14,807 matches
-
să te speli, o ține să nu plece. —Vin imediat, se ridică și merge la baie. După ce s-a spălat, vrea să se îmbrace dar, Matei o oprește. —Ai spus că vii imediat, o prinde și iar o așează pe genunchii lui. Dar după ce mă îmbrac. —Ești mai drăguță în pijama. Nu cumva vrei să mă scoți în oraș cum m-ai scos atunci în rochița de casă? râd amândoi în hohote. Nu ți-a plăcut? —Ție da, mie nu. — Spune
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vrea în Germania. Este o altă problemă. La toate trebuie să ne gândim și să facem așa cum este mai bine. Acum că suntem logodiți avem timp suficient până îmi iau doctoratul ca să ne gândim la toate problemele. Nu te dor genunchii? vrea să se ridice Cecilia. Nu! Rămâi! O oprește Matei. Îmi place să te am cât mai aproape. În timp ce-și făceau planuri pentru viitor și pentru ziua în curs, se aranjau și se mângâiau reciproc. Ea îi pieptăna
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aici, acum, dar de uitat n-am uitat. — Ce să fac ca să uiți? —Să lași să treacă un timp. Să nu mai procedezi așa. Promiți? —Jur! Vino să te am aproape, să nu te mai știu supărată, o saltă pe genunchii lui. În acest timp capotul se deschide lăsând să i se vadă genunchii rotunzi, de sub poala dantelată a furoului de un alb imaculat. Observând, ea vrea repede să-i acopere, dar Matei intuindu-i pudoarea i o ia înainte nerezistând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Să lași să treacă un timp. Să nu mai procedezi așa. Promiți? —Jur! Vino să te am aproape, să nu te mai știu supărată, o saltă pe genunchii lui. În acest timp capotul se deschide lăsând să i se vadă genunchii rotunzi, de sub poala dantelată a furoului de un alb imaculat. Observând, ea vrea repede să-i acopere, dar Matei intuindu-i pudoarea i o ia înainte nerezistând însă să nu-i mângâie peste mătasea fină a capotului. — Te rog uită
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mână, îi spune Matei referindu-se la lănțișor. Vino puțin lângă mine. Apropiindu-se îi ia lănțișorul încheindu-l la spate, sărutând-o pe gât în timp ce ea se întoarce și-l îmbrățișează. Așezându-se pe un scaun, o saltă pe genunchii lui și stau de vorbă ore întregi fără să le pese de somn, ori de oboseală. Cel care a avut mai multe vești a fost Matei care i-a spus atâtea și atâtea despre ai ei, în special despre Elena
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ochi. — Ia să vedem, au pus mâna pe piciorul stâng. —Vă simt mâna dar nu chiar atât de bine, dar simt. — Să vedem și la piciorul celălalt. -la ăsta nu simt nimic. Au mai examinat-o ei pipăind, strângând sub genunchi, pe pulpă, la talpă, tot întrebând-o dacă simte, cum simte. Au vorbit ceva între ei și-au plecat spunându-i. Sunt semne bune, Nataliță. Poate scapi de operație. —Să vă audă Dumnezeu, domnilor doctori! Doamne, Dumnezeule, îndură-te de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
inelul de logodnă ale unei ființe dragi mie a cărei prezență mi-a parfumat cabinetul, mi-a parfumat inima făcându-mă fericit. Aș săruta-o și pe ea, dacă nu mi-ar sta în spate, ci s-ar așeza pe genunchii mei. —Eu te sărut fără condiții, pretențiosule, îi întoarce fața ca să-l poată săruta, în timp ce el se ridică, o cuprinde în brațe, răspunzându-i pe măsură. Fata mea dragă, ești imprevizibilă; de aceea te iubesc. Numai pentru asta? Pentru ceea ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei, grăbindu-se cu Cecilia spre camera din spate. —Ce-i spunem tatălui tău? Când fixăm nunta? Ne așteaptă să-i dăm răspunsul. Lasă-l să aștepte. Acum vino aici, s-a așezat pe fotoliu și a ridicat-o pe genunchii lui. Mi-a fost tare, tare, tare dor de tine, iubita mea. Spune cum te-ai descurcat? o sărută mângâind-o. — Când ești în miezul problemei, ți se pare greu. După ce totul a trecut, ți se pare ușor. Dar să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ce se crease. După ce-au mâncat, Matei s-a apropiat de Cecilia. —Ze-ai mai liniștit? a mângâiat-o pe păr. —Iartă-mă c-am strigat la tine, dar nu mă mai pot controla. Te-nțeleg, a săltat-o pe genunchii lui. Nu este ușor să ai grijă de doi copii mici și mă-ngrozesc că nu mă vei mai iubi atât de mult ca până acum. —Vă iubesc la fel de mult pe toți trei. Dacă nu v-aș iubi nu