3,095 matches
-
are ca situs specific de clivare secvența GAGG, oferă posibilitatea detecției mutației HbS în ADN din orice celulă a organismului uman. Corespunzând pozițiilor 6 și 7 din β-globină, ocupate de acidul glutamic, catena transcrisă din ADN are secvența CTCCTC, în gena normală și secvența CACCTC, în alela mutantă HbS. Consecințele unei asemenea substituții singulare de nucleotid sunt de-a dreptul dramatice, în cazul anemiei falciforme. O singură transversie A → T induce modificarea codonului GAG, în codonul GTG, la nivelul ADN, și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
anemia falciformă s-a realizat prin prelevarea materialului biologic prin puncție placentară sau aspirație de sânge total controlată fetoscopic. Analiza lichidului amniotic, prelevat prin amniocenteză, permite evidențierea prenatală a acestor hemoglobinopatii. Utilizarea polimorfismelor de lungime a segmentului ADN, lincat cu gena HbS, este foarte promițătoare, în condițiile practicării clivajului enzimatic cu endonucleaza de restricție Dde I care recunoaște tocmai secvența alterată din mutația HbS. Utilizarea tehnicilor moleculare aplicate în diagnoza prenatală a hemoglobinopatiilor a reprezentat prima aplicare directă a cunoștințelor de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mai fecvent utilizate metode sunt Denaturing Gradient Gel Electrophoresis (DGGE), Amplification Refractory Mutation System (ARMS), analiza fragmentelor de restrictie amplificate prin PCR (PCR-RFLP), GAP-PCR, genotipare prin Real Time PCR, secvențiere directă. Inițial se identifică prezența sau absența vreunei modificări în gena studiată cu ajutorul metodei DGGE. Această metodă este utilă pentru a afla dacă în gena de interes s-a produs o mutație, chiar și schimbarea unui singur nucleotid cu A, T, G, sau C, precum și pentru găsirea locului unde se află
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ARMS), analiza fragmentelor de restrictie amplificate prin PCR (PCR-RFLP), GAP-PCR, genotipare prin Real Time PCR, secvențiere directă. Inițial se identifică prezența sau absența vreunei modificări în gena studiată cu ajutorul metodei DGGE. Această metodă este utilă pentru a afla dacă în gena de interes s-a produs o mutație, chiar și schimbarea unui singur nucleotid cu A, T, G, sau C, precum și pentru găsirea locului unde se află această mutație. DGGE este o tehnică folosită pentru separarea fragmentelor de ADN pe baza
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
denaturare al fragmentului de interes și pentru a îmbunătăți separarea fragmentelor. Ulterior, identificarea și caracterizarea directă a mutațiilor se realizează prin amplificare specifică a alelei mutante cu ajutorul metodei ARMS-PCR sau prin metoda PCR-RFLP. Aceste metode indică exact mutația produsă în gena globinică, fiind și metode de verificare, absolut necesare într-un diagnostic molecular. Metoda ARMS-PCR, descrisa pentru prima dată de Newton și colaboratorii, este o modificare a metodei PCR care permite detecția mutațiilor punctiforme cunoscute prin amplificare cu specificitate alelică a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
5’ exonucleazică, ceea ce implică necesitatea unei perfecte complementarități a primerului cu capătul 3’ al matriței ADN. Rezultatul se obține în urma electroforezei în gel de agaroză prin prezența sau absența produsului de amplificare respectiv. Polimorfismul situsului de restricție Hpa I lângă gena β-globinei și polimorfismul situsurilor de restricție Mae I, Dde I, Mst II, Rsa I din interiorul genei sunt utilizate în diagnosticul molecular al β-talasemiei. O metodă eficientă de ultimă oră, mult mai rapidă și mai sensibilă, aplicată cu succes în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Hb F. Pentru un diagnostic exact se realizează diagnosticarea moleculara, aplicand metode de genetică moleculară care să precizeze natura exacta a defectului genic și să confirme diagnosticul acolo unde sunt dubii. Inițial se identifică prezența sau absența vreunei modificări în gena studiată cu ajutorul metodei DGGE (fig. 16.29). Această metodă este utilă pentru a afla dacă în gena de interes s-a produs o mutație, chiar și schimbarea unui singur nucleotid (A, T, G, C), precum și pentru aflarea locului în gena
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
precizeze natura exacta a defectului genic și să confirme diagnosticul acolo unde sunt dubii. Inițial se identifică prezența sau absența vreunei modificări în gena studiată cu ajutorul metodei DGGE (fig. 16.29). Această metodă este utilă pentru a afla dacă în gena de interes s-a produs o mutație, chiar și schimbarea unui singur nucleotid (A, T, G, C), precum și pentru aflarea locului în gena unde se află această mutație. DGGE este o tehnică folosită pentru separarea fragmentelor de ADN pe baza
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
