31,702 matches
-
noi, precis ar fi adăugat aserțiunilor sale alte și alte argumente. Faptul că plutim într-un univers al simulacrelor și că atitudinea bovarică față de viață este o constantă a existenței noastre aproape nu mai trebuie demonstrat. E suficient să urmărești gesturile disperate ale telespectatorilor de telenovele, care își reglează existențele după cele ale unor frumoase eroine din serialele sud-americane ori înțepenirea ore în șir în fotolii la concursurile de Teleeurobingo, pentru a-ți da seama că viața nu e numai vis
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
astfel; dar măcar să fii sincer, trăind, altă șansă neavînd. De curînd, întîmplarea a făcut să mă întîlnesc, după mulți ani, la intrarea în R.l. cu eminentul critic plastic Radu Bogdan (nici o rudenie cu celălalt). Bucuros, el exclamase subliniind ironia cu gesturi amicale: "Uite cine se zice că-i antisemit, autorul Galeriei!" Într-adevăr, de la Hary Brummer, de pe vremuri, mi se trăgea faima că aș fi un filosemit. Generația mai nouă, deobicei dezrădăcinată, nu știu de ce azi mă socotește antisemit. Exact ca
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
nu se oprește aici. El este încă și astăzi membru al P.C.P. Probabil unicul intelectual de mare valoare aflat în rîndurile unui partid comunist. îndrăgostit de Castro, Marquez a rămas totuși neînregimentat. Istoria Portugaliei din acest secol explică, la rigoare, gestul de aderare al lui Saramago din 1959: în plin regim salazarist, de extremă dreaptă, comunismul putea să apară unui portughez ca o soluție corectă. Dar, un sfert de veac după Revoluția Garoafelor, și un deceniu după prăbușirea tuturor comunismelor europene
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
sociale (atenție!, nu construcția socială a realității), Searle distinge între faptele obiective din punct de vedere epistemologic și cele obiective din punct de vedere ontologic. Regulile unui meci de fotbal, de exemplu, sînt obiective din punct de vedere epistemologic în măsura în care gestul marcării unui gol este socotit drept avantaj pentru echipa marcatoare de către oricine privește jocul, nu doar de către jucătorul care a marcat. Cîtă vreme mingea a intrat în poartă, marcarea golului e o chestiune obiectivă, nu dependentă de părerea cuiva (chiar dacă
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
într-un mălin și ne aruncă ramuri în floare, buchetul se mărește, otrăvitor, captează lumină, luminează el însuși. Pentru cine flori? Pentru nimeni. Cucuvele, speriate de trecerea noastră hulpavă, țipă și-și schimbă un horn pe altul". Prin subtilitatea analizei gestului minor, autorul înfruntă angoasa formală, pe care o bănuim a-l stăpîni (e un subtext permanent ce-l împiedică, probabil, a trece peste dimensiunile scurte ale prozelor, consemnări de pulsații pure, fără nici o umplutură), după cum acest gest însuși înfruntă blazarea
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Prin subtilitatea analizei gestului minor, autorul înfruntă angoasa formală, pe care o bănuim a-l stăpîni (e un subtext permanent ce-l împiedică, probabil, a trece peste dimensiunile scurte ale prozelor, consemnări de pulsații pure, fără nici o umplutură), după cum acest gest însuși înfruntă blazarea, stare existențială așijderea suverană: "Strînsoarea gazdei, conducîndu-mi, fără poticniri, pașii, prin desișul petrecerii, din care se dezlipesc, la mici intervale, ca-n benzile sonore ce-nsoțesc imagini din junglă, vaiere și piuituri, hîrșcîieli și foșnete, îmi face bine
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
a mai întredeschis o ferestruică spre miracolul ambulant pe care, de vreo cinci ani de zile, îl tot întruchipează. Rezervîndu-i Alexandrei Nechita un spațiu exclusiv într-una din cronicile viitoare, și asta pentru că minunile nu pot fi amestecate cu bietele gesturi pămîntene, singurul lucru bun care ne rămîne acum de făcut este să aruncăm o privire comună asupra expoziției lui Sasha Meret. Artist matur, cu o bogată listă de participări și de expoziții personale, Meret trăiește la New York și are o
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
nimic a face cu ei"), întreg discursul se desfășoară la umbra lor malefică, fiind tot atît de convingător în rezerva sa melancolică precum un rechizitoriu. Uneori trecerea de la cotidianul anost, inconfortabil, în lumea mirajului livresc e bruscă, spectaculară. Scriitorul săvîrșește gestul unui înotător care sare în apă cu dibăcie de pe o înaltă trambulină: "În fine, la 10,30 am ajuns în C. A. Rosetti cu pantalonii uzi, m-am dezbrăcat repede și am intrat în pat cu Molière. Multă claritate și
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
