3,612 matches
-
gândit că ar fi bine să vin să văd ce mai faci având în vedere augusta-mi calitatea de șef al acestui loc. — Sunt bine, mulțumesc. Dacă zici tu, spuse Ben, intrând. Ai fi în stare să joci și cu glezna ruptă. Salut, Sam! Și tu ai venit într-o misiune creștinească? I-am răspuns printr-un gest larg, din mâini, în semn că da. — Da, dar n-a durat mult. Hazel și cu mine tocmai discutam. Foarte drăguț din partea amândurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de ea. Îi aruncă un zâmbet Gitei, o tipă înaltă și întunecată, îmbrăcată într-un tricou semitransparent cu model de leopard și colanți confortabili, din mătase de Shantung 1. Colanții erau trei sferturi, tocmai buni pentru a pune în evidență gleznele incredibil de subțiri ale Gitei și tocurile înalte, cu blană falsă de leopard. La urechi purta cercei mari, sub formă de cerc, iar genele ei foarte grele aveau nuanțe de maro atent amestecat, mergând până la un bej delicat sub arcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încărcate cu inele de aur, îmi întinse mâna. Nu mai văzusem pe cineva purtând aur de vreo zece ani, dar pe ea arăta minunat, punându-i în evidență pielea de un măsliniu închis. Încheieturile mâinilor erau la fel de subțiri ca și gleznele, fragile și puternice asemenea oțelului elastic. I-am strâns mâna și mi-am dat seama că nu-mi plăcea, deși nu știam clar de ce. Poate că era modul în care mă privea, măsurându-mă cu răceală, ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întorc, deci aș putea să vin cu ea. Luă o înghițitură din cocktailul ei Bloody Mary și se uită în jur. Mă uitam lung la ea, neștiind ce să zic. Purta o rochie stil furou din in alb, lungă până la glezne, mai multe șiraguri de chihlimbar la gât, și nu numai că-și aranjase foarte frumos părul, dar și mai atent ca de obicei. Înainte de această transformare recentă, n-aș fi spus despre Janey că e elegantă, dar acum ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îndoiam, de exemplu, că ar începe să spună lucruri frumoase despre colegele ei actrițe. —Ai auzit? zise ea. I-au oferit lui MM postul de director artistic! Nu e genial? Purta obișnuita-i rochie burlan, din lycra, neagră și până la glezne, care îi punea în evidență șoldurile înguste și-i ascundea picioarele, nu erau chiar perfecte. Trebuia să recunosc că manevra era foarte reușită, dacă nu știai deja că are pulpe groase. I-au oferit ei postul? zise Hugo, cu scepticism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Guido? Întrebă Arianna, gândindu-se la tramezzini și turnându-i automat un pahar de vin roșu. — Dă-mi o porție de anghinare cu șuncă și una de crevete. Ca un evantai, coada lui Orso Începu să se lovească Încet de glezna sa. — Un sparanghel. Când veni sandvișul, ceru Încă un pahar de vin și-l bău Încet, gândindu-se cât s-ar complica lucrurile dacă decedatul s-ar dovedi a fi american. Nu știa dacă s-ar pune problema jurisdicției; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
poliției acostată la chei. — Veniți pe aici, doctore, zise el, pășind de pe caldarâm pe puntea șalupei. Femeia veni aproape În urma lui și-i acceptă mâna. Fusta uniformei Îi cădea câțiva centimetri sub genunchi. Avea picioare zvelte, bronzate și musculoase, iar gleznele erau subțiri. Fără preget, Îl prinse de mână și se lăsă ajutată să urce la bordul bărcii. De-ndată ce ajunseră În cabină și se așezară, Monetti ieși cu spatele din dana de acostare și Întoarse barca pe Marele Canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se sprijini de mașină, lăsându-și greutatea asupra ei. Brunetti profită de această ocazie pentru a se Întoarce spre Ambrogiani și a-l Întreba În italiană: — Înțelegi ce discutăm? Carabinierul clătină afirmativ din cap. Americanul Își Încrucișă picioarele la nivelul gleznelor și scoase un pachet de țigări din buzunarul cămășii. Îl Întinse italienilor, Însă amândoi refuzară cu o scuturare din cap. Își aprinse o