mi-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mânuțele astea delicate frumos, o duce la chiuvetă și i le spală ei ștergându-le cu șervetul de bucătărie și hai să vorbim despre Casanova că văd că te obsedează. Se așeză pe un fotoliu în fața televizorului și ea pe genunchii lui. Când mă prinsese hărnicia, tu mă întrerupi. Cine a fost Casanova? Știi? —Cum să nu știu. A fost un celebru seducător venețian. — Deci și eu sunt un seducător dacă mă compari cu el. — Exact. — Pe cine am sedus eu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de foame. Oricât de înzestrat ai fi, oricât de tare ți-ar putea străluci talentul la lumina viitoarelor tale mari opere, nu este niciun dubiu că ai să fii sărac. Zău așa, chiar dorești să-ți petreci toată viața în genunchi, cu hainele roase, în odăița ta modestă, scriind? Uite, dacă aș avea puterea s-o fac, crede-mă că ți-aș interzice pentru totdeauna să mai scrii! Păi, treabă-i asta? De altfel, te invit să privești în istorie, te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
drept: A tăcea înseamnă a consimți. Tăcerea întotdeauna este o armă tăioasă, foarte disprețuitoare. De aceea, am și folosit-o eu atunci, răspunzându-i în treacăt cu un „da” lapidar numai. Dar uite că n-am apucat să-mi flexez genunchiul pentru următorul pas, căci dânsul m-a interpelat din nou (de această dată, însă, întrebândumă ceva ce, probabil, în mintea lui sărac mobilată, chiar îi crea puternic sentimentul de inteligență): „Zi-mi, mai exact, ce reiese din faptul că tu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut și sprijinind-o într-o rână de genunchiul său, el îi dădu să înghită o linguriță de zahăr plină. Pe urmă, preț de câteva secunde, totul se cufundă într-o liniște grea, ca de mormânt. Și unul, și celălalt așteptau cu nerăbdare ca acele doctorii simple să-și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane de zei, opt sau mai multe, răgușiseră strigându-și plăcerea. Torțele nu trimiteau decât flăcări alungite. Ama-no-Uzume părea că își dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote. Amaterasu își apropie ochiul de crăpătură. Îl întrebă pe cel mai apropiat zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul străpuns de invidie, neîncrezătoare, sfâșiată de curiozitate, ea vru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
joase, oamenii trebuind să se ghemuiască fie în lotus (aici, din fericire, anii îndelungați de practică yoga își spun cuvântul, astfel încât nu am probleme precum majoritatea străinilor), fie, mai elegant, în poziția japoneză clasică (picioarele strânse și încrucișate sub bazin; genunchii lipiți unul de celălalt). O profuziune de vase de cele mai stranii forme, ca desprinse dintr-o expoziție de ceramică experimentală, oferă adăpost unor vietăți marine la fel de stranii: scoici albe cu pulpa vânătă, crabi trandafirii, plini de țepi mărunți, sashimi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ochi verzi sau albaștri. Nu bărbații le alegeau pe ele, ci ele însele își alegeau bărbații. Tinerele maiko și-au dezbrăcat veșmintele de mătase, pentru a descoperi că secolele de șezut în poziția tradițională, cu picioarele sub bazin, le strâmbaseră genunchii. Sânii, strânși puternic de brâul cel lat al kimono-ului (obi), nu putuseră să crească. Părul, tăiat acum până la umeri, avea firul gros: nu unduia deloc, ci se încăpățâna să rămână ferm, ca o mătură. Numai lacrimile, șterse curat cu noile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la televizor, îmi spun că, într-adevăr, fetița în uniformă care, cu priviri umezite de teamă, cu sfioșenia unei zbateri, este obiectul unei tentative ciudate de seducție, nu este, într-adevăr, altceva decât o școlăriță. Ideea este simplă. Așezată în genunchi pe tatami, în încăperea ei de copiliță, ea trebuie să facă față încercărilor unui bărbat, pe care camera nu îl dezvăluie niciodată, de a obține mici favoruri erotice. O, dar cât de mărunte sunt aceste favoruri: o mare victorie este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
