2,403 matches
-
duce, poate, spre o reală, adevărată credință; nu precum cea moștenită, tradițională, o sumă de deprinderi și de ritualuri, ci ceea ce numim „revelație”, un dar, se pare, extraordinar al omului de azi, trăitor În atâtea forme prestabilite și Înghesuit În giganticele metropole suprapopulate. Dar o anume credință am dobândit totuși, cea În existență: puterea de a o primi și de a o celebra după modestele mele aptitudini; și de a o servi prin cele câteva calități care mi s-au dat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de la Knopf, pentru a mă convinge că nu era vorba de asta (nu era). Și da, era adevărat, mă îngrășasem douăzeci de kilograme - eram atât de bronzat și de gras că dacă ai fi desenat o față pe e gogoașă gigantică și ai fi proptit-o în fața unui laptop nu ți-ai fi dat seama de diferența dintre noi. Și, bineînțeles, ieșit din formă fiind, mă tenta să fac baie gol-goluț în Atlantic, doar la cincizeci de metri de cabana care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cronicilor care se încheiau cu cuvântul „grețos“), încât programările erau inevitabil reajustate, pentru că dacă nu s-ar fi ajustat, editorul meu ar fi suferit pierderi financiare uriașe. Totul în privința carierei mele era măsurat în termeni economici, iar câte un buchet gigantic de flori trebuia expediat în apartamentele de hotel pentru a-mi alina „crizele de insecuritate.“ Fiecare hotel de pe harta turneului mondial Glamorama era obligat să asigure „zece lumânări ceremoniale, un flacon cu vitamina C, o varietate de bomboane de tuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru petrecerea de Halloween pe care o dădeam în seara aceea, iar eu i-am spus că mă hotărâsem să mă costumez pur și simplu ca „mine însumi“. Purtam blugi tociți, sandale, un tricou alb larg, imprimat cu o floare gigantică de marijuana și un sombrero în miniatură, de paie. Ne găseam într-un dormitor de mărimea unui apartament spațios atunci când am avut acest schimb de replici și am încercat să clarific situația ridicându-mi brațele și rotindu-mă încet ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
locuiam părea inventată și fracturată și modernă: clădiri înclinate cu largi distanțe între ele și fațade semănând cu niște panglici vălurite și lespezi de ciment care păreau să plutească unele desupra altora și firme electronice înfășurate în jurul clădirilor, apoi monitoare gigantice cu ecrane din cristale lichide și benzile care afișau cifre și procente ale cotațiilor bursiere și totodată știrile de răsunet ale zilei, tribunalul decorat cu tuburi de neon, Jumbotron-ul TV cocoțat deasupra complexului comercial Bloomingdale care ocupa mare parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Tommy Hilfiger noi-nouțe. Rafturile de cărți erau dominate de povestiri cu luptători japonezi, de reviste de wrestling și de seria completă Harry Potter, iar deasupra rafturilor trona un desen în bronz al zodiacului. Rămășițele unui Starbucks iced-tchai zăceau lângă o gigantică lună transparentă a screen saver-lui care lumina monitorul computerului lui Robby. Robby se uita la Nintendo Power Monthly în timp ce își trăgea în picioare o pereche de șosete Puma după care își încercă tenișii Nike. Televizorul era pe canalul WB și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să adie o briză caldă și să se-audă în surdină bâzâitul a ceva ce putea fi o sculă electrică, și m-au trecut toate apele. Pulsul mi s-a accelarat, apoi, inexplicabil, am simțit o mâhnire profundă. Luna era gigantică în noaptea aceea, atârnând foarte jos pe cerul întunecat, cu un contur portocaliu, iar oamenii continua să remarce cât era de aproape de pământ. Jayne le explica părinților fascinați de ce trebuia să plece la Toronto săptămâna viitoare, iar eu a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iar o alta, „ruptă-n două“ și îndesată în cutia poștală a familiei Moore; mai fusese găsita una ciopârțită - “ronțăită“, cum s-a exprimat Mark Huntington - în spatele jeepului Grand Cherokee al lui Nicholas Moore, și o alta atârnând într-o gigantică pânză de păianjen ce se întindea între doi stejari din curtea familiei O’Connor). În timp ce mă apropiam de jacuzzi, am observat că ceea ce deosebea cioara asta de altele pe care le văzusem vreodată era ciocul anormal de lung și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bărbați erau total lipsiți de expresivitate din cauza chirurgiei plastice, o actriță ștergându-se în continuu la gură cu un șervețel ca să-și tamponeze excesul de salivă cauzat de un implant de grăsime mult prea generos pentru buzele ei. Un cactus gigantic bloca holul de la parter