țigară de la brichetă, având grijă s-o adăpostească În căușul palmelor de vântul inexistent, apoi strecură atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o pălărie oribilă cu flori roșii, care se bătea cap în cap cu nasul ei cel plin de vinișoare. Costumul pătrățos din tweed punea în lumină un corp ca ieșit direct dintr-un desen animat despre epoca edwardiană; de la niște glezne surprinzător de înguste și de suple, corpul ei căpăta, pe lung și pe lat, forma prorei unei corăbii. Expresia mătușii Frances era una posomorâtă, care voia să transmită faptul că, din punctul ei de vedere, în ziua respectivă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
silit să ducă o luptă crâncenă ca să plieze întreaga construcție la loc. Tocmai se felicita pentru rapiditatea remarcabilă cu care scosese copertina și așezase totul în forma inițială de geantă de golf, când a realizat că prinsese mânerele în jurul propriilor glezne. A început să tragă de geantă, dar fără nici un rezultat. A ridicat un genunchi și a început să-l scuture. Căruciorul era acum prins, fără putința de a fi clintit, de piciorul lui Hugo. Asta spre amuzamentul mamelor care coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ce mai contau câteva zgârieturi în comparație cu toate astea? Hugo s-a dat cu câțiva pași înapoi, apoi s-a repezit înainte și a sărit peste gardul din sârmă ghimpată. A aterizat pe un morman de bolovani și și-a sucit glezna, dar durerea îngrozitoare produsă de accident nu era nimic pe lângă agonia cauzată de faptul că nu mai vedea pata roz în râu. Hugo s-a luptat să înainteze printre tufișuri. Când a ieșit de după ele, spre bucuria și ușurarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu o rădăcină de copac
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scoată cureaua și să-i tragă vreo două peste fesele bombate. Se abținu, deși știa că în urma unor astfel de momente primea o răsplată sexuală suplimentară. - Mâine vii? Femeia închise televizorul și ridică un picior în aer, admirîndu-și pulpa și glezna. Se declară mulțumită de ceea ce vedea, apoi murmură: - Dacă ții neapărat... Lăsă haina din mână și își puse hamul. Scoase pistolul din sertarul noptierei, îl introduse în toc și o sărută lung pe gură. Încă mirosea a dragoste. - Da, țin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să le citești, pe mine mă enervează. Dar e plăcerea ei cotidiană, așa că nu mă bag. Se uită la televizor, nu poate trăi fără știri. Îi place să-și vopsească unghiile cu ojă neagră. Crede că are cele mai frumoase glezne din lume. Sunt frumoase, e adevărat, dar nu cele mai frumoase. Unde sunt cele mai frumoase glezne din lume, îmi spui și mie, Magicianule?! Am un purcoi de bani în debara, poate vreau să-mi fac de cap și să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
uită la televizor, nu poate trăi fără știri. Îi place să-și vopsească unghiile cu ojă neagră. Crede că are cele mai frumoase glezne din lume. Sunt frumoase, e adevărat, dar nu cele mai frumoase. Unde sunt cele mai frumoase glezne din lume, îmi spui și mie, Magicianule?! Am un purcoi de bani în debara, poate vreau să-mi fac de cap și să scap de tâmpenia asta care îndeamnă limbile ceasului să mă ia peste picior! Magicianul tace. Poate că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
era reglat pe canalul de știri. Înghiți încă o gură de cafea și își spuse că viața de polițist ar putea să ducă pe cineva la disperare dacă nu ar exista, măcar din când în când, câte o amantă. Amintirea gleznelor Luciei îi dădu târcoale câteva secunde și se vizualiză deasupra ei, între pulpele cărnoase, gâfâind și uitând de toate. De ploaie, de secție, de cazuri rezolvate fără tragere de inimă, de toată sarabanda de întâmplări cotidiene care nu îi provoca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
