2,181 matches
-
din astea două lucrări ? A.M.P. : Teme de tinerețe. Urmarea acestui gen de între‑ bări grandioase pe care și le pune cineva care n-are 25 de ani. Întrebarea centrală din roman era : cum a ajuns acest popor să aibă ghinionul să fie prins între Est și Vest și să cadă dincoace de Cortină ? Întrebarea asta era per‑ fect contemporană, dar îi răspundeam printr-o metaforă : descoperisem două seturi de personaje care îmi plă‑ ceau și, odată cu ele, îmi venise ideea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mele, al preferințelor literare, dar numai al acelora ce se abăteau de la linia partidului. Așadar, selecția presupunea și contribuția securiștilor. Din această colaborare, orice student care ar fi citit o singură carte în afara bibliografiei școlare obligatorii și ar fi avut ghinionul să-l cunoască pe Filip și să-i spună părerea despre acea carte ar fi putut să-mi împărtășească soarta. Faptul că arestatul eram eu și nu oricare alt coleg de-al nostru ținea de împrejurări mai vechi: în 1956
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cămin și de delicatesuri văzute doar prin vitrină ? Vrei să guști din plin din orașul ăsta care îți dă numai așa, câte o porțioară ? — Sunt și bani, da, dar nu-s banii, domnule ! Puteau să nici nu mă plătească ! — Ei, ghinionul lor că n-au știut ! Să le zicem doar că ești dispus să-ți pierzi vocea și demnitatea pe banii tăi puțini, nu pe cărămizile lor de aur. — Oamenii ăia m-au iubit, domnule ! se ridică Cristi în picioare. Oamenii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o basma neagră, în semn de doliu. A murit în război ? — Da, s-a stins la Mărășești, a răspuns cu un glas stins. Și nici nu pot să-l plâng, Doamne, de teamă să nu mă vadă copiii ! — Of, ce ghinion, doamnă ! Chiar înainte să se termine războiul. Da, ce ghinion, i-a repetat ea fără noimă străinului. Au avut noroc în seara aceea copiii. Au găsit o grămadă de uscături numai bune de pus pe foc și au putut dormi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
război ? — Da, s-a stins la Mărășești, a răspuns cu un glas stins. Și nici nu pot să-l plâng, Doamne, de teamă să nu mă vadă copiii ! — Of, ce ghinion, doamnă ! Chiar înainte să se termine războiul. Da, ce ghinion, i-a repetat ea fără noimă străinului. Au avut noroc în seara aceea copiii. Au găsit o grămadă de uscături numai bune de pus pe foc și au putut dormi în sfârșit la căldură. Au putut să și iasă să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
e adevărat că În istorie se succedau unii comandanți de oști, ca și unii potentați, unul În urma altuia, dar eu, printr-o eroare de perspectivă sau Încetineală catastrofică a ochiului, nu vedeam decât unul și același: din păcate, vedeam, spre ghinionul meu, doar recile, fixele esențe, În timp ce isteții mei de contemporani vedeau mereu și foarte colorat - figurile. Aveam cu toții dreptate, dar până să apuc eu să le dau ceea ce ei meritau de fapt, dreptatea - ei mi-o retrăgeau pe a mea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
câțiva colegi de marcă, Înspăimântați de paranoia puterii. (Gogu, fostă „vedetă a acelor portrete” pe care le purtau manifestanții, sutele de mii care defilau de 1 mai sau 7 noiembrie, părând el Însuși a cocheta cu disidența literară, a avut ghinionul sau slăbiciunea de a se fi aflat Încă În comitetul executiv al c.c. la revoluție, de a fi arestat și de a muri În pușcărie de un atac de cord.Ă Ana Blandiana, după revoluție, a inițiat două acțiuni cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și ce aroganță, ce spirit „aventurier”, dar și ce splendidă „sinucidere socială”! Recunoaște! Și... iată cum o Întâmplare a destinului, cum se Întâmplă atâtor milioane, printr-o voită, Încăpățânată, repetiție, simetrie, poate să devină cu totul altceva decât hazard, Întîmplare, ghinion, nenorocire, toate acele rele care ne apasă și ne urmăresc din toate părțile, În secolul trecut parcă mai mult decât În altele; sau este o simplă eroare de perspectivă, deoarece ne-am aflat În mijlocul valurilor și vâltorilor sale!... Nu, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
criticii care făceau opinie - și vânzare! -, Gauguin face figură aparte; nu aș putea-o defini prea bine, „alegerea” sa ca model am făcut-o instinctiv, nimeni nu mi l-a prezentat, eu, În perioada lungă a formației mele, am avut ghinionul - sau norocul?! - de a nu avea un ghid, un tată, un profesor, un prieten matur care să-mi pună În mână anumite cărți, să-mi insufle anumite idei sau care să mă avertizeze la „frecventarea” altora, dăunătoare. În vara lui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
