2,116 matches
-
mea“. Oare a fost sarcastică sau a spus-o din inimă? Femeia s-a hotărât să aleagă a doua variantă și a pășit în casă sperând într-un nou început. Bill terminase de vorbit la telefon și aștepta în holul grandios de la intrare, punctat de scara uriașă și de dalele în alb și negru de pe podea. —Bună, iubito, a spus el și a strâns-o pe Susan în brațe. Ați călătorit bine? — Da, n-am avut probleme, a răspuns ea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rochie roșie. Mă duc să mai vorbesc cu câteva persoane. Vrei să vii după mine la etaj, în barul mare al hotelului, cam în zece minute? Julia n-a așteptat răspunsul lui James, ci a plecat, alunecând ușor, către scara grandioasă care ducea în holul hotelului. Și-a deschis telefonul mobil, a anulat comanda la taxi și s-a îndreptat către recepție, unde a luat o cameră. * ** Când a ajuns și ea, James stătea singur la bar, cu un Baccardi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
În moarte cerebrală. Dar cum explică asta toate morțile acelea? Au fost asasinați cinci oameni. — Charles... Paula se Întoarse spre Andersson, sperînd să capete ajutor de la el, dar suedezul cerceta panoul de control al Jaguarului. — Era nevoie de o crimă grandioasă - continuă ea, păstrîndu-și stăpînirea de sine -, de ceva teribil și spectaculos care să-i unească pe toți, să-i izoleze Într-un sentiment de vinovăție care să țină Estrella de Mar În mișcare la nesfîrșit. Nu era suficientă doar amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
el cât de mic, În acest monument de măreție, cu un corp uriaș, cu o operă gigantică? Și totuși, Honoré de Balzac, stins, ca și contele d’Orsay, la doar 51 de ani, epuizat de miile de pagini, devorat de grandioasele proiecte și de o viață trăită paroxistic, stă la loc de cinste În acest catalog al dandy-lor. Oricât ar părea de ciudat, el se lasă Împins aici nu doar pentru că a compus un Tratat de viață elegantă, nici pentru că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Sunt aproape sigură că a fost Tabitha, zisei eu, în cele din urmă. N-am nici o dovadă însă. Dar, dacă-i spui că știi că ea a fost, pun pariu că spune tot, ba, pe deasupra, o să facă și o scenă grandioasă, de om care se căiește. Într-un fel, nu-i pasă cât de idioată demonstrează că e, atâta timp cât te are de public. Presupun că e un fel de sindrom Münchausen al actorilor. Toată lumea se uita lung la mine. Fisher exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Aruncă o privire la cameră, la masa din lemn negru care se întindea în fața ei, a cărei eleganță trecută părea să fie tipică acestei clădiri. Aceleași vinuri ca și la hotelul American Colony, își zise ea, probabil o reminiscență a grandiosului trecut imperial și a amăgirilor de acum aproape o sută de ani. Își privi iarăși ceasul. Ajunsese cu trei minute mai devreme. Încă cinci minute și aveau să înceapă. Drama conferinței de presă comune avusese un efect mult mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unui profet, nicidecum al unei divinități, și ar vrut să facă din Întreaga lume un Pământ Sfânt, prin restaurarea tradiției creștine inițiale și reunificarea celor trei religii ale lui Dumnezeu. În numele Ordinului Templului, câțiva vizionari, călugări războinici, au imaginat proiectul grandios de a domina Occidentul și Orientul unite și de a făuri o civilizație mediteraneeană creștină și musulmană totodată, condusă de un colegiu de oameni luminați. A fost una dintre puținele oportunități ca omenirea să fie guvernată de spirit Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai tristă: la sfârșitul secolului XIX, Portugalia nu mai reprezenta nimic - nici ca forță militară, nici ca putere maritimă, nici ca prestigiu economic, social și politic, - în timp ce Anglia era în apogeul ascensiunii sale și punea ultimele pietre la cel mai grandios edificiu colonial care existase vreodată în istorie. Acestea erau roadele a două veacuri de nenoroc, de somnolență, lupte civile, liberalism și dispreț al tradiției orgolioase din secolele XV-XVI. Nu rămânea altceva de făcut decât supunerea totală în fața Angliei. Ceea ce Don
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din Lisabona, care-l invitaseră să-l omagieze la Marele Cartier (9 iunie 1928), Salazar își mărturisește încă odată marea lui credință în forța creatoare și eficiența simplității: "Am luptat întotdeauna pentru o politică de simplu bun simț - împotriva planurilor grandioase, atât de grandioase și atât de vaste încît ne risipeam toata energia ca să le admirăm și nu ne mai rămâneau forțe ca să le realizam". Le amintește ofițerilor de la Marele Cartier că nimic nu se poate construi în Portugalia înainte de a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-l invitaseră să-l omagieze la Marele Cartier (9 iunie 1928), Salazar își mărturisește încă odată marea lui credință în forța creatoare și eficiența simplității: "Am luptat întotdeauna pentru o politică de simplu bun simț - împotriva planurilor grandioase, atât de grandioase și atât de vaste încît ne risipeam toata energia ca să le admirăm și nu ne mai rămâneau forțe ca să le realizam". Le amintește ofițerilor de la Marele Cartier că nimic nu se poate construi în Portugalia înainte de a rezolva problema financiară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