având cuvintele „crede-i pe sceptici“ scrijelite cu negru pe coaja verde, iar când am revenit la subiectul povestirii m-am întrebat cum se putea trece de cactusul respectiv. Dar pe urmă mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Intrasem direct în cameră. Stăteam în picioare. Contemplând situația fiului meu și motivele lui. Nu vedeam ce era în spatele meu. La început n-am înțeles. Mi-a luat o clipă să mă dezmeticesc. Când m-am întors am văzut pe gigantica fotografie murală a patinoarului pustiu literele masive mâzgălite cu roșu: D I s p ARI AI c i Am inspirat adânc, dar nu m-am alarmat instantaneu. Nu m-am alarmat pentru că ceva ce era pe jos mi-a distras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ochiul: Oare așa au fost tratați și călătorii legendarului Expres Nord-Sud european?... Adrian Popescu pare și el excedat de aspectul retoric al întrebării. Cu toții suntem excedați. Din fuga trenului, Lisabona ne mai dăruiește câteva imagini spectaculoase, și în primul rând giganticul pod Vasco da Gama, a cărui apariție ne lipește pe toți, ca un magnet, de ferestrele din dreapta ale vagonului. „Se întinde pe o lungime de 16 km, dintre care 13 deasupra râului Tajo, răspunde unul dintre scriitorii portughezi, întrebat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Vorbirea a câtorva limbi naționale (germană, pe care o cunosc mai mult de două treimi dintre elvețieni, franceză, italiană, romanșă) ajută, fără îndoială, la depășirea obstacolelor. Dar și prietenia, curiozitatea, contactele non-virtuale, nu în ultimul rând și manifestațiile oficiale, deseori gigantice, cum ar fi Sărbătoarea Vierilor (cea din 1999) sau cum va fi, bănuiesc, Expo ’02 (pentru 2002), care, dacă va semăna mult celei din Hanovra, pe care am vizitat-o noi, riscă să nu fie decât o genune a milioanelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
încă o dată am să dau exemplul frapant al celor doi uriași creatori în piatră și lemn, Brâncuși și Paciurea. Primul, pentru că s-a înstrăinat, a devenit ceea ce știm cu toții că este și semnifică azi în lume; Paciurea, din aceeași plămadă gigantică, nu numai că e neștiut în Europa, dar nici cetățenii României nu-i cunosc prea bine numele! Să fie acesta adevăratul provincialism al psihologiei noastre în artă și litere, incapabili de a crede până la capăt și oriunde în valorile ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
libertăților laice, îndeosebi intelectuale. Pentru a coborî iarăși spre Ierusalim, dar cu o escală în Cezareea maritimă, capitala provinciei romane Iudeea, o poți lua și pe autostrada din interior. Ea trece pe lângă o termocentrală: trei uriașe turnuri de răcire, macarale gigantice, un dig interminabil și niște șlepuri cu cărbune tocmai la capătul lui. Scânteietor sub soare, acest decor științifico-fantastic barează orizontul dinspre uscat. Dar chiar lângă Mediterana pe care Isus o va fi privit în unele zile din înaltul vreunei coline
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și pe deasupra primejdioase. Rușii se găseau la o graniță încă nesigură înspre Tatari, unii supuși dar nesiguri, alții în revoltă continuă. Atacurile erau destul de dese din partea triburilor lesghiene. Unele localități (Nuka) erau încântătoare, așezate subt poală de codru cu arbori gigantici, străbătute de pâraie cristaline. Din pricina atacurilor lesghiene, oameni umblau înarmați și căsuțele erau un fel de fortărețe. Localnicii fabrică țesături de matasă. Lesghienii zice călătorul sunt tătari din aceeași rasă cu cei din Daghestan. Savanții socot, fără temeiuri serioase bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se fac experiențe cu specii folositoare cum e arțarul balan ce crește repede și dă un lemn bun pentru instrumente muzicale. Florile lui sunt ca niște lalele roze alburii. Și sus și jos grădina e plină de chiparoși piramidali și gigantici tufoși, cum și de toate soiurile de palmieri. Am găsit un arbore care face fragi. Esențe mirositoare, ale căror frunze le cunoaștem și noi ca mirodenii. Caucazul își proectează în depărtare piscurile ninse și stâncăriile goale. Devastat de păduri, risipindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