forma sa negativă: prin excluderea sa, bruscă și nemotivată, din colectivul În care se simțea acasă, din generația sa, cam În jur de 15 ani. Nu putem defini ștampilarea sa ca „dușman” sau „fiu de exploatator” ca o formă a ghinionului sau a ne-norocului; nu, a fost pur și simplu apariția „sa” intempestivă, fără să țină seama de sensibilitatea și cruditatea caracterului său, un fel de pedagog aspru, profund ne-convențional, care l-a Îmbrâncit Într-un fel Într-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-ar zice, victime pasive și care alunecau spre marginalizare și ratare socială cu acea privire umedă și vag mirată a unor animale Împinse spre tăiere, pe mari benzi rulante. Spuneam mai sus că nu a fost o formă a ghinionului, ci chiar apariția sa, deși atunci, pentru mine, familia mea și toți cei care mă Înconjurau, „el” avea cu claritate forma nenorocirii. Dovadă că este așa, că „el” era tot o formă a norocului, a fost faptul că după vreo
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în aceeași lună într-o ceremonie secretă, la primărie, doar cu Marta, asistenta ei, ca martor. Însă Jayne Dennis era o actriță foarte cunoscută și „cumva“ știrea s-a aflat. Imediat The National Enquirer a publicat un articol despre „spectaculosul ghinion în dragoste“ al lui Jayne, enumerându-i toate relațiile sortite eșecului (când a fost cu Matthew McConaughey? Billy Bob Thornton? Russell Crowe? Cine mama lui mai era și Q-Tip?) înainte de a-i întreba pe cititori: „De ce rămâne Jayne Dennis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Adresa lui este: Prof. Dr. Paul V. Miron, Universitatea din orașul Freiburg, Breisgau, Postleitzahl 78, Republica Federală Germania. Acum, În altă ordine de idei, vă comunic că am pierdut adresa lui Mihail Șerban, ghinion pentru mine, Întrucât din anul 1969 mereu mă chinuiesc să obțin adresa colegului meu de liceu, și de data aceasta am pierdut-o, pur și simplu, numai că nu o mai găsesc... Vă rog foarte mult să o repetați, după
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
străbătând nesfârșitele culoare mohorâte, numărând etajele, intersecțiile și cotiturile până la punctul de destinație - restaurantul, recepția sau odaia în care locuiesc. Camera mea este îngustă, neaerisită, dar cu un plafon destul de înalt. Ca să deschid fereastra, trebuie să folosesc o funie, care, ghinion, se rupe când trag de ea. O înnod și reușesc în cele din urmă să deschid oberlihtul. Aerul este acum ceva mai respirabil, însă zgomotul traficului din stradă mă asurzește. Aș vrea să sper că la noapte străzile vor fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu un fel de oboseală: „Suntem prea aproape de ruși, și geografic, și etnic“. Acest gen de resemnare îmi toarnă un frig metalic în oase. VASILE GÂRNEȚ: Am renunțat să merg la Vyazynka. Vreau să mă odihnesc, să mai citesc. Dar, ghinion, nu-mi pot recupera pașaportul de la recepție, unde l-am predat azi-dimineață. O funcționară blondă îmi spune că nu-l găsește și începe să mă ia la întrebări, ca un comisar de poliție. „Sunteți scriitor din Trenul Literaturii? În ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
emoții, întrerupte circumstanțial de traversarea țărilor baltice, unde am resimțit din nou, respirând liber, plămânii Europei. În rest, un spațiu în care groaza bine administrată a totalitarismului a fost înlocuită de o explozie a arbitrarului, de haosul noii „ordini”, pseudodemocratice. Ghinionul lui Zoran Anchevski, care și-a uitat pașaportul la hotelul din Minsk, nu ne iese din cap, în timp ce contemplăm peisajul pluvios de afară. Ajunge să te pui în pielea lui, să-ți imaginezi cum e să faci cale întoarsă, din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Că își schimbă în fiecare zi hainele, că se parfumează abundent, că este lăudăros, bogat, că vorbește tare și mult, că s-a certat la cuțite cu attendent-ul turc, Sezer Duru, că o simpatizează pe însoțitoarea ucrainenilor, iar aceasta, spre ghinionul lui Chingiz, este cu soțul ei, Andriy Bondar. Interlocutorul nostru nu e deranjat de vorbele care circulă pe seama lui, mai ales că multe dintre aceste caracteristici ce i se atribuie le-a indus chiar el scriitorilor din tren, prin subtile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
