KorAP: Find »[drukola/base=grăbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...599 >

14,967 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

Urma să piară acea intimitate de familie cu care tovarășa îi învățase. Încerca aceeași senzație pe care o trăia, de fiecare dată, în fața darurilor din jurul pomului de Crăciun. Ambalajul, legat cu grijă, ascundea o taină anume și ea nu se grăbea s-o descopere. Privea cutiile încercând să amâne dezlegarea misterului. Mai devreme sau mai târziu, era nevoită să le deschidă. Atunci taina se împrăștia, sfâșiată de mâinile ei. În ultima dimineață în care îmbrăcă uniforma apretată de ciclul I, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
goana și munca asiduă de la antrenamente începură s-o plictisească. "Cariera" de sportivă se sfârși brusc, într-o zi când Luana acuză dureri sâcâitoare în burtă. Savinschi opri exercițiile. Luana se întoarse acasă icnind. Mama o văzu palidă și se grăbi să-i pregătească patul. Fata aruncă hainele și intră în baie. Încăperea mică era locul în care descoperise toate semnele transformării ei și fiecare, în parte, îi crease un sentiment ambiguu de teamă. Creșterea dureroasă a sânilor, rotunjirea coapselor, scobitura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
văzut că a ajuns acolo înainte de vreme. Tremura de emoție, își făcea planuri să le ducă la un film și la adăpostul întunericului din sală să mângâie mâna Anitei. Visând cu ochii deschiși la apropiata încântare, le văzu îndreptându-se grăbite spre locul stabilit. Și rămase interzis. Luana înota într-un palton negru, legat cu cordon, pe care-l ținea de poale să nu-l târâie pe jos. Avea pe cap un chipiu de o formă neidentificată iar în picioare purta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dirijoarea" flutură mâna dreaptă și Ema ridică, la rându-i, glasul. Însăși Luana, pentru a acoperi "vocea" băiatului, cânta din toți rărunchii. Încurcați, nemaiștiind cine și de care mână răspunde, copiii începură să scoată niște urlete haotice iar părinții se grăbiră să dea drumul la o serie de aplauze frenetice, menite să stopeze, cât mai curând, nenorocirea. Moment ratat și copiii o știau. Nu-i nimic. Mai aveau câțiva ași în mânecă. Urmă un cântec interpretat de Luana, cu acompaniamentul Emei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
părinților cărora le amorțiseră oasele. Ai văzut-o pe Ema ce dulce era? Sau Dan. Nu știam că recită așa de frumos. Cu toate ieșirile ei, Luana asta a ta, Sando, e dată dracului. Așteptarea se prelungea și Anda se grăbea să plece să întoarcă friptura. Ați uitat de noi? Când e gata? Speriați de nerăbdarea celor mari, copiii dădeau fuga, pe rând, la pătură și strigau din spatele ei, panicați: Nu-i gata! Să nu veniți aici! În sfârșit, se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
căpățânile roșii. Așteptau, nerăbdători, pauza de masă. Atunci se adunau în cerc și își descrețeau frunțile cu tot felul de ghidușii. La un moment dat, nu se știe care dintre ei, veni cu o idee năstrușnică, pe care băieții se grăbiră s-o declare strălucită. Narcis Sava se așeză turcește în iarbă, cu ochii închiși. Un coleg se apropie ușor de el, se aplecă asupra-i și-i puse mâinile la ochi. Pipăind palmele lipite peste față, Narcis trebuia să ghicească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
că avea invitați în noaptea unică dintre ani și-i dorea să se distreze cât mai bine. Sub impulsul copleșitorului sentiment de vină, aflând că el nu avea nici un aranjament, fata îl invită să petreacă împreună cu musafirii ei. Marc se grăbi să accepte. Pentru serbare Luana pregătise o poezie. Ceva lipsit de importanță, la îndemnul dirigintei. În timp ce aștepta să intre în scenă, un tânăr cu chitara agățată de gât trecu pe lângă ea, se așeză pe un scaun și începu să cânte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pământul să se surpe și ea să cadă în adâncuri pentru totdeauna. Alergă în urma lui și-l prinse de mână, așa cum făcuse el cu câteva zile mai înainte. De ce nu m-ai căutat? Luana, nu am timp de asta. Mă grăbesc. Îl privi, dezorientată, în ochii albaștri. De ce faci asta? Ți-am spus, mă grăbesc. Nu pot să cred! Ai uitat ce-a fost între noi? Ernest dădu semne de nerăbdare. Doar nu-ți închipui c-ai fost singura? Luana, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