detaliu și minusculul aparat de fotografiat extrem de scump ascuns În mâneca trenciului lui nu era atât de bun pe cât crezuse. În ciuda unei răceli zdravene, călătorise până la Regensburg unde decapitarea era efectuată violent cu securea; se așteptase să fie un spectacol grandios, dar, spre profunda lui dezamăgire, subiectul părea să fi fost drogat și nu reacționase aproape deloc, zbătându-se doar un pic pe podea, În timp ce călăul mascat și neîndemânaticul lui asistent au căzut peste el. Dietrich (acesta era prenumele cunștinței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a trezit: un București altul și totuși același cu cel pe care are el senzația, dar nu certitudinea că-l cunoscuse în cealaltă viață a sa. Va medita permanent, asemenea altui ilustru predecesor literar, Sărmanul Dionis, cel ieșit din imaginația grandioasă a lui Mihai Eminescu, la misterul timpului, la faptul că trecutul și viitorul se regăsesc simultan în prezent. Finalul va rezerva o mare surpriză cititorului care urmărește această temă. Trama polițistă alcătuiește „osatura“ romanului, al cărui suflet e tema fantastică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
al eșecurilor umane. Istoria - acest perpetuu joc de-a hoții și vardiștii. În prea multe cotituri ale istoriei n-am știut ce să facem noi cu noi. Istoria inventariază mai ales paragini. Marile schimbări sunt acompaniate, în primă fază, de grandioase năruiri. Pentru început, noi, românii, vom fi puii de avicola ai Uniunii Europene. Revoluțiile egalizează șansele, nu valorile. Nu evenimentul în sine contează, ci modul în care este ilustrat în mass-media și apoi în istorie. În istorie, rugul poate deveni
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și în același loc, adică în fața statuii lui Mihai Viteazul unde aveau locurile rezervate special. Unii credeau că se aniversează ceva, alții, bine informați, știau precis că nu se serbează nimic, ba dimpotrivă, vor trebui cu toții să participe la un grandios miting de protest, dar nimeni nu știa unde și împotriva cui. Cei mai cârcotași din fire stârneau tot felul de zvonuri cât mai picante și cât mai hazlii. Alții, din contra, priveau cu seriozitate la această acțiune și, de aceea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în străinătate. Soarta însă a fost vitregă cu ea, nu a avut noroc. În urma unui incident nenorocit a fost scoasă din lumea scenei, pe care cu dăruire și pasiune o slujea, și aruncată în unul din coșurile de gunoi din spatele grandioaselor teatre, adică transformată în deșeu scenic, iar acum se înfrupta cu amintiri și imagini din trecut pe care le trăia și le retrăia intens împreună cu Nea Laie și cu alți martori ocazionali. De la un vechi fan al ei, Bidaru aflase
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
părinți artiști am plătit-o scump. Și „domnii“, tovarășii, țăranii au manifestat Întotdeauna un dispreț suveran pentru această categorie: niște bieți saltimbanci plătiți să-i distreze pe cei copleșiți de griji și răspunderi, pe cei ce poartă pe umeri destinul grandios al națiunii. Prin statutul lor social artiștii nu pot fi decît niște slugi leneșe, adesea impertinente și imorale, cărora le dai firește ceea ce li se cuvine - flori și aplauze - pentru că descrețesc frunțile, dar e mai sănătos să-i ții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
caracteristică definitorie centrală a civilizațiilor”<footnote Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Antet, 1998, p. 67 footnote>. În acest sens este de remarcat faptul că religia a fost unul din factorii importanți în dezvoltarea oricăreia dintre civilizațile grandioase ale lumii. Nivelul spiritual ridicat al Egiptului antic, al Greciei antice, al Chinei, Indiei sau Japoniei au lasat în istorie fenomene culturale memorabile; ori mediocritatea spirituală actuală este normal să fie generatoare de elemente corespondente și să influențeze într-un
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
această privință Îi semăn: prefer medicamentele englezești Burroughs și Wellcome tuturor produselor Bayer... Cu toate astea, trebuie să ținem seama și de existența celuilalt tip uman. Noi sîntem adevărații materialiști... Dispariția tuturor vechilor frontiere, noile concepții economice... iată un vis grandios, ce-i atrage pe oamenii nelegați de vreun anumit sat sau orășel pe care nu vor să-l vadă distrus, pe oamenii cu o copilărie nefericită, pe cei ce Învață esperanto sau pe vegetarienii cărora vărsarea de sînge le face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tot o să mor, aș putea, nu-i așa, să fac un masacru! N-ar fi deloc economic. Păru să ia În serios obiecția, dar peste cîteva clipe spuse, rînjind: — Se prea poate, dar nu crezi c-ar fi un deznodămînt grandios? — Voi face totul ca să te Împiedic. Și dacă voi muri, voi ști cel puțin că am fost folositor. — Vrei să spui că ți-a revenit memoria? exclamă Hilfe. — Ce-are-a face una cu alta? — A, mult de tot. Trecutul dumitale e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apărea ca o istