6,255 matches
-
dar acum s-a schimbat calimera, revoluționarii au devenit peste noapte rentieri viageri întreținuți din belșug de gloată, politicienii și-au repartizat roza vânturilor după propriile principii iar oamenii de afaceri s-au apucat să muncească din greu adunând la grămadă tot ce realiza gloata pentru a se putea întreține pe ei și implicit, pe bieții politicieni cărora le lipseau alte surse legale de venit. Și uite așa, fostele fonduri ale PCR-ului, ale UTC-ului, ale UGSR-ului, ale Cooperației
APĂ VIE SAU APĂ CHIOARĂ? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374399_a_375728]
-
cu privirea în rouă ... Am fost oare, eu? Dansatorul pe scena Pe care i-ai spus, la ureche, timidă, Cum el ți-a furat, cu privirea avidă, Rotirea pe Broadway, sau stepul pe Sena? Și noi, pe sub ploaia căzând, la grămadă, Eram dansatorii fierbinți, de zăpadă ... CÂNTECUL ÎNSETATULUI Bău poporu-atât apă sfințită, Încât factura apei fu cumplită! Te seacă la șomaj, de îl mai ai! Postești de apă până și în Rai! Adică, toate ploile pe-o lună, Și apa, plus
CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374409_a_375738]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VOINICUL DIN OGRADĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului VOINICUL DIN OGRADĂ La bunica, în ogradă Stau găinile grămadă, Fiindcă bruma făinoasă, Zgrunțuroasă, albicioasă Ce s-a așezat din plin, Că a fost cerul senin Din seară până în zori, Cum se-ntâmplă deseori, Ține rece la picioare, Că nici una nu-i în stare Să înfrunte micul ger Și de-
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
boieroaică nu mai vroia nici în ruptul capului să-i mai dea. Ia să vedem, își zise el, cum voi folosi banii. Numără trei sute de galbeni din cei mari și-i puse deoparte pentru unchiul Monei. Mai numără o altă grămadă de bani, zicându-și: “Asta-i pentru casa noastră cea mare și frumoasă!“. Și, din ce-i mai rămăsese era de-ajuns să-și poată cumpăra o cireadă de vite și poate și o caleașcă cu telegari, ca-n basme
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
câțiva centimetri deasupra podelei, în timp ce pașii noștrii se potrivesc. Am impresia că toată lumea se oprește din dansat și se uită la noi, iar nu după mult timp, îmi dau seama că acest lucru nu este doar în capul meu. O grămadă de priviri sunt ațintite asupra noastră, și, în timp ce facem o plecăciune scurtă, toate persoanele din sala imensă ne aplaudă zgomotos, de parcă ar avea tălăngi în loc de mâini. Lăsăm în urma noastră mulțimea care a început din nou să se distreze, și mergem
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
mâncat câteva oi si capre. Și chiar câinii ciobănești s-au speriat de ei. Ajunseră în sat când se crăpa de ziuă. Ĩn drum, un țăran își lăsase căruța plină cu fân. Ema se ascunse cu copilul printre paie, în spatele grămezii. Era încă întuneric, când omul plecă pe drum, spre gară. Ĩn stație, Ema căută trenurile care pleacă spre oraș. Erau numai marfare. Cele cu mărfuri petroliere nu erau însă corespunzătoare transportului, datorită formei cisternelor. Erau de preferat cele cu cereale
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
19 martie 2017 Toate Articolele Autorului ZILELE DIN URMĂ (IV) Se cumpără mai nou ,chiar peste tot destine Anticriștii noi nu vor mai avea tăgada Prealuminații lumii vreau sânge nou în vene Să fie rașele umane ,o amestecătura și-o grămadă! Te uiți în pură ta clipire în locuri care poposești Vezi Europa în simplă ,tragică fuziune O piață de vedenii, desprinsa din povești O încâlcire rece ,ce-și caută rațiune! Vezi oamenii pe strada ce ,vând mereu iluzii Pentru bogații
ZILELE DIN URMĂ (IV) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373437_a_374766]
-
CU DUMNEZEU! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Numai cu Dumnezeu! Îți merge bine,și-așa crezi, Averea ta ai câștigat-o singur! Tot aurul din lume,de l-ai strâns grămezi, O clipă doar,toate le lași și ai să vezi, Că-n viață,moartea-i lucrul cel mai sigur! De ce cu Dumnezeu nu vrei s-aduni, Să fii primit la masa Lui,împărătește? Măreață-i flacăra,dar se transformă în
NUMAI CU DUMNEZEU! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373474_a_374803]
-
de lumină, primesc transparență și claritate mozaicurile multicolore ale vitraliului acestuia al vieții finite și cu toate acestea ținute cât mai departe de decepții prin cântec! Tot de aceea, a scrie despre cântăreți nu înseamnă a descărca cerneala vanitoasă a grămezilor de cuvinte adunate să compună munți de cărți rânduite să pună dale pe cărarea spre faimă forțată, vânată cu orice preț, ca prăzi de colecție și panoplii fructificate cu fructe pădurețe în diplome, medalii, titluri, citări în antologii, dicționare, enciclopedii