care sare în apă cu dibăcie de pe o înaltă trambulină: "În fine, la 10,30 am ajuns în C. A. Rosetti cu pantalonii uzi, m-am dezbrăcat repede și am intrat în pat cu Molière. Multă claritate și frumusețe în gestul demonstrativ: Je ne demande point de plus grande - clarté. Plasticitatea pe care-o dă frazei pauza notată de mine. Molière nu se joacă, ci se citește, actorul trebuie să lase o impresie (ușoară) de a nu ști prea bine textul
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
Viziunile lui Gelu Vlașin se vor constitui în consecință după principiul "mozaicării" din "crâmpeie" de real, ele reproducând filmul discontinuu al vieții interioare, marcat de tensiunea dintre "timpul percepției" și "timpul amintirii". Iar rostirea va fi monologică, incoerentă, acompaniată de gesturile stereotipe ale unui Pierrot care are adesea fizionomia, pe jumătate grațioasă, pe jumătate grotescă, a manechinului sentimental: "nopțile mele au/ interior proaspăt cu/ studente la/ psihologie și/ vin fiert în/ so what când/ arina dansa din/ priviri cu/ barmanul bărbos
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
un mare clinician. De prin 1955-1956 îl ajuta, frecvent, pe profesorul Hortolomei, la operații, acesta socotind că evaluarea investigațiilor nu trebuie exagerată în dauna examenului clinic. Era delicat cu bolnavii și manevrarea țesuturilor lor, nu se pripea, era precis în gesturi, practicînd foarte multă chirurgie grea și cu risc. Marele profesor opera foarte mult (cam trei bolnavi pe zi) și deși lua onorarii mari, ca mijloc de selecție a bolnavilor, pentru cei fără posibilități dar cu afecțiuni grave onorariile erau mai
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
și-a băgat nasul a turnat gaz pe foc, colportînd în mod aberant informațiile. Scandal este și la Cluj, și la Iași, și la Tîrgu-Mureș. Poate motivele sînt diferite de la un teatru la altul. Confuzia și bîjbîiala oficialităților încurajează la gesturi disperate, la dezordine și pot genera precedente periculoase. Actorii sînt susținuți de unii, blamați de alții. Directorii la fel. Unii actori, care nu cunosc punctual și exact miezul fiecărei probleme, trăiesc cu ideea că oricînd doresc își pot demite directorii
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
pentru că directorul Dorel Vișan a acceptat demisiile unui important număr de actori protestatari. La Nottara, actorii au suspendat și ei spectacolele, ca un ultim strigăt de disperare. Toate astea sînt fantasmele disperării. Nu mai au nici-o legătură cu profesia. Sînt gesturi, unele reprobabile, care blochează, parcă la nesfîrșit, situația și dau forme aberante conflictelor. Multe din problemele apărute acum sînt false și ne-au îndepărtat de la miez. O suspendare sau o auto-suspendare din funcție a directorilor ar fi dezamorsat pe loc
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
de inhibiție legate strîns de ceea ce s-ar putea numi sindromul consacrării, cu alte cuvinte la componenta jubilatorie și ludică a ceremonialului creator, pare convingătoare și credibilă, în fond lucrurile sînt ceva mai complicate. în transparența gratuității jocului și a gestului plin de prospețime, se întrevăd sigur, în pofida contururilor nu prea clare din pricina camuflajelor, încercările serioase de autoevaluare și se aud interogații pline de gravitate. Anecdotic, expoziția s-a născut simplu, prin hazard, în jurul unei aniversări, adică al unui reper cronologic
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
omenirii. Meditații mai mult sau mai puțin adînci, mai mult sau mai puțin sugestiv exprimate, în funcție de personalitatea fiecăruia, meditații care nu conțin, în general, analize lucide asupra sensului unor acțiuni politice. Verbul poetic poate susține, adesea chiar cu mare eficacitate, gesturile oamenilor de acțiune; dar, analiza logică și rece se îngemănează prea arareori cu spiritele deschise spre universuri imaginare. Eminescu este o excepție fericită în acest sens. El a fost preocupat pînă la obsesie atît de metafizic, cît și de destinul
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
este caracteristică pentru faza a treia a regimului (prima, în anii '50, a comunismului internaționalist de tip sovietic, a doua, în anii '60, a unui vag comunism liberal și național) și anume aceea a național-comunismului, cu pulsiuni fasciste și xenofobe. Gestul revistei Vatra de a fi readus în dezbatere Tezele din iulie '71 este demn de toată lauda. Un cancer al istoriei De multă vreme n-a înregistrat Cronicarul în presa centrală din România ca în aceeași zi toate editorialele să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