decât prin acest absurd pronume de politețe? "vă rog să vă desfaceți puțin picioarele, haideți, vă rog, mama dumneavoastră nu va intra, nu vă fie teamă, faceți-mi pe plac". Ea ascultă, pierdută, mâna lui o ajută și, strecurată între genunchii crispați, o desface puțin, apoi puțin mai mult, atât cât să se ghicească, în dulcea penumbră a coapselor subțiri, linia slipului satinat. Mânuind un pistol cu apă, bărbatul, după ce îi explică, răbdător ca atunci când vorbești cu un copil, că nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Anonim În fața mea, pe bancheta opusă. Îngrijit, cu ovalul perfect încadrat de părul drept, lucios în întunecimea lui absolută, chipul ei nu pare viu. Nici un sentiment nu răzbate; ochii plutesc peste spații inventate, măturând vidul care se retrage umil spre genunchii ei. Acolo unde se găsește, strânsă în palide mâini mici, gentuța roz. Doar dacă privești cu atenție, cu mare atenție, observi că încordarea mâinilor este nefirească. Din când în când, un tremur le străbate. Apoi, este din nou liniște și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
viteză neașteptată, parcurgând fulgerător ultimii centimetri care îl despart de pielea dulce. Acum, se odihnește din plin pe umărul ei, ba chiar trunchiul pe jumătate răsucit i se sprijină pe sânul stâng, acoperind și jumătate din gentuța roz, jumătate din genunchii strânși. În curând, o va invada în întregime gândesc cu groază. Și totuși, nici o reacție. Crede ea oare că a-l da la o parte, a se ridica pur și simplu ar atrage asupra ei privirea întregului vagon, ar acoperi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spun, mulțumită. Imagini răzlețe din Cântarea Cântărilor îmi fug prin fața ochilor, femei-mirodenie, răsturnate pe divane în spatele unor draperii de brocart greu, ca în tapiseriile cu Răpirea din serai, arăboaice cu șolduri umflate, pudrate cu praf de migdale pe după urechi și genunchi, în pliurile coapselor, persane cu sprâncene împreunate, cu miros de șofran la subsuori, indience mătăsoase din care se preling uleiuri grele, toată cohorta de Sulamite, Rașele, Elhame, Shiftehe, Zohrehe, Tayyebehe, Namite, Lakshme, Amatullahe, Maymunahe, Tawbahe, Fa'iqahe, Vasudare, Veene, Kamakshe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
această grădină golașă, din această iarnă tăcută, pentru că nu se poate înălța dincolo de Rezvan. Cum ar putea? Învinsă în fața ludicului, trag cu coada ochiului. Poate că e și asta o formă de contemplație mă consolez, bicisnic. Iat-o acolo, în genunchi, în prag, cu robele ei negre umplând golul minuscul al ușii glisante, ridicându-se elefantin și explodând în falduri de moliciuni, rupând armonia severă a liniilor ce construiesc cu răbdare spațiul geometric al încăperii, pășește cu bubuituri pe bambusul ce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bambusul ce se retrage în el, căutând adăpost sub pașii ei triumfători. Ea aduce cu sine două-trei pernuțe pentru a se putea așeza pe jos. Seiza, postura tradițională japoneză, cu picioarele îndoite sub șezut, spatele drept, mâinile încrucișate cuminte pe genunchi, o refuză din start pe femeia celeilalte Asii, care se așază cu picioarele într-o latură, în ceea ce Andrei Pleșu a consacrat deja sub numele de "poziția Lorelei". Răsuflă greu atunci când își potrivește basmaua, o pufnește și pe ea râsul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca un torent de nezăgăzuit. În tăcerea care s-a lăsat, cele două femei, exponente a două moduri de locuire heideggeriană total opuse, se privesc față în față. Femeia japoneză, în mijlocul dreptunghiului desenat de o rogojină de bambus, stă cu genunchii sub ea, cu spatele drept, cu trupul mărunt și riguros încarcerat de corsetul kimono-ului, dresat de mii de ani să-și țină forța vitală în interior, strânsă în centrul centrului, palmele adunate pe genunchii colțuroși, străbătută de un fluid ascetic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o rogojină de bambus, stă cu genunchii sub ea, cu spatele drept, cu trupul mărunt și riguros încarcerat de corsetul kimono-ului, dresat de mii de ani să-și țină forța vitală în interior, strânsă în centrul centrului, palmele adunate pe genunchii colțuroși, străbătută de un fluid ascetic atât de distilat, încât a devenit aproape imperceptibil, cu fața tăiată ca o mască, o privește pe femeia celeilalte Asii, la nu mai mult de un metru de ea. Aceasta, Rezvan pe numele ei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]