2,610 matches
-
nu mă mai simt amenințată de neputința ei, așa că dau drumul din nou la robinet, pe vremuri mama punea în fața mea un ceas, numai șapte minute, mă cronometra ea, să rămână apă caldă pentru toată lumea, și urmăream cu ostilitate limbile gonind ale ceasului în timp ce mă spălam, atât de scurte erau cele șapte minute în calda îmbrățișare a apei, și atunci îmi doream să cresc mai repede, să plec din casa aceea, fie și numai pentru a putea face duș fără ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încheieturilor mele, fiecare pe rând, apoi amândouă odată, își încrucișează mâinile, inversând stânga cu dreapta, după care îmi atinge locul din spatele pavilioanelor urechilor, apasă, apoi slăbește strânsoarea. Ce faci, întreb eu, iar ea îmi explică serioasă, îți ascult pulsul, sângele gonește în tot trupul și povestește prin intermediul pulsului tot ceea ce se întâmplă înăuntru, iar eu protestez, bine, dar eu sunt sănătoasă, mă simt bine, ai venit să îl consulți pe el, iar ea spune, pulsul femeii dezvăluie și starea soțului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se târâie fără mine împreună cu fetele pe căldura asta, încă o zi de lucru se scurtează, două zile de lucru scurtate, a mea și a lui, deja amândoi ne aflăm în afara lumii oamenilor sănătoși, în afara gardurilor. Închiși în mașina care gonește, respirațiile noastre șuieră între ferestrele închise, de am ajunge odată acasă, dar ce să facem și acasă, ce a mai rămas de făcut acasă, cine ne va ajuta. Ce ar spune acum doctorița cu pruncul ei, că și acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din birou și dând cu ochii de mine, aproape m-a înșfăcat, la propriu, strigându-mi: „Plecăm imediat la aeroport!”. Coborând scările, ne-am întâlnit cu un alt coleg care mi-a urmat soarta, iar peste câteva minute mașina unității gonea spre Băneasa. Pe drum, șeful nu ne-a dat cea mai mică explicație, dar din agitația pe care o manifesta am bănuit că se întâmplase un eveniment cu totul aparte. Nu am intrat imediat în panică, gândind că este vorba
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
și urma să participăm la cercetarea locului faptei, ipoteză ce părea să mi se confirme când șeful a întrebat, prin stație, unde se află elicopterul. Neliniștea începu să-și facă simțită prezența doar atunci când am observat că, deși „Dacia” noastră gonea serios, eram depășiți cu ușurință cam de multe alte mașini ale căror girofaruri se întretăiau asurzitor. La Băneasa, nu ne-am îndreptat spre intrarea în aeroport, ci spre o alta, din apropiere, oprindu-ne pe un platou unde ne aștepta
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
cele mai surprinzătoare aspecte ale sale. Nichita Danilov este un scriitor-compozitor, În sensul kunderian al cuvântului. Spre deosebire de romanele clasice, bazate numai pe simpla Înlănțuire a evenimentelor și care „se aseamănă cu o stradă Îngustă, de-a lungul căreia personajele sunt gonite cu biciul“ (așa cum spune Kundera În Nemurirea), romanul modern are la bază principiul construcției muzicale, variațiunea și repetiția. „Uvertură“, „Larghetto e piano“, „Andante non tropo“, „Aria piciorului rătăcitor“, „Aria lui Satanovski“, „Vals“, „Marș“ sunt numele capitolelor din Locomotiva Noimann, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
ocupată, Camenița e oraș închis. — Luminăția-ta, nu cerem mult - zise spătarul Vulture. Trebuie să fi rămas cândva, pe undeva, un loc de ceva-cumva... — De ceva-cumva? - deveni atent viziriul. — Da, luminăția-ta, de ceva-cumva. De ceva-cumva cam atât? - grăi vizirul, gonind cadânele. Păi să ne socotim! - zise spătarul Vulture. Două de la logofătul Veardză, c-a rămas pe drumuri. — Două! - notă viziriul. — Două de la hatmanul Viezure, că i-au pângărit giupâneasa. — Patru! - zise viziriul. — Două de la clucerul Stănilă, că i-au pârjolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și el nu-și putea face dreptate dând în taică-său căruia îi mâncase averea umblând tocmai după fustele actualei neveste, sărdariul Basile Neaoșu, zis și Urechilă deoarece cu vreo trei ani mai înainte când oștile turcești intraseră în Iași gonindu-i pe cazaci, Basile le ieșise înainte țopăind de bucurie și strigând cât îl ținea gura „au venit frații noștri, oameni buni!”, iar turcii, necunoscând bine limba și crezând că face agitație antiotomană, îi tăiaseră brusc urechile, mitropolitul Nazazarie Iscariotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noi tot trebuia să ne vedem de treabă și nu aveam