PAUL SURUGIU (FUEGO). CALIGRAFIERI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373557_a_374886]
-
se minună. Pe fundal se oferea cătării un desen cam chinuit, ce voia să imite o siluetă umană. Ici și colo, în interiorul conturului, atârnau drept ținte o inimă diformă, un ficat decolorat, niște plămâni care numai spongioși nu erau, o grămadă de intestine legate într-un nod grosolan, ce mai, niște măruntaie hidoase din mucava, mai mult să sperie copiii, decât să îmbie la joc de tras la țintă! Se hotărî totuși, uitând să-ntrebe care-i trofeul. Pregăti mărunțișul, luă
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
Stanciu? Cozilor de topor nu le mai taie nimeni craca? Ceva a putred, dar nu în Danemarca, Societatea trăiește într-un stat josnic și condus prost. De hoți. Dacă vine un cutremur, o mână de fotbaliști schimbă guvernul. Avem o grămadă de impostori cinici. Gen Ilie Năstase, un mare tenismen și atât. Sictir. Cretini și jigodii, limbricii neantului. Imbecililor le pute gura a pușcărie. Pui de lepre. Sigur nu se mai știe cine pe cine conduce: omul sau banul? Timpul nu
CU NOI E DUMNEZEU, TRĂIASCĂ ROMÂNIA! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374934_a_376263]
-
ora 11.00, la Muzeul UNIRII din Iași, unde vă veți bucura de reîntâlnirea cu poetul Horia Zilieru, cu președintele Asociației Literare "Păstorel", Iași - Mihai Batog Bujeniță, cu ziaristul și foarte cunoscutul publicist Ion N. Oprea, cu scriitorul etnograf Ioan Grămadă, cu poeta Nicolina Petrov și cu alți creatori de literatură și prieteni ai lor. Moderator, doamna dr. Aurica Ichim, directoarea Muzeului UNIRII, Iași. Intrarea este liberă pentru toți cei ce doresc și pot participa la acest eveniment! Referință Bibliografică: CHEMAREA
CHEMAREA CREDINŢEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374937_a_376266]
-
răstignit pe învățătorul Iisus din Nazaret, de care a auzit tot Ierusalimul și de care se zvonește acum că ar fi înviat. Ce vă pot spune e ca la o altă masă un amărât dintr-ăștia de-i găsești cu grămadă mi-a plătit cu o monedă de aur! I-am dat înapoi niște drahme de argint. Cei doi perși ,,ciuliră” urechile și se priviră cu subînțeles. -A stat la masă cu un alt amărât pe care aproape că l-a
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
MOARTEA Am visat că aveam la fereastră O pânză care mă despărțea de tine Vântul Poate ploua în ochii noștri În afara streșinii s-au ridicat pleoapele Vântul sufla iar oamenii fugeau prin timpul umed pe sprâncenele tale încă mai văd grămada de nori căutând centrul furtunii de nord spre mine cu vuiet doar o suliță zboară scufundându-se nu disting dacă este cuvântul tău sau al morții poate că perdeaua mă împiedică vântul ploaie pe figură cade palid nu știu dacă
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
febra unor pregătiri în vederea sărbătoririi. Dar a ce? A venirii Moșului? A întâlnirii cu familia? Pe fețele unora se putea citi o mirare. Se întrebau ce se întâmplă cu oamenii de iau cu asalt magazinele, umplându-și coșurile de o grămadă de lucruri, dovedindu-se a fi mai avizi să cumpere, să pregătească, să împodobească brazii și să își îndestuleze masa cu toate bunătățile pe care le consideră a fi necesare. De altă dată, se auzeau colinde peste tot, iar în
DESPRE TAINA ÎNTRUPĂRII LUI DUMNEZEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375015_a_376344]
-
fată, zău că n-ai minte nici cât o găină! Întreab-o pe sor’ta Rița cu ce să mănâncă măritișul... Văzând că e luată în pene, Leta începu să adune mătase de porumb. - Ce faci tu, fată? Ce e cu grămada asta? o întrebă tata Nițu când ajunse în dreptul ei și văzu mătasa strânsă într-un șorț. - Pentru ceai! - De-aia venirăm noi!? - Dacă e pe-așa, atunci mă las păgubașă! zise Leta. - Vino să îți arăt care porumb e bun
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
Și oamenii săraci!? Stângaciul: - Membrii comunității trebuie să fie egali între ei. Mai presus... este comunitatea și Țara! Dreptaciul: - Adică... țară bogată cu oameni egali în sărăcie. (Sună telemobilul Stângaciului. Bagă mâna în buzunar și scoțând aparatul îi cade și grămada de bani strânși din cerșit). Stângaciul: - Blestemaților! Altă treabă n-ați avut decât să cădeți. Se apleacă, îi strânge grămadă.și îi bagă în buzunar) - Da! Sunt în capelă, nevastă... Sigur... Vin imediat. Dreptaciul: (Mirat) - De unde atâția bani? Stângaciul: (Grăbit