contra uitării. Fie că treceți de la critica literară și eseuri (să amintim doar Répertoire I, II, III, IV, V, Histoire extraordinaire) la colaborări cu muzicieni, pictori, fotografi, matematicieni ori la filozofie, aventura scrisului dumneavoastră a avut șansa să găsească sentimente, gesturi, posibilități departe de reperele și balizele gândirii și ale limbii comune. Da, ne găsim adesea în fața sentimentului că nimerim în ținuturi necunoscute, că începem lucruri care nu au fost niciodată spuse, la care nu ne-am gândit vreodată. Asta declanșează
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
a strâns întotdeauna inima, chiar pe timpul, când nu dădea piept cu moartea, prin nu știu ce notă de tristețe cu care ne învăluie. Duioșie venită din renunțarea lui la viață, la orice bucurie personală, pe care le mărturisește fiecare din faptele și gesturile sale ca și privirea lui dragă. Cărui fapt se datorează această renunțare a unui om tânăr, de treizeci și doi de ani, căruia soarta nu i-a refuzat nimic! Fizic atrăgător, tinerețe, avere și blazon înalt, ce îi lipsește din
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
și fața răvășită de neurastenie, reflectau un soi de blândețe și de pace intimă. Liniște și activități utile la sumbra și neputincioasa Nellie? Nu-mi credeam ochilor și am stat mult să privesc această minune, produsă în ea de modestul gest casnic. Iată deci ce efect poate avea asupra noastră cea mai neînsemnată împlinire utilă, ritualul datoriei zilnice - oricare ar fi ea, dusă la capăt în spiritul cerut. Nu există, după părerea mea, grandoare, ființă mare, nici adevărată forță fără muncă
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
marelui scriitor." - iar din Jurnalul suedez e selectată reacția la moartea Zeului și comentată astfel: Este aici unul dintre bocetele cele mai frumoase ale literaturii române. Jurnalul suedez este, în întregul său, un legămînt de sărăcie, castitate și supunere - un gest de femeie care se supune, cu mîndrie, Eroului pe care îl divinizează. în fond, Gabriela Melinescu își asumă condiția de femeie cu mîndrie, cu orgoliul pe care doar universul tradițional îl poate realiza." Dacă facem abstracție de admirația pentru femeile
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
substitutiv, sub semnul unui neîncetat efort: "Plăcerea/ și furia/ de a crea/ de a distruge/ de a crea/ etcaetera/ un spațiu de limbaj/ de a-l tot goli/ și a-l tot umple/ cu obiecte de limbaj/ puterea și zădărnicia/ gestului încăpățînat și răbdător" (Iubire). Destrucția și creația sînt fenomene inseparabile, țelul fiind victoria, oricît de trudnică, a celei din urmă: "Mîna ta să distrugă/ acea floare/ acel copac/ apoi să le refacă/ bucată cu bucată/ în cel mai ascuns loc
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
oricît de trudnică, a celei din urmă: "Mîna ta să distrugă/ acea floare/ acel copac/ apoi să le refacă/ bucată cu bucată/ în cel mai ascuns loc" ( Miezul nopții în carte). Să reținem împrejurarea că vidul alcătuiește aici spațiul propice gestului creator, pe care-l stimulează, îl îndeamnă a se articula în răspăr, îl "inspiră". Ne vine în minte o poezie a lui Samuel Beckett, pentru care creația constituie o ofrandă pe altarul Nimicului: "Să vezi ceea ce se petrece aici/ Unde
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
franciscană, a laudei închinate Creației, în temeiul unui panteism vibrant. E la mijloc o senzualitate panteistă, o euforie purificatoare, înălțătoare a contactului cu ambianța fizică a lumii, a trăirii în lume, care trăire, în pofida discordanțelor ei, se configurează într-un gest liturgic, într-un semn al pietății recunoscătoare: "Bucură-te că vezi lumina zilei/ și culorile florilor/ și că poți plînge/ și că te poți înspăimînta/ cînd vine întunericul/ bucură-te bucură-te/ de lumea aceasta/ ascultă-i sunetele discordante// sînt
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
e în plus" (Cum este cu putință). Scrisul însuși i se înfățișează ca o opțiune ținută în cumpănă de tentația nonexpresiei, de irezistibila atracție a luminii sacrale care se dispensează de grai: "Și iar îmi spun/ a scrie e un gest sacru/ prin care te poți mîntui/ și iar îmi spun// a nu scrie e un gest sacru/ prin care te poți mîntui/ să duci de mînă un geniu/ prin mlaștini cu flori cîntătoare// pînă la lumina ce ne așteaptă/ deloc
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
în cumpănă de tentația nonexpresiei, de irezistibila atracție a luminii sacrale care se dispensează de grai: "Și iar îmi spun/ a scrie e un gest sacru/ prin care te poți mîntui/ și iar îmi spun// a nu scrie e un gest sacru/ prin care te poți mîntui/ să duci de mînă un geniu/ prin mlaștini cu flori cîntătoare// pînă la lumina ce ne așteaptă/ deloc grăbită/ și atîta de/ necruțătoare" (Vocile). Circumstanță ce răsfrînge complexitatea poeziei în generalitatea sa, care nu
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]