punct de vedere ritual, externă eroului, un fel de aplicare spirituală a proverbului spune-mi cu cine te iei, ca să-ți spun cine ești. Eroul se caracterizează prin însoțitorii lui, fiindcă, la nevoie, el se măsoară în forță cu aparițiile gigantice. Lupta încheiată cu înfrățirea și întovărășirea constituie o probă care nu apare în toate variantele, dar simpla alăturare a adjuvanților hipertrofiați constituie dovada că feciorul le este egal într-un raport al valorii interioare, materializabilă virtual. Cârnă-Lemne, SfărmaPetri, Bate-Munți-’n-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu o largă platformă aproape dreptunghiulară, copie parcă a Escorialului, laturile fiind adăposturi ale criptelor celor căzuți, dincolo de care se află intrarea în bazilică și stânca purtătoare a impunătoarei cruci comune la capul celor morți. Mozaicul de deasupra criptelor, crucea gigantică flancată de sculpturi de mari dimensiuni, înfățișând pe Evangheliști și virtuțile cardinale, dau valoarea artistică a mausoleului. 16. Cursa TAROM spre București Duminică, la prânz, plecam cu avionul de cursă TAROM spre București, cu o escală la Zürich. La orele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
irigații în zonele aride, păduri în deșert, hidrocentrale pe Volga. Oricât de ilare ar apărea aceste acțiuni sisifice, ele ilustrează câteva dintre miturile originare ale comunismului: omul care stăpânește natura și o supune propriilor interese, transformarea geografiei și apariția construcțiilor gigantice, ridicate cu prețului vieții câtorva milioane de „dușmani ai poporului”. Discursul împotriva „imperialiștilor” își păstrează virulența, însă devine intransigent față de „slugile lor ticăloase”, adică social-democrații de dreapta și „banda titoistă”, care nu aveau altceva de făcut decât să pregătească un
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nu mai înțelege bucuria și nu mai simte dragoste de a cânta viața noastră nouă, fericită, de a cânta măreția vremurilor noastre noi, elanul și dragoste cu care oamenii muncii din întreprinderea noastră și din întreaga țară făuresc cu pași gigantici noua societate, desăvârșesc opera de construcție a socialismului ?”. Prin urmare, fără drum de-ntoarcere. Unor asemenea activități „cultural artistice” nu te puteai sustrage decât cu riscul oprobiului public. Un moment festiv, care a căpătat o importanță sporită, tocmai pentru a
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
țară nedescris de frumoasă, având pe rând în dreapta și în stânga vederea asupra celor mai mari piscuri: Wisshorn, Mont Rosse, Pleiskhorn, Diableret Aletschhorn, Finisteraarhorn, Oberaarhorn etc., toți acoperi și eternă zăpadă, înălțându-se care de care mai sus ca niște turnuri gigantice de cetăți aeriane. În sfârșit, după vreo șapte oare de călătorie prin această neasemanată panoramă, am ajuns în vîrful muntelui Furca, pe șoseaua artistic construită care face nenumărate șerpuituri, și acolo ne-am oprit dinaintea unui otel unde am găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din facultate care a apărut printre noi cu celular. Nici profesorii n-aveau pe vremea aia. Prin ’96-’97, era un lux inutil. Nici oamenii de afaceri, parlamentarii nu prea aveau. Sau, mă rog, puțini dintre ei. Era moda mobilelor gigantice. Transportate cu roaba. Să vadă tot prostul ce meseriaș ești. Că-ți permiți. Ea lucra pe atunci la o companie de telefonie mobilă. Câștiga cam 600 de dolari pe lună. Nu împlinise nouășpe ani. Avea părul galben și uneori portocaliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și-au dat seama că, de fapt, este o vietate, o ființă uriașă de lumină. Stătea cu fața în sus, cu ochii închiși, avea niște veșminte de in transparent și părea că doarme. Ai fi zis că este un om gigantic, atâta că, în plus, avea și aripi, niște aripi puternice, imense. Băieții erau cu sufletul la gură. Ar fi încercat marea cu degetul, ar fi vrut să pună mâna pe făptura cu aripi. Dar și-au zis că nu cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un film, îl vedeam și de trei-patru ori, mă duceam la toate spectacolele, stăteam în rândul întâi, acolo era locul meu preferat, doream să fiu aproape de ecran, țineam gâtul ridicat până amorțeam și toate personajele acelea de pe pânză îmi apăreau gigantice, aproape îmi intrau în ochi, mă dădeam la o parte speriat, fiindcă, la o mișcare mai bruscă a unuia sau a altuia, aveam impresia că se lovesc de mine. Cel mai tare mă atrăgeau filmele cu lupte, cu eroi pozitivi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pecetluită scrie că vagabonzii și-au găsit într-adevăr un adăpost într-o baracă, la marginea orașului. Dar aceasta nu e situată lângă barajul lacului de acumulare. Ci lângă o exploatare petrolieră, într-un loc cu sonde ruginite și rezervoare gigantice de țiței. Apoi, deosebirile se țin lanț. În cărticică scrie altceva: nici pomeneală să plouă și mai cu seamă să plouă torențial, ca la potop. Nu, dimpotrivă. Orășelul Serenite este zugrăvit cum e luat în stăpânire de caniculă, de arșiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]