succes, mai ales, ucrainenii, Yurij Andruchowysch, în primul rând, originar din Ivano-Frankovsk, excelent vorbitor de poloneză, care este aclamat la scenă deschisă. Poeta letonă Amanda Aizpuriete, tradusă în Occident și obișnuită cu asemenea spectacole, mi se pare ușor intimidată și, ghinion, are și o mică problemă cu sonorizarea, cu microfonul. Andrei Bodiu, singurul dintre români implicat în program, se prezintă destul de bine... Citește două poeme „cosmopolite” („Stimorol“ și „Întâlnire cu Marion Davies“) din ultima sa carte, Studii pe viață și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
curajoasă cercetătoare, în roman, a psihologiilor abisale! Ei bine, după ce am anunțat cariera, să vi-o povestesc! 2 Înainte de a debuta prin roman, în septembrie 1965, am publicat câteva schițe în revistele literare Luceafărul, Gazeta Literară, așa cum fac tinerii, începătorii. Ghinionul meu - sau norocul meu! - a fost că în acei ani, sfârșitul deceniului șapte, au debutat prin reviste și apoi cu cărți o pleiadă de tineri de mare talent, de vârsta mea, care s-au impus iute nu numai prin vigoarea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
impostori absoluți de tipul lui Deșliu, Frunză, Veronica Porumbacu și alții, prozatori sau dramaturgi eiusdem farinae, unii precum Jebeleanu, Nina Casian, Baconsky, ca să nu mai vorbim de un Geo Dumitrescu, erau cu adevărat dotați, scriitori în toată puterea cuvântului, trăind ghinionul ca puterea și cenzura comunistă, instalate imediat după război, să-i surprindă la începuturile carierei, obligându-i să-și schimonosească talentul, arta, psihologia în volume penibile, autocalomniatoare. Geo Dumitrescu a fost interzis de semnătură și a trăit ani de zile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
surprindă la începuturile carierei, obligându-i să-și schimonosească talentul, arta, psihologia în volume penibile, autocalomniatoare. Geo Dumitrescu a fost interzis de semnătură și a trăit ani de zile ca fotograf amator, deși se „acomodase” la începuturile regimului, dar, spre ghinionul lui, a observat repede trișeria penibilă, grotescă a „stării de fapt”, iar A.E. Baconsky, după câteva volumașe unde demascase cu asprime burjuii și chiaburii, a „aruncat mănușa”, și-a regăsit arta și uneltele literare, dar a fost prompt și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
artei, de la pian la compoziție, desen, poezie etc. și care, după un splendid prim volum de debut liric, scris sub influența seniorială a prietenului și, mi se pare, și iubitului ei, Ion Barbu, La scara unu pe unu, a avut ghinionul de destin, ca și alți colegi de generație, Baconski, Geo Dumitrescu, să fie absorbită de malaxorul stalinismului „victorios”. Grav era că Nina, mișcându-se în cercul unor artiști și funcționari superiori ai regimului, s-a auto-infectat cu „morbul credinței marxiste
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și încântați nu numai de existență, dar și de noi înșine, de lutul nostru ce ne târăște, în pubertate și adolescență, prin atâtea confuzii, mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase ca o rană de cuțit... Eram, de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște nătângi ciudați de „infirmitatea” lor ce le crea mereu, cu o insistență drăcească, neplăceri sociale sau intime cu duiumul. Eram
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la veghile lor "de rugăciune", la "orele de reculegere" și la "momentele de partaj" cât mai puțin posibil fie acela musulman sufit, evreu liberal sau evanghelist al progresului. Aceste specii protejate nu prea au ce căuta aici. În plus, culmea ghinionului, creștinii sunt, de regulă, cei care organizează aceste demonstrații semestriale de bunăvoință. În principiu, la Ierusalim, ei n-ar putea fi decât invitați, dar de către cine? Marii rabini în funcție nu sunt gazde deosebit de primitoare, și nici amatori de schimburi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și să-i tremure de patimă mânile așa de tare în asemenea împrejurări. E drept că și întăia oară văd un popă jucând pocher. Unul din cei ce jucau, maiorul Calmuschi, o adormită și lâncedă figură de calmuc avea un ghinion teribil. Într-un ceas nu i-a venit o singură carte. Și zicea la fiecare joc: pas! cu o impasibilitate grozavă, parcă-i venea să doarmă, și ași fi crezut că doarme chiar dacă nu se prefăcea că vrea să fluere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]