2,279 matches
-
fost o iubire uscată și mută, plămădită din foc și turbare, fără tandrețe în cuvinte. Soția mea, mama copiilor mei vreau să zic, pentru că ea și nu alta e soția mea, soția mea este, după cum ai văzut pesemne, o femeie grațioasă, poate frumoasă, mie însă nu mi-a inspirat niciodată dorință arzătoare, și asta în pofida traiului în comun. Și chiar după ce am ajuns la ce ți-am spus, mi-am închipuit că nu sunt excesiv de îndrăgostit de ea, până când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Trish. Când intru, ea stă pe un scaun de lângă fereastră, ținând o revistă într-un unghi destul de ciudat. Eddie se află în partea opusă a camerei, și se uită la o sculptură de lemn. — Mulțumesc, Samantha. Trish își înclină capul grațios, în timp ce eu torn cafeaua. Pentru moment, ne ajunge atât. Mă simt de parcă aș fi nimerit din întâmplare în nu știu ce film ciudat de epocă al lui Merchant Ivory, doar că în acest caz costumele constau în ținută roz de yoga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
decât... un plan. Da. O fișă de pontaj, ca la serviciu. În clipa în care Nathaniel a dispărut, înșfac un stilou și o hârtie și încep să scriu repede o listă pentru ziua de azi. Mă și văd mișcându-mă grațioasă de la o treabă la alta, cu peria într-o mână și pămătuful în cealaltă, punând totul în ordine. Ca Mary Poppins. Făcut paturile Scos rufele din mașină și pus în uscător 9.42-10.00 Făcut curățenie în băi Când termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bifat decât jumătate din lucrurile de pe listă și nu mă văd deloc ajungând la capătul listei. Habar n-am cum face lumea curat. E cel mai greu lucru pe care l-am făcut în viața mea. Nu mă mișc deloc grațioasă ca Mary Poppins. Trec de la o treabă neterminată la altă treabă neterminată, ca un pui fără cap. În clipa asta stau în picioare pe un scaun și șterg oglinda din salon. Dar e ca într-un vis urât. Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în Centru, nici pisici, doar păsări de colivie sau pești de acvariu, și chiar și pe aceștia tot mai puțin de când au fost inventate acvariile virtuale, fără pești cu miros de pește, nici apă care trebuie schimbată. În acvarii înoată grațios cincizeci de exemplare din zece specii diferite care, ca să nu moară, trebuie îngrijite și alimentate ca și cum ar fi vii, calitatea apei inexistente trebuie vegheată, trebuie de asemenea controlată temperatura, și, ca să nu fie totul obligație, nu numai fundul acvariului va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca și bibliotecarii de la Alamut? Ai fi poate mirat să-i descoperi un strămoș Asasin? Se dusese să se așeze pe un taburet În fața oglinzii ovale, cu un pieptene În mână. Aș fi rămas ceasuri În șir urmărindu-i mișcările grațioase ale brațului gol, dar mă readuse la prozaica realitate: — Ar trebui să te pregătești să pleci, dacă nu vrei să fii surprins În patul meu. Într-adevăr, lumina zilei inunda deja Încăperea, perdelele erau prea transparente. — E-adevărat, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se scutura, se răsucea. Își punea sângele în mișcare. Auzea parcă mușchii cum scârțâiau, după atâta timp de inactivitate. Strălucirea unui indicator galben, mai elocvent decât o voce, îi monopoliza atenția. Acest soare miniatural, acest ochi de ciclop, era modalitatea grațioasă a Mamei de a-i anunța că nu fuseseră treziți pentru a asista la întoarcerea pe Pământ. Dallas se întreba care era cauza schimbării de program. Ash se ridică, privi în jur cu ochi inexpresivi. După cât de însuflețită-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