umăr, în sfârșit, Lucia, de ce fugi? Răsuflă din ce în ce mai greu, îl înțeapă splina, iar picăturile ploii nu reușesc să-i răcorească obrajii. Când mai are doar câțiva pași până la ea, femeia dispare încetul cu încetul, mai întâi pantofii cu toc, apoi gleznele, pulpele, genunchii, șoldurile, iată o o jumătate de femeie, Scriitorule (este vocea Magicianului?, nu, nu este vocea lui, Magicianul se apropie de localul unde se bea vin bun și se ascultă smooth jazz), o jumătate de femeie care plutește la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu o rădăcină de copac
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spini l-au pus Cu sulița în coastă L-au împuns Pâine cu oțet și fiere l-au dat Crucea de stejar în spate l-au pus De-a urcat cu ea dealul Golgotei Intre doi tâlhari l-au răstignit Gleznele picioarelor l-au sfărmat..! Cât a pătimit Iisus, iubiți credincioși, pentru mântuirea noastră... Cât!.. Și, a înviat cu moartea pre moarte călcând!... așa, predica preotul Paroh, cu glas molcom, rar și cu mult har. Iubiți creștini, Puterea Lui a început
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe a lui și l-am tras de mână afară. Pentru o clipă, lumina ne-a orbit și nu ne-am mai găsit În zăpadă. Deodată am simțit niște mâini mici bătĂtorindu-mi zăpadă pe picioare, apoi din ce În ce mai sus, pe glezne, pe burtă și În ochi. Am simțit o mânuță scotocindu-mi inima și punându-mi În locul ei un cub de gheață. Cu cât simțeam răsuflarea lui mai aproape, cu atât copiii bătĂtoreau mai multă zăpadă În jurul ochilor, urechilor și inimii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și pe a lui și l-am tras de mână afară. Pentru o clipă, lumina ne-a orbit și nu ne-am mai găsit în zăpadă. Deodată am simțit niște mâini mici bătătorindu-mi zăpadă pe picioare, apoi din ce în ce mai sus, pe glezne, pe burtă și în ochi. Am simțit o mânuță scotocindu-mi inima și punându-mi în locul ei un cub de gheață. Cu cât simțeam răsuflarea lui mai aproape, cu atât copiii bătătoreau mai multă zăpadă în jurul ochilor, urechilor și inimii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cât pe el, cât dați În jos. Se umplu, de o frumusețe de cufureală, de mai mare dragul! Dar nu se lăsă. Atinse cu mâna unul din picioarele celui care continua să fugă cu sacoșa ancorată de mai sus de gleznă. I-l răsuci. Tânărul căzu. Îl apucă de mijloc. Acela nu se da. Cocuz apucase să se ridice, cum-necum, În genunchi. Și, dacă văzu că hoțul nu se dă bătut, și apucase să ridice sacoșa Într-o mână, Îi apucă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
i le jucă În draci. Acesta, surescitat, se ridică, se Întoarse cu fața la dansatoare, nu o recunoscu, Îi Îndesă miile de lei Între sutien și țâțe, și, când aceasta făcu, un pas, cumva, Într-o parte, iar privirile lui căzură pe gleznele ei, văzu, cu uimire și nespusă bucurie, că, de fapt, țiganca aia, nici măcar nu avea chiloți pe ea. Duse repede mâna În portofel, șio umplu cu bilete de câte jumătate de milion, și prinse a i le Îndesa Între buzele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Și dacă ne va fi mai rău? Tu nu mai ești tânăr. - De aceea și vreau să mișc - cât mai pot. Mai am inerție... Cu capul în cărți, nu mi-a observat zâmbetul trist, auto- ironic. Pisică se freacă de gleznele mele, lăsând să i se scuture părul lung și alb. „Ce știi tu, Motane? Bestie mică și egoistă... Vii să te freci numai când vrei ceva... Aha, nu mai ai crunchies...” Mă întorc la ecranul luminos... <lia>: hei, nu te-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
unde este acuma? <victor50>: asta e o altă poveste <victor50>: trebuie să plec. Ne mai vedem <maya>: pe curînd <victor50>: pa Klick Într-adevăr, apa e caldă. Sunt la o sută de pași de nisip și abia îmi vine deasupra gleznelor... Klick - Țușca, hai să-ți spun o poveste... - Ce-ți veni? - Nu ți-am mai spus de mult. - ...da... - Îți spun? - Mi-e somn... Știi ce mă gândeam? - Eh? - Nu mai facem dragoste că pe vremuri. - Am mai îmbătrânit... Nici
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]