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
țară bogată cu oameni egali în sărăcie. (Sună telemobilul Stângaciului. Bagă mâna în buzunar și scoțând aparatul îi cade și grămada de bani strânși din cerșit). Stângaciul: - Blestemaților! Altă treabă n-ați avut decât să cădeți. Se apleacă, îi strânge grămadă.și îi bagă în buzunar) - Da! Sunt în capelă, nevastă... Sigur... Vin imediat. Dreptaciul: (Mirat) - De unde atâția bani? Stângaciul: (Grăbit, în drum spre ușă) - De la călătorii milostivi... Iese trântind ușa după el) SCENA V Dreptaciul: (În genunchi în fața icoanei Sfântei
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
laterale, Prinse cât să stea-n picioare. Îndârjiți nevoie mare Să își afle dar dreaptatea, S-au gândit că poate partea Le-o va ține clar și tare, Și acuma, tot primarul. Că doar le-a promis cu carul. Strânși grămadă într-o sală, I-au primit cu suc, fursecuri Și le-au spus că până Miercuri Vor primi, în plic, o coală C-un răspuns edilitar, Însăși de la Dom’ Primar. Și-au aflat, într-adevăr, Că problema, rezolvare, S-ar
REABILITARE (PSEUDO)TERMICĂ de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373865_a_375194]
-
pot afirma doar că aceste avataruri au fost și sunt foarte prezente, se confundă cu mine, de când mă știu. Mirela-Ioana BORCHIN: Ele apar într-un nocturn al sinelui, care are înălțime spirituală. Avatarul Dumneavoastră nu e un cocoș pe o grămadă de gunoi, ca la M. Eminescu. E LUPUL, cu care VREȚI să vă identificați. E CAVALERUL, cu care VREȚI să vă identificați - PRIMUL CNEAZ! Eugen DORCESCU: Nu pot spune că vreau să mă identific. Totul a început demult, cu o
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
fost!... ...Herr Kapitän, am prins un spion! Cu cuvintele acestea am fost prezentat unui personaj grotesc, obez din cale afară, cu fălcile răsfrânte peste gulerul tunicii negre. Se afla într-o încăpere a clădirii fermei, în fața unei mese, cu o grămadă impresionantă de cireșe înainte, vâra în gură câte din ele apuca într-o mână, iar sâmburii îi scuipa împrejurul său cu cadența unei arme cu repetiție. L-am poreclit Porcul. Ăsta spion?... m-a studiat Porcul cu ochii săi mici
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
-se spre circ în agora pentru ultimul bal umbra cu fireturi de mareșal bătea săgeata sarbacanei arma doamnei cernite de trei ori orbi și-alegeau perechile ascuțindu-și urechile după șuierul respirației partenerului nu încetase trompeta m-am aruncat în grămada de zdrențe aveam doar masca și o jupă de colombină o șuviță de păr sur prins într-o clamă prin decolteu mi se vedea trecerea speranței în aramă-nverzită pe margini aveam buze cenușii un condur pierdut o mână albastră
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
-i chiar singură pe lume! - Te pup, mătușă, ce mai faci?! Se grăbi Ana să-și pună planurile în aplicare. - Ana, tu ești!? Ce surpriză! Teribil mă bucur să te aud. Nu s-a mai auzit de voi de-o grămadă de timp. - Cam proști, noi, ăștia, ai lu’ Gladin. Glumeam, mătușă, adevărul nu este însă prea departe. Suntem, cu toții, atât de prinși cu traiul cel de toate zilele, că nu mai știm să privim dincolo de vârful nasului. - Doamne, Ana, vorbește
POLUL VRAJITOARELOR VIII de LIA BEJAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374097_a_375426]
-
cu traiul cel de toate zilele, că nu mai știm să privim dincolo de vârful nasului. - Doamne, Ana, vorbește înțelepciunea prin gura ta! Trebuie că ți s-au întâmplat tare multe, fată, de când nu ne-am mai întâlnit. - Da, mătușă! O grămadă. Și mai bune și mai rele. Și cred că ești singura care mă poate ajuta să le pun cap la cap și s-o scot la liman. - Dacă s-ar fi întâmplat ceva dramatic la tine acasă, nu m-ai
POLUL VRAJITOARELOR VIII de LIA BEJAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374097_a_375426]
-
ajunse șef de echipă. Știa să lucreze foarte bine și să aducă beneficii acelei firme. De asemenea, pe muncitorii din echipa lui știa cum să-i pună la muncă și cum să le dea pauze. Nu înțelegeam cum acolo în mijlocul grămezilor de asfalt fierbinte lucrând alături de noi, rămânea mereu curat, pe hainele lui nu vedeai pete decât foarte rar. Apărea mereu la lucru cu cămașa curată, călcată, trasând asfaltul ce trebuia decapat în acea zi, pe care noi muncitorii cu târnăcoapele
PIERDE VARĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375427_a_376756]