deposedați de partea lor de pradă, dacă expediția dădea peste ceva valabil. Ea porni spre cel mai apropiat ascensor. ― Dacă mai apar probleme și aveți nevoie de ajutor, sunt pe pasarelă. ― Just, zise Brett moale. Parker urmări din ochi silueta grațioasă care dispărea în umbra coridorului. ― A dracu'! Ash apăsă o tastă. Pe ecranele video se înfiripară forme brăzdate de paraziți, apoi imaginile se precizară. Verifică repede celelalte aparate de supraveghere. Cele trei semnale emise de combinezoanele spațiale ale exploratorilor ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței lui Ioanikie Stavropoleos. Fațada grațioasă, baroc în vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece pe lângă Palat, se oprește în fața Ateneului, contemplă brâul bolții, uitatele capete încoronate. În stânga, o nouă construcție, un bloc masiv și alb. Sicriele cutremurului din urmă cu trei ani, umplute cu betonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe bătrânul lui ulcer, tocmai el să suporte asemenea... Pot să repet, dulcissime. Pentru dumneata, Tirbușon, repet oricând orice. Profesorul a ridicat privirea de pe monitor, și-a îndreptat fularul de mătase bordo sub gulerul răsfrânt al cămășii negre, a fandat grațios pe lângă garofița Gina, a mângâiat-o scurt pe obraz, pe gușiță, și a ieșit din spatele paravanului pe care scria cu litere aurii RECEPTION. Nu pentru a se înclina în fața publicului, cum era de așteptat, ci pentru a se așeza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani, sunt Tizian! Tiziano, cu totul. Am 99 de ani, ți-am spus. Sunt pe moarte, să știi. Marele Tiziano e pe moarte... O vestă de lână țărănească, neagră și groasă, cu un grațios guleraș de blană, de sub care ieșea gulerul cămășii. Mâinile tremurau, mari și păroase. Pantaloni de catifea. La gât un colan metalic de care atârna o scoică. În picioare, teniși pe piciorul gol, gălbejit. Păi... ați trecut prin multe. — Multe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
este amestecat cu scoici sparte și ascuțite; oricum, sub ele este un fel de mâl lipicios care mi se prinde de picioare, făcându-mă să patinez și să scot niște plescăituri nesuferite la fiecare pas. Mă străduiesc să-i par grațioasă lui Jake, dar renunț imediat, mă mulțumesc doar să împiedic vreun incident neplăcut. Ar fi penibil să alunec și să cad în fund. Mă gândesc că am putea veni iar pe plajă diseară, să facem dragoste, deși se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
George, ai auzit ce a spus. Taci din gură. Douăzeci de metri. Uite, încă unul! Doi! Trei! Arătau spre stânga. Sus, în coronament, un urangutan de un an trecea printre ramuri alături de un alt exemplar, ceva mai mare. Se legănau grațios. Dar pe Hagar nu-l interesau. El se concentra asupra primului animal. Urangutanul cu pată albă nu se îndepărtase. Stătea atârnat într-o mână, legănându-se în aer, cu capul înclinat într-o parte, privindu-i. Animalele mai tinere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
e. Îi vine pe la trei noaptea nevasta acasă. Deschide femeia ușa, se duce direct în dormitor să-și pupe bărbatul și... îi vede pe ăia doi dormind unul în brațele celuilalt, bătrânul actor transpirat, obosit, sfârșit de gagică, tânăra sculățică grațioasă, în somnul ei de refacere. Calmă aparent în supărarea ei, nevasta o trezește pe balerină, încet, cu mare atenție, să nu simtă bărbatul, o duce la bucătărie, aia începe cu scuze, mă iertați, doamnă, că una, că alta, fetițo, bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cuvântul meu că nu de tine râd. Trag aer În piept adânc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd decât niște bancheri sobri În tutu-uri, ținându-și servietele lipite de piept, și dansând Lacul lebedelor. Un judecător se avântă grațios, și roba Îi flutură În urmă. — Nu e deloc amuzant, să știi ! spune Lissy. Nu suntem decât câțiva colegi de serviciu care dorim să ne exprimăm prin intermediul dansului. Ce e rău În asta ? — Iartă-mă, zic, ștergându-mă la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frățioare, Total fără...rost, Vei ajunge un nimeni, un prost ! Pe când despre...mine, Se vorbește ...numai de bine... Mai precis, la superlativ, Și nu fără... motiv; Sunt cea mai deșteaptă... Nemaipomenit de frumoasă... Soarele se oprește, m-așteaptă, Că sunt grațioasă, Delicată, sprințară, Finuță, ușoară, Râvnită de soare, de vânt... Acesta -vântul-...c-o pală, O aruncă...la pământ!! Pe sepală! Crede cineva dintre voi Că bobul de grâu a chemat o-napoi? Sătul de ea până-n gât, A replicat înțelept
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
nimic obosea, Mai făcea încă un pas, Iar la tufanul bătrân și cam gras, Facu un ultim popas, Și-acolo-a rămas! La umbră deasă și rece, Umezeală...era, Mâncare... se mai găsea, Iar timpul trece și trece... Ființa era grațioasă, Dar și foarte, foarte gingașă, Ba chiar era mofturoasă; Va pleca mai departe După ce absolut toate, Vor fi curate, curate! Știți cum lucra ? Ca melcul încet, cu răbdare, Doar știți ce avea în ...spinare! Ce ciudățenie, Nenorocitul principiu De... curățenie
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
potentați, Nu spun încălcând vre-o lege: ,,Câinii latră ursul...merge !’’ MOLIA ȘI BURSUCUL Bursucul cu blană vărgată și deasă, Tocmai se pregătea să ierneze, (Așa! Cum zici mata, să hiberneze!) Când molia întreabă: Acasă? Rugându-l simandicoasă, Subtilă și grațioasă, S-o lase că iarna geroasă A prins-o tot fără casă Să stea la cald, numai un pic! Și nu-i va cere nimic! Bursuculdeși nu-i convine Zise din milă, rușine: Bine! Șezi un pic lângă mine! Iarnă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
-mi va mângâia pielea ca o briză șugubeață și-mi va domoli părul din nebunia lui sidefată de ani? dar de ce ar trebui să mă trezesc? am vreun rost, am vreo pricină pentru care să nu viețuiesc în surdina aceasta grațioasă și blândă ca o gazelă pe moarte? liniștea groasă ca fumul pe care-l tai cu cuțitul, liniștea se fărâmă în casă în vălătuci trântiți de podea. pășești pe ei ca pe denivelări ce-ți zgâlțâie trupul. încă puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și vie, cu mișcări de dansatoare agilă trece iute, efemeră. stânca, în sine abstrasă, ca o amorțită reptilă, ține ochii pe jumătate închiși. ce-și împărtășesc, oare, pe tăcute, din trăirea ascunsă? le e de ajuns că sunt parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Îi presimte mișcările, vorbele, gesturile, enervările, stă la pândă, Înainte ca el să le schițeze. Încearcă să intervină, să-i sugereze altele. Iluzia că ne-am cunoaște, dacă stăm alături. * El o privește acum pe violonista care se Înclină: firesc, grațios, distant. De la cine mai putea să Învețe acolo, În leagănul revoluțiilor, cum se face o reverență? Să mai existe o soră a unei bunici-străbunici care să-i fi descris protocolul de la curtea Marelui Duce În timp ce apa mai urcă o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
uiți În sus la fereastra deschisă a camerei tale. De acolo se varsă peste Hauptstrasse seara noastră de muzică, Sonate für Klavier und Violine. Zâmbetul Mullovei s-a mai răcit cu Încă un sfert de grad, dar reverența e la fel de grațioasă. Încununată de aplauze tot mai anemice, dispare În culise cu pasul ei tânăr și elastic, ducându-și cu o distincție armonioasă vioara. A ieșit din scenă, dar a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Înflăcărate. Vrei, nu vrei, când se Înstalează toamna, există ceva tainic În atmosferă care ți se strecoară În suflet și totul devine o notă muzicală. Înainte să traversez strada, la câțiva pași În fața mea, am zărit prin mulțime o siluietă grațioasă, foarte cunoscută. M-am apropiat În grabă și am bătut-o ușor pe umăr. Bună, Karina! Ce mult mi-am dorit să te Întâlnesc! Nu te-am mai văzut de multă vreme prin oraș. Nu cumva te-ai căsătorit? Ba
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să stai în spate, nu-i așa? ― A, face Ben. După o pauză, în care îmi doresc mai mult ca oricând să se deschidă pământul și să mă înghită, spune: ― Sigur. Și se urcă înăuntru cu o mișcare iute și grațioasă. În timp ce-mi pun centura, Ben se apleacă în față, odihnindu-și ambele brațe pe fiecare dintre scaunele din față. ― Deci, fetelor, zice el, în timp ce Geraldine demarează. A fost bine azi-noapte? ― Da, mersi, spune Geraldine, iar eu nu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]