7,204 matches
-
bine înfipte în cer și-n pământ,/ Când crengile vieții se-nvârt ca o dură.// Am pus în cuvinte și-n mii de culori/ DUREREA din lacrimi fără măsură,/Tulpină-mi în zbuciumul vieții curgând/ Rezistă prin anii ce-n grabă-și dau rând,/ Când crengile vieții se-nvârt că o dura.// Am pus în cuvinte și-n mii de culori/ NĂDEJDEA din ceruri aflată-n Scriptură./ Azi, frunze-arămii din ceea ce sunt/ Compun simfonii cu-al toamnei cuvânt,/ Când crengile vieții
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
pânze, cele vorbite, auzite. Conjurații, conspirații, scenarii de thrillere adulmecă, mușcă și mestecă, se-nțepenesc vertebre cervicale ca-n uitătura de lup, se rup alianțe, turte de dat la grinzi ascut dinți de șoarece, dispar clopoțeii săniilor, ciucurii călușeilor, din graba dositului ori nesațului. Feriți casele de iama hoților, podurile de dinții guzganilor, feriți tot ce-i deasupra și ce-i dedesubt, un crunt balaur cu o mie de capete ne va lua poama și gazul, lemnul, coltucul de la gură, lăsându
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
dus în bucătărie, am luat un bruș de mămăligă, dar și o coastă de porc din mân¬carea de varză pusă la fiert de maică-mea și i le-am dat să le mănânce din palmă... Câinele a mâncat fără grabă, tacticos, a pufăit mulțumit pe nas și a început apoi să-mi lingă mâna; gata, devenisem prieteni... Ursei și-a făcut bine datoria la porumbi în Gruiu Pleșciorii. Când avea tura liberă și când se-ntorcea din tura de zi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1503 din 11 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Din zări albastre coboară în sclipiri de diamante, mireasă, dalbă fecioară. Să alunge vremuri calde. Cerul cerne peste zare, mii de steluțe argintii. Și strânge în grabă mare, alai de copilași zglobii. Plapumă rece așterne pe munți înalți și văi adânci. Ninge cu sclipiri din gene, când vântul fluieră-n uluci. Fără unelte sculptează țurțuri la streșini de casă. Când îi vezi, te-nfiorează. Că-n cioburi
IARNA COPILĂRIEI -PASTEL- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366462_a_367791]
-
rumânii de necaz ! îmi spune-n zeflemea. - Ieși mai repede din groapă , până nu-mi aduc aminte că și coada lopeții e bună la ceva ! urlu ,umplut de furia-mi cumplită ce-a apărut din nou la suprafață. Iese în grabă și dispare cu mult mai repede decât a apărut. Încerc să cobor cu o cârpă să leg țeava, ca să opresc șuvoiul. Dar malul de pământ cedează și mă aruncă cu putere înăuntru. Sunt astupat de mâl până la gât ,noroiul mi-
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
hămăituri de câini și, pe drumeagul de miază-noapte, se iviră călăreți ciudați, cu ochii pieziși, cu fața gălbejită cum nu se mai văzuseră prin aceste locuri. Pasămite, erau tătarii cei sângeroși, plecați în pradă și silnicie. Îngroziți, locuitorii plecară în grabă peste apă cu mic și mare, fiindcă acei războinici săgetau orice viețuitoare ieșită în cale și, mai ales, oameni. Plânsete și vaiete se ridicau până la ceruri, iar apa se înroșise de sângele oamenilor și viețuitoarelor ucise. Din căsuța ei, Goanța
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
ta m-au purtat, Nu vor mai reveni vreodată, Pe drumul pe care am umblat. Chiar dacă gura ta zâmbește, Zâmbetul îți este trist,forțat. Lumina-n ochi nu-ți strălucește, Chipul tău de-acum ,e viciat. Tu haina de-n grabă ți-ai schimbat, Sub ea nu-ți poți piti conștința. Căci sufletul tău e vinovat, Dar nu eu îi voi da sentința. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: TU AI TRĂDAT... / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1457, Anul IV
TU AI TRĂDAT... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366546_a_367875]
-
au ieșit din matca lor și duc suflete și case către final de viață și de drum. Doamne, parcă mai văd și niște inimi somate-n ceafă de un foc să-și lase tot și cu asfaltul să-ncheie-n grabă-un troc pe niște roșu, pe tăcere și pe flori... Acolo, Doamne, e război ? Doamne, fereastra las-o-ntredeschisă ! c-am pus pe glaf niște semințe de măslin, de rozmarin, de busuioc și-aș vrea, la toamnă, rodul să-l