lui și-l prinse de mână, așa cum făcuse el cu câteva zile mai înainte. De ce nu m-ai căutat? Luana, nu am timp de asta. Mă grăbesc. Îl privi, dezorientată, în ochii albaștri. De ce faci asta? Ți-am spus, mă grăbesc. Nu pot să cred! Ai uitat ce-a fost între noi? Ernest dădu semne de nerăbdare. Doar nu-ți închipui c-ai fost singura? Luana, sunt foarte ocupat. Plecă, lăsând-o singură, pradă unei disperări îngrozitoare. Parcurse drumul spre casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mulat pe gâtul alb și sânii ca de adolescentă. Camera era ticsită de tineri și la un moment dat începură, cu toții, să se agite. Fetele se retraseră grupulețe, vorbind pe șoptite, ghiontindu-se și făcând semne spre ușă. Băieții se grăbiră să-l întâmpine pe acela care tocmai intrase. Privind spre el, Luana înțelese că era, nimeni altul, decât faimosul Ștefan Escu. Într-adevăr, avea o frumusețe ieșită din comun. Înalt, drept, de o eleganță simplă, care nu făcea altceva decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
infatuare față de agitația pe care o stârnise. În câteva minute, Escu deveni de-al casei. Dansă cu fetele, fără să afișeze talente de cuceritor. Atunci când unul dintre dansatori agăță firul de alimentare al magnetofonului, făcând muzica să amuțească, Victor se grăbi să aprindă lumina și să caute defecțiunea. Luana profită de situație pentru a căuta, pe furiș, chipul frumos al lui Ștefan. Îi găsi privirile ațintite asupra-i, fără rușine. Obrajii îi luară foc și în panica de moment dădu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
în secunda următoare o luă la galop spre ea. Fata încremeni. Scăpă valizele din mâini, în timp ce calul trecu pe lângă ea ca o săgeată și-o izbi cu burta în zidul căminului. Ajunse în cameră palidă, gata să leșine. Fetele se grăbiră s-o liniștească. Una din ele zise, atotștiutoare: Luana, calul alb înseamnă ursită. Te măriți! Ștefan o găsi marcată, încă, de întâmplare. O strânse în brațe și-o alintă apoi o întrebă dacă se simte în stare să iasă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
postat în mijlocul drumului, urlând: A fugit Ceaușescu! A fugit Ceaușescu! "E nebun!", gândi fata. "Bietul om, și-a pierdut mințile!" Dar ieși un altul și un altul, strigând și chiuind. Zbierau, cu toții, de la ferestre, tinerii dădeau năvală în stradă. Luana grăbi pasul. Inima începu să-i bată nebunește. O luă la fugă. Tramvaiele se opreau pe șine, mașinile se blocau în mijlocul drumului. Vatmanii și șoferii se îmbrățișau, plângeau. Nu se poate! Chiar a căzut Ceaușescu?!" Era de neînchipuit, de neimaginat. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de fereastră, așteptând ca el să se întoarcă sănătos din lungile drumuri peste graniță. Acum făcea același lucru, lăcrimându-i ochii tot săgetând orizontul, în speranța că mașina ce se vedea în zare era aceea a bărbatului ei, care se grăbea să vină lângă ea, să-i vorbească și s-o strângă în brațe. Visa accidente oribile, îl vedea mort, întins pe caldarâmul rece. Preocupată doar de soțul ei și dependentă de prezența acestuia, nu-i mai stătu mintea la carte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
se repezi la soțul ei: Ștefan, vreau un copil. Nici dacă ar fi câștigat lozul cel mare, bărbatul n-ar fi fost mai surprins și mai fericit. O întoarcere atât de neașteptată spre el îl lăsă cu gura căscată. Se grăbi să răspundă: Imediat, iubito. Acum îl facem. Dar Luana era serioasă. Cred că nu pot avea copii. Dacă nu am rămas însărcinată până acum, înseamnă că sunt bolnavă. Ștefan se învârtea în jurul ei, ca un cățeluș ce așteaptă bombonica. Vorbești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și se arătase atent față de ea pe tot parcursul serii. La nici zece minute de la plecarea musafirilor, auzi soneria. Inima Luanei tresări. Cu speranța că el pricepuse mesajul ei nerostit, acela că ar fi dat orice să rămână singuri, se grăbi să deschidă. Când îl văzu pe Costi rămase perplexă. Se întorsese să ceară un pahar cu apă. Dată peste cap de neașteptata apariție, Luana îl repezi, îngrozită de pretextul ieftin la care apelase pentru a se întoarce în casa ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