dreptul să o refuzăm. Fratele ei a fost atît de isteț, Încît mi-a atras atenția asupra Întîlnirii noastre Întîmplătoare din parcare. Ar fi vrut să mă determine să gonesc pe o pistă greșită, dar m-a făcut decît să-mi Întărească bănuielile. Dacă EL era atît de priceput la repararea mașinilor, putea foarte bine sa fie În legătură cu vreo bandă de hoți de mașini care operau pe scară mare. CÎte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mașină sport roșie, lăsîndu-mi un bîzÎit ușor În urechi ? Nu, mai degrabă pentru că eram conștient de faptul că mă Întorceam, de inutilitatea Întoarcerii mele. Mă dezumflasem ca o minge din cauciuc din care ai scos aerul. Poate și pentru că acum goneam cu soarele În spate... De data aceasta bolta cerească, și nu drumul, se deschidea nemărginită În fața ochilor mei. Pete de nori presărau cerul, pe alocuri și cu toate acestea, albastrul Își croia drum printre ei precum o pînză lipită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
maturizează prin evenimentele ei cruciale sau/și tragice un grup de tineri - amenința să nu te trăsnească prin noutate. Banderas reușește însă să evite discret, dar sigur capcanele. Filmul său pocnește ca niște muguri. Sexualitatea toridă, agresivitatea, pasiunea, tragicul se gonesc una pe alta până la dezastru, cu aceeași viteză cu care vremea bună se strică odată cu venirea norilor. Banderas însoțește frumos schimbarea vremii și a vremurilor cu desfășurarea evenimentelor. Ratatouille - de Brad Bird, voci: Patton Oswalt, Ian Holm, Peter O’Toole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
ușurință peste toate. Să trăiți, am înțeles, răspunde amuzată Dora și privește plato-ul apetisant. Se întreabă : "De ce oare tânăra spunea că masa este proastă ? Nu mi se pare deloc !" Dar numai ce femeia cea veselă iese, că gânduri nechemate îi gonesc apetitul. Crezuse că va avea tăria să nu se gândească, să nu anticipeze ceva ce nu știa. Va fi victima unui mecanism în care conștientul ei nu va mai avea nici o putere. Va veni mai întâi anestezia... Apoi trepanația..." Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sunt mult mai greu de înțeles, așadar nu-i sunt la îndemână, pe urmă începu să-și arate picioarele umflate, cu circulația ștrangulată, cu locuri vineții, fierbinți, unde sângele părea gata să străpungă peretele sărăcit ca să țâșnească afară, să poată goni în voie. Sidonia a presupus că era ulcer varicos și câteva minute s-au consultat asupra diverselor modalități de tratament mai mult sau mai puțin științifice. Încântat, ieșit din acreala lui caracteristică, tatăl a plecat cu un coșuleț din nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
însemna liniște, dorita liniște. Nu se gândea ca altădată, cât de jenantă o să-i fie retragerea, că tăcerea lor însemna expulzare, că fiecare secundă și minut scurse se repezeau la ea, o luau la rost și o batjocoreau și-o goneau de acolo, pleacă, pleacă, pleacă, nu meriți să respiri din aerul nostru, timpul e prețios aici, mai prețios decât aurul, mișcă-te, fă pași, valea! I se părea de-a dreptul caraghios, să găsească atrăgătoare liniștea care altădată ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pleacă, pleacă, nu meriți să respiri din aerul nostru, timpul e prețios aici, mai prețios decât aurul, mișcă-te, fă pași, valea! I se părea de-a dreptul caraghios, să găsească atrăgătoare liniștea care altădată ar fi trebuit s-o gonească, s-o insulte avea acum nuanțe plăcute. Cât m-am schimbat, își zise și zâmbi către ea, către interiorul ei cu milă. Nu-mi găsesc locul nici acasă, nici aici, nici la Sidonia, nici la părinți, umblu ca o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cazan de abur, căruia nu-i mai rezistă pereții. Tema aceasta, a căutării, revenea obsedant de-a lungul întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În sală perechile de îndrăgostiți se sărutau, aici își mutaseră sălașul de când frigul îi gonise din parcuri. Unii vizionau cu răbdare. Câțiva băietani dornici de acțiune și de cavalcade picante începură să fluiere. Puțini înțelegeau ceva, cu adevărat din filmul acela. Au ieșit din cinematograf fără să scoată o vorbă. Ei, cum a fost? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca să mă ocrotească de ochii indiscreți ai vizitatorului, cum crezusem inițial, ci ca să nu văd pregătirile pe care le făcuse pentru clipa În care rămâneam singuri. Dora Împinse scaunul la loc și se apropie de șifonier. Inima Începu să-mi gonească imediat În piept și părul de pe brațe nu era singurul care mi se ridicase. Dar, În loc să spună ceva, părea să ezite În fața oglinzilor de pe ușă. Poate că Își retușa machiajul? Trupul meu se topea Într-o stare de așteptare Înfierbântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
interesată de această problemă, ar fi bine să verific dacă licența mea poetică e incă valabilă. În cinema, Otto continua să maltrateze pianul. Mi-am aprins Încă o țigară și am Întors pe toate părțile concluzia la care ajunsesem În timp ce goneam furios spre Apollo: fără alibi, n-aveam cum să ies curat din toată afacerea. Chibritul Îndoit s-a răsucit, s-a Învârtit și și-a dat duhul În scrumieră. După câteva fumuri Încurajatoare am reușit să mă adun. — Else, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la Berlin. Momentan căuta o actriță pentru rolul principal. Ridicând sprânceana, am declarat că s-ar putea să cunosc pe cineva care s-ar potrivi perfect... Când, În sfârșit, partea mea mai chibzuită o ajunsese din urmă pe cea care gonea Înainte nesăbuită, jonglând cu cuvinte mari, dar fără prea mult tact, Dora Își deschise portțigaretul. În timp ce eu mă scotoceam În buzunare după un chibrit, mi-a explicat că, oricât de incredibil ar fi părut, era și ea la curent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de a se lupta cu orașul sau, cel puțin, cu ploaia? Pe când indiferența creștea și scădea Înlăuntrul ei Într-un ritm doar de ea știut, pendulul dispoziției ei oscila Între doi poli opuși: calm glacial și furie spumegândă. În timp ce Zeliha gonea printre ei, vânzătorii ambulanți, care Îmbiau trecătorii cu umbrele, haine de ploaie și eșarfe sintetice viu colorate, o priveau amuzați. Reuși să le ignore privirile, așa cum reușea să ignore privirile tuturor bărbaților care se holbau la trupul ei plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
accelereze și șoferul a schimbat vitezele. În scurt timp convoiul de mașini cu suporteri a cotit la dreapta, Îndreptându-se spre stadion. — Atunci de ce ați renunțat la slujba aia? s-a interesat Asya. — Am adormit la volan. În clipa asta gonesc pe șosea. În clipa următoare se aude o detunătură Îngrozitoare, de parcă ar fi Ziua Judecății de Apoi și Allah ne-ar chema la El. Când deschid ochii, mă trezesc În bucătăria unei cocioabe de pe marginea șoselei. — Ce zice? a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poet de reală substanță. A ajuns la ceea ce se cheamă operă poetică." Cezar Ivănescu " Fără îndoială de vreun fel, se poate spune oricând însă că el (Vasile Proca) este unul dintre importanții poeți venind dinspre generația sa către un prezent gonind mereu spre viitor; în fața unei opere poetice, de reală substanță și de o diversificată explorare a micro și macrocosmului. [...]Sunt volume care configurează imaginea unui autor de reală importanță în contextul literar al ultimelor decenii. E un aspect argumentat mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
deschidă rînd pe rînd cutiile poștale și să cotrobăiască în ele. Dar cutiile erau goale. Dintr-una din ele își luă însă zborul un fluture. — Ia te uită, spuse fata, poate că sunt făcute pentru fluturi. — nu trebuia să-l gonești, spuse Victor, acum o să moară din cauza căldurii, peste cîteva ore. — Găsește el o altă căsuță, chicoti fata apropiindu-se de Victor și înlănțuindu-l cu brațele de gît. Victor încercă să se debaraseze de ea, dar fata era mult mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
havană Corona extralungă și, Între două trâmbe de fum și-un banc, a grăit precum oracolul un ciubăr de vorbe, astfel Încât, cu inima grea și tare cătrănit, Ricardo al nostru s-a văzut nevoit să se Întoarcă În Castellammare, neputând goni cu mai mare sprinteneală nici dacă i-ar fi luat urma cei mai sluți douăzeci de mii de paracleți. Întunecate antecamere ale demenței, săli de așteptare ale sinuciderii: În noaptea aceea, Ricardo nu a stat la taifas cu cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
confreriei celor care urcă cu liftul și, câteva minute mai apoi, confreriei celor care coboară În subsol sau rămân blocați de claustrofobie Între raionul de bonete și cel de menaj. Gestul cel mai mărunt, aprinderea sau stingerea unui chibrit, ne gonește dintr-un grup și ne dă adăpost În celălalt. O atare diversitate comportă o prețioasă disciplină pentru caracter: cel care agită lingura e contrariul celui care manevrează cuțitul, dar amândoi aproape coincid În folosirea șervetului, pentru a se diversifica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]