi arse în foc, și-i voi pustii toți idolii: căci din plăți de curvă i-a adunat, și în plăți de curvă se vor preface... 8. De aceea plîng, mă bocesc, umblu desculț și gol, strig ca șacalul, și gem ca struțul. 9. Căci rana ei este fără leac; se întinde pînă la Iuda, pătrunde pînă la poarta poporului meu, pînă la Ierusalim. 10. Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu plîngeți în Aco; tăvăliți-vă în țărînă la Bet-Leafra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
tine va ajunge vechea stăpînire, împărăția fiicei Ierusalimului!" 9. "Pentru ce strigi tu însă acum așa de tare? N-ai împărat? Nu mai ai sfetnic, de te apucă durerea ca pe o femeie la naștere? 10. Sufere, fiica Sionului, și gemi ca o femeie la naștere! Căci acum vei ieși din cetate și vei locui în cîmp, și te vei duce pînă la Babilon! Acolo vei fi izbăvită, acolo te va răscumpăra Domnul din mîna vrăjmașilor tăi. 11. Căci acum multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
care le știu. Împotriva voinței mele, mintea mă poartă către o pereche de viermi de mătase care se împerechează - momentul când jumătate din trupul masculului e înghițit de cel al femelei. Stau întinsă, pe jumătate excitată, pe jumătate dezgustată. El geme deasupra mea, murmurând cuvinte pe care nu le înțeleg. Nu-mi vine să cred că durerea așteptată nu se face deloc simțită. Corpul meu își întâmpină bucuros intrusul. Împăratul Hsien Feng se luptă de parcă ar îndeplini o sarcină dificilă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
amintesc că tata a făcut la fel, după ce a fost îndepărtat din funcție. Aș vrea să-i pot spune împăratului Hsien Feng cât de egoist și nemilos e față de poporul său. „A muri e ușor, dar a trăi e nobil“. Gem precum o femeie beată. Încercând să-l înveselesc, dau poruncă să fie jucate operele sale preferate. Trupele dau reprezentații în salonul nostru, astfel că săbiile, bețele actorilor și caii de recuzită sunt la o aruncătură de piatră de nasul Majestății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]