bir cu fugiții, jurând că atâta timp cât Radu se afla acolo ea nu le va mai trece pragul casei. Intimitatea și liniștea se întoarseră asupra familiei Noia cu o nesperată binecuvântare. Luana, cu fetița lângă ea, citea ori picta, Radu se grăbea să vină acasă, să-și strângă în brațe iubitele. Pretențios și deosebit de critic, el făcea observații pertinente vizavi de lucrările nevestei și ea se grăbea să remedieze neajunsurile. Cuprinsă de fiorul pasiunii pentru pictură, umplu casa de tablouri. În această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Noia cu o nesperată binecuvântare. Luana, cu fetița lângă ea, citea ori picta, Radu se grăbea să vină acasă, să-și strângă în brațe iubitele. Pretențios și deosebit de critic, el făcea observații pertinente vizavi de lucrările nevestei și ea se grăbea să remedieze neajunsurile. Cuprinsă de fiorul pasiunii pentru pictură, umplu casa de tablouri. În această stare tihnită o găsi ultima zi de concediu. Întoarsă la muncă, Luana găsi pe birou, în locul mașinii de scris, un calculator. Așa cum prevăzuse, unitatea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
două ființe dragi, ce o așteptară la gară cu o nesfârșită dragoste, ea nu reuși să-și alunge zbuciumul. Aniela se aruncă în brațele mamei și-o copleși cu sărutări, se lipi de pieptul ei cu inima bătând nebunește, se grăbi apoi să-i arate ce-a mai învățat-o bunica. Sanda se stăpâni, cu greu, să nu izbucnească în lacrimi, văzând-o atât de pierdută. Îi stătu dinainte clipă de clipă și nu știu ce să-i mai facă, sfâșiată de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ceru scuze că-și permisese să facă un astfel de gest și declară că e gata să suporte consecințele. Se așteptă să-l vadă sărind de pe scaun, cu degetul întins spre ușă. N-avea nevoie de nici un cuvânt. Se va grăbi să-și strângă puținele lucruri și să plece, convinsă că, încă o viață dacă ar mai trăi și alte o mie de cărți dacă ar mai citi, tot nu va fi în stare să se descurce într-o lume pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
unul, lucrez la asta. E timpul să-mi urmezi exemplul. Uluită de planurile lui, ea știu că trebuie să profite de ocazie și să-i vorbească despre îndoielile ei. Domnule director, vreau să vă spun ceva. Nu acum. Sunt foarte grăbit. Nu știu dacă voi mai avea curajul să... El o împinse, ușor, spre ușă. Altă dată. Săptămâna viitoare plec pentru câteva zile în concediu cu logodnica mea și vreau să-ți las toate hârtiile în ordine. Luana se crispă. Logodnică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Întârziase într-o seară nepermis de mult. Ajunsese în raza blocului când o haită de câini se repezi la ea, lătrând și arătându-și colții înspăimântători. Luana paraliză de spaimă. Începu să țipe isteric. Din umbra copacilor, un bărbat se grăbi s-o apere. Ridică ochii spre chipul protector și întâlni privirea caldă și umilă a lui Radu Noia. Înțelese, atunci, ceva ce nu credea că e posibil. Îi fusese dor de el. Un dor nebun, sufocat de mii și mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Voicu s-a ferit să se mai apropie de ea ca dracul de tămâie. În ziua aceea, însă, Dumnezeu a pedepsit-o pentru mândria de care dăduse dovadă. I-a luat ceva ce nu credea că va pierde vreodată. Se grăbi să meargă la Ștefan, să se laude cu isprava pe care o făcuse. Deși era abia ora șase, îl găsi în pat, cu ochii pe televizor. Ce faci? Dormi la ora asta? El mormăi ceva, fără să se ridice, emanând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
priceapă?! nu era om ca toți oamenii. La un moment dat, previziunea lui Ștefan se adeverise, și-i era profund îndatorat -, dar lucrurile scăpaseră de sub control și fusese nevoit s-o avanseze de două ori. Acum, colac peste pupăză, se grăbea să ajungă cu acest trup, ceva mai înalt de un metru și jumătate, la cea mai importantă întâlnire din istoria firmei. Președintele concernului " Double L" îl sunase pe Abel Nost și-l ceruse, pentru o campanie de promovare despre care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Abel Nost și-l ceruse, pentru o campanie de promovare despre care nu dăduse nici un detaliu, pe acela cu ideea "Veber" ori pe acela cu antiperspirantul "Hombre". Pe amândoi îi considera la fel de buni. O cerere căreia, firesc, Abel Nost se grăbi să i se supună, punând mâna pe telefon și ordonându-i lui Bariu să-și miște fundul cât mai repede și să vină imediat la București împreună cu miraculoasa blondă. Directorului general i se tăiaseră picioarele. Nici acum nu-și revenise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]