PRIMELE-NTREBĂRI...CELE DINTÂI DURERI... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366576_a_367905]
-
fesele abia acoperite de spatele slipului îngust, excitante și chemătoare la nebunii, mai ales când și-a ridicat piciorul ei lung și frumos ca să-l treacă peste copastia bărcii. Mișcarea valurilor a făcut ca barca să se clatine și în graba ei de-a se sprijini cu mâinile de banchetă, de teamă să nu cadă, s-a aplecat involuntar, cu spatele cabrat spre spectatorii de ocazie de pe mal, ceea ce a stârnit murmure și șuierături de admirație și invidie din partea curioșilor de
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
el, bobul de grâu, sfios ți se așează-n palmă și-așteaptă să-l descânți de boală, neiubire și de teama de ce-o veni mai către toamnă.... Să nu vă prindă ploaia, două-trei vorbe spui în gând și-n grabă te apleci către pământ, că nu-s umbrele pentru bobi de grâu, și tunetele se aud...pe-aproape. Din când în când îți amintești de el, te-nchini la soare și la Dumnezeu, să crească mare bobul tău de grâu
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
de anotimp... Citește mai mult În primăvară, el, bobul de grâu,sfios ți se așează-n palmăși-așteaptă să-l descânțide boală, neiubire și de teamade ce-o venimai către toamnă.... Să nu vă prindă ploaia,două-trei vorbe spui în gândși-n grabă te apleci către pământ,că nu-s umbrele pentru bobi de grâu,și tunetele se aud...pe-aproape.Din când în când îți amintești de el,te-nchini la soare și la Dumnezeu,să crească mare bobul tău de grâu
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
au ieșit din matca lor și duc suflete și case către final de viață și de drum. Doamne, parcă mai văd și niște inimi somate-n ceafă de un foc să-și lase tot și cu asfaltul să-ncheie-n grabă-un troc ... Citește mai mult Doamne,unde sunt acum ?că simt mișcare de culoare, de umbră și de ploaie și de vântși...doare.Doamne, rotundul plin cu gust de laptece-l simt pe buze-nseamnă mamă ? Doamne, bărbatului ce-ascunde-acum, timid, o
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
-au spart zăgazul, au ieșit din matca lorși duc suflete și case către final de viață și de drum.Doamne, parcă mai văd și niște inimi somate-n ceafă de un focsă-și lase tot și cu asfaltul să-ncheie-n grabă-un troc... XIX. CÂND PLOUĂ, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016. Pe crupa mânzului mă-ntind când plouă și mâinile căuș le fac s-adun mai multă viață-n mine, de-acolo arunc iubiri
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
desigur. Bineînțeles că totul se făcea în glumă, amândoi fiind bucuroși și mulțumiți de modul în care s-au desfășurat lucrurile în această seară și mai ales de faptul că au putut să se cunoască. Fără să dea semne de grabă, perechea își îndruma pașii pe strada ce ducea la casa în care Mircea stătea în gazdă. Printre norii ce acopereau majoritatea cerului, din când în când luna își făcea apariția, zâmbind șăgalnic, luminând cărarea celor doi îndrăgostiți, spre un cuib
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
mare calibru. Ai aici o harta sumară a terenului pe care trebuie să te deplasezi. Aveți la dispoziție două zile, după care te aștept să-mi raportezi. - Trăiți, am înțeles! zise Mache luând poziția de drepți, după care pleca în grabă spre locul unde era dispus plutonul lui. Alese patru dintre camarazii din pluton pe cei care îi știa mai isteți și puternici, pentru o astfel de misiune. Le spuse ce misiune trebuie să îndeplinească, și întrucât aveau puțin timp la
MOȘ MACHE CAP. V. SFÂRȘITUL LINIȘTII de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365627_a_366956]
-
aici... Unde puteam fi, iubito? Acum, taci! Gata! Îi vorbi el cu blândețe, apropiindu-și două degete de buze, în semn că-i interzice să mai spună ceva! În scurt timp, în salonul de terapie intensivă au intrat, în mare grabă, medicul de gardă și asistenta. - Domnule profesor!? S-a întâmplat... ceva ? - Nu!... Adică..., da! Unde este Vlad? Pacienta..., Maria..., și-a revenit. Îl voi suna eu... Cei doi au început primele investigații de verificare ale pacientei, asistenta notând cu repeziciune