gena studiată cu ajutorul metodei DGGE (fig. 16.29). Această metodă este utilă pentru a afla dacă în gena de interes s-a produs o mutație, chiar și schimbarea unui singur nucleotid (A, T, G, C), precum și pentru aflarea locului în gena unde se află această mutație. DGGE este o tehnică folosită pentru separarea fragmentelor de ADN pe baza mobilității lor în condiții de intensificare a denaturării, de obicei folosind concentrații crescătoare de formamidă și uree. Metoda de electroforeză în gel cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
denaturare al fragmentului de interes și pentru a îmbunătăți separarea fragmentelor. Ulterior, identificarea și caracterizarea directă a mutațiilor se realizează prin amplificare specifică a alelei mutante cu ajutorul metodei ARMS-PCR sau prin metoda PCR-RFLP. Aceste metode indică exact mutația produsă în gena globinică, fiind și metode de verificare, absolut necesare într-un diagnostic molecular. Metoda ARMS-PCR (fig. 16.30), descrisă pentru prima dată de Newton și colaboratorii (1989), este o modificare a metodei PCR care permite detecția mutațiilor punctiforme cunoscute prin amplificare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru realizarea polimerizării implică necesitatea unei perfecte complementarități a primerului cu capătul 3’ al matriței ADN. Rezultatul se obține în urma electroforezei în gel de agaroză, prin prezența sau absența produsului de amplificare respectiv. Polimorfismul situsului de restricție Hpa I lângă gena β-globinei și polimorfismul situsurilor de restricție Mae I, Dde I, Mst II, Rsa I din interiorul genei sunt utilizate în diagnosticul molecular al β-talasemiei. O metodă eficientă de ultimă oră, mult mai rapidă și mai sensibilă, aplicată cu succes în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
din populația României. Acest spectru de mutații β-talasemice se completeaza mereu cu noi date (Talmaci și colab., 2005; Cherry și colab., 2006; Dan și colab., 2007). Până în acest moment, în populația talasemică din România s-au identificat 15 mutații în gena β-globinei, mutații ce determină apariția condiției patologice de β-talasemie (Talmaci și colab., 2008) (fig. 16.33). O realizare foarte importantă în domeniul diagnosticului molecular pentru β-talasemie în țara noastră a fost descoperirea recentă a unei noi mutații în gena β-globinei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în gena β-globinei, mutații ce determină apariția condiției patologice de β-talasemie (Talmaci și colab., 2008) (fig. 16.33). O realizare foarte importantă în domeniul diagnosticului molecular pentru β-talasemie în țara noastră a fost descoperirea recentă a unei noi mutații în gena β-globinei la o tânără cu β-talasemie intermediară. Secvența CAP din gena normală este ACA din poziția +1 la poziția +3. Această mutație înlocuiește Adenina din poziția +3 cu Timina, schimbând secvența situsului în ACT. La această persoană mutația CAP+3
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Talmaci și colab., 2008) (fig. 16.33). O realizare foarte importantă în domeniul diagnosticului molecular pentru β-talasemie în țara noastră a fost descoperirea recentă a unei noi mutații în gena β-globinei la o tânără cu β-talasemie intermediară. Secvența CAP din gena normală este ACA din poziția +1 la poziția +3. Această mutație înlocuiește Adenina din poziția +3 cu Timina, schimbând secvența situsului în ACT. La această persoană mutația CAP+3 (A→T) este asociată cu mutația IVS I-1 (G→A
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de unul dintre fii săi și anume Leopold - duce de Albany. Astăzi se știe că hemofilia (OMIM 306700) este o eredopatologie X-lincată exprimată prin absența din sânge a unui factor de coagulare. 16.2.2. HEMOFILIA DETERMINATĂ DE MUTAȚIE PUNCTIFORMĂ Gena implicată în sinteza factorului de coagulare are alela normală dominantă h+ și este localizată Xq28 - Xq27. Alela mutantă este recesivă și a fost desemnată h. În virtutea mecanismului cromozomal de tip Drosophila de determinare a sexelor la specia umană (femeia este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alela normală dominantă h+ și este localizată Xq28 - Xq27. Alela mutantă este recesivă și a fost desemnată h. În virtutea mecanismului cromozomal de tip Drosophila de determinare a sexelor la specia umană (femeia este homogametică - XX și bărbatul este heterogamentic - XY), gena recesivă a hemofiliei se exprimă fenotipic chiar și într-un singur exemplar, adică în condiție hemizigtă, la bărbat (XhY) și numai când este în dublu exemplar, adică în condiție homozigotă (XhXh), la femeie. Femeile heterozigote (Xh+Xh) sunt purtătoare ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în condiție homozigotă (XhXh), la femeie. Femeile heterozigote (Xh+Xh) sunt purtătoare ale genei hemofiliei, dar aceasta nu se poate exprima fenotipic, deoarece se află în prezența alelei sale dominante, localizată în cromozomul X omolog. Asemenea femei transmit probabilistic această genă a hemofiliei la 50% dintre băieții pe care îi nasc, odată cu cromozomul Xh purtător al genei hemofiliei, ceilalți 50% dintre băieți primind cromozomul Xh+ purtător al alelei normale. Din această cauză, probabilitatea ca unii dintre băieții unei mame purtătoare (Xh
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
50% dintre băieții unei mame purtătoare se va putea exprima fenotipic fără nici o îngrădire și va condiționa manifestarea hemofiliei, deoarece cromozomul Y al acestora, nefiind în cea mai mare parte a sa omolog cu X, nu poate avea în el gena normală h+ care să nu permită exprimarea alelei recesive h. În esență, factorii de coagulare din plasma sangvină sunt proteine specifice ale sângelui. Sunt cunoscuți mai mulți factori de coagulare dintre care cei mai importanți sunt factorii VIII și IX
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
A, B și C). Domeniul A este reprezentat de trei copii omoloage (A 1, A2 și A3 ), domeniul C este reprezentat de două asemenea copii, desemnate C1 și C2, pe când domeniul B este prezent într-un singur exemplar. La om gena pentru factorul VIII de coagulare are localizarea Xq28, adică este situată în brațul lung al cromozomului X, regiunea 2, banda 8. Această genă are 26 de exoni și secvența ei cuprinde 186 000 perechi de baze (186 kb), ceea ce reprezintă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
asemenea copii, desemnate C1 și C2, pe când domeniul B este prezent într-un singur exemplar. La om gena pentru factorul VIII de coagulare are localizarea Xq28, adică este situată în brațul lung al cromozomului X, regiunea 2, banda 8. Această genă are 26 de exoni și secvența ei cuprinde 186 000 perechi de baze (186 kb), ceea ce reprezintă 0,1% din lungimea cromozomului X. Exonul 14 este un exon mare care are 3106 perechi de nucleotide și codifică pentru domeniul B
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu analiza de pedigree este relevantă în diagnosticul molecular al hemofiliei A (fig. 16.39). În ADN prelevat de la pacientul reper (II-1) afectat de hemolifia A se află un fragment de 879 perechi de nucleotide, ceea ce semnifică prezența mutației în gena pentru factorul de coagulare VIII. Sora acestui bărbat (II- 2) are un fiu afectat (III-2) în al cărui ADN s-a evidențiat fragmentul de 879 perechi de nucleotide moștenit de la mama sa. Fratele acestuia (III-1) are în ADN-ul său
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în cadrul unei secvențe genice poate conduce la alterarea funcției acelei gene, având efectul unei mutații. Cercetările lui Kazazian și colaboratorii (1988) au descoperit un mecanism nou de mutație la specia umană, și anume inserția de novo a secvenței L1 în gena factorului de coagulare VIII, asociată cu manifestarea hemofiliei A. Secvențele L1 reprezintă o familie de elemente repetitive, lungi, intersperse (LINE) prezente dispers în aproximativ 105 còpii, distribuite în tot genomul uman. Lungimea integrală a unui element L1 este de 6
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
transpozon L1 săvârșită de timpuriu, în cursul dezvoltării ontogenetice a individului afectat, în linia de celule determinate să devină precursorii elementelor figurate ale sângelui. Cercetările efectuate de Brooks și colaboratorii (2003) au descoperit o inserție a retro-transpozonului Line 1 în gena factorului de coagulare IX, care induce hemofilie B de severitate medie, la masculii de câine. Câinii afectați de asemenea hemofilie B au prezentat o activitate normală a factorului IX de coagulare a sângelui de aproximativ 5% și o reducere proporțională
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aproximativ 200 de nucleotide, flancat de o repetiție directă de 15 perechi de nucleotide. Inserția a putut fi identificată în cel puțin cinci generații și a fost asociată cu hemofilia B. Aceasta a fost prima descriere a unei mutații în gena factorului de coagulare IX asociată cu inducerea hemofiliei B la o specie de mamifer, alta decât specia umană. Inserția s-a dovedit a fi de dată recentă. 16.3. GENETICA SINDROMULUI von WILLEBRAND (vWS) Sindromul von Willebrand reprezintă un grup
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
250 pentru toate formele sale, incluzând pe cele de severitate medie și de aproximativ 1: 8000, pentru formele severe. Factorul von Willebrand se formează în celulele endoteliale, în megacariocite, posibil și în alte tipuri de celule, fiind codificat de o genă mare a cărei secvență are 178 kb, prezentând 52 exoni de dimensiune variabilă. Gena este localizată în cromozomul 12, având cartarea 12p 12-pter. La nivelul secvenței genice apar mai multe situsuri polimorfe de restricție (fig. 16.40). ADN complementar (cADN
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]