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
de bombardament Este ora cinci și zece: M-am uitat la termostat Fierbințeala lumii trece Dintr-un stat într-un alt stat Nici un lucru nu atârnă Până la pământ degeaba Când te-nhami să cari o bârnă, Nu mai cochetezi cu graba Nu mai da cu cai în mine Când asculți muzici de Bach, Calul de bătaie ține Cât remiza la un șah Nici un cal, nici altă piesă Nu vor fi căluți de mare Adâncimea e, prințesă, Doar o simplă adunare Referință
DATI-MI NUMAI UN COMPAS de ION UNTARU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365679_a_367008]
-
cu un desăvârșit bun gust și o deosebită sensibilitate. Am citit cateva impresii pe internet despre acest loc, dar aici am întâlnit și persoane care n-au fost atinse de emoție, au venit, au fotografiat și apoi au plecat în grabă să nu piardă ziua de plajă, pentru că nu cunoșteau istoria locului sau valorile de rafinată artă înglobate în tot ce s-a realizat aici; și nici împrejurimile, cu frumusețile lor naturale n-au reușit să le imprime vreun fel de
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
Frunzele galbene, roșcate, arămii și maronii foșneau în bătaia vântului iar copacii își întindeau crengile, agățându-le blănițele moi și mătăsoase. Păduricea părea vrăjită, chemându-i cu glas dulce: veniți, veniiiiți! Cei doi iepurași apucară pe o cărare, mergând fără grabă, fermecați de mireasmele ce veneau din capătul acesteia. Din când în când, țopăie fericiți, încântați de tot ceea ce văd în jur. Timpul a trecut pe nesimțite iar soarele dispăruse cu totul... Vântul spulbera frunzele uscate care foșneau sub lăbuțele lor
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > SECERATORUL Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Victor s-a sculat cu noaptea în cap și-a căutat în odaie traista, în care a aruncat în grabă un boț de brânză sărată de oaie și tare ca piatra și un coltuc din pâinea pe care a făcut-o cu două zile în urmă Jeni soția sa, în cuptorul de sub dudul de lângă casă. Pâinea, la țară se cocea
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
-i bușumă[- A freca un cal cu un șomoiog de paie.] bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului, de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul restului de lan. Începu să smulgă cicoare de pe răzor, pentru legarea snopilor. Lua câte două-trei tulpini de cicoare și le împletea înnodându-le rădăcină la
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
omenirii. Dar n-am fost așteptat de mulți În noapte adormit-au toți străjerii Și doar o candelă arar mai văd Și câte un străjer al nemuririi. Am hotărât să fiu un ghiocel Să fiu așteptat cu mare nerăbdare Dar graba i-a cuprins ca o mantie Și alergau cu tristețe-n privire. Am hotărât să mă prefac în toamnă Să aduc alaiul ei plin de belșug Dar searbădă le-a fost sărbătorirea Și fără bucurie și fața și simțirea. M-
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
Rânduri, gânduri, fiori pentru-o lume străină, poate-o rugă în zori într-un ceas de lumină. O CLIPĂ PRINTRE SLOVE Am poposit o clipă pe țărmul slovei tale, Tu nu erai acasă, dar mi-ai lăsat în cale, În graba-mi clandestină prin roua din cuvinte, Talazuri de lumină. O liniște cuminte Mă îmbia să stărui, și m-am ascuns tăcută În versurile tale, într-o tăcere mută. Simțeam cu-nfiorare un dor care mă cheamă Să îmi alung durerea spre
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
că aud telefonul sunând, pe care îl lăsasem, așa cum am spus mai sus, pe măsuța din hol. Dau fuga să văd cine e. Am uitat efectiv de firul de la televizor, care este tocmai “pârleazul” între birou și restul camerei. În graba mea, îl iau în vârful degetelor de la piciorul drept și îl târăsc vreo câțiva pași. În viteza aia, mă împiedic și cad. În urma mea se aude: hodoronc-tronc! Ce mai, potopul! Norocul meu a fost că nu m-am lovit cu
ANUL VIITOR TE MĂRIŢI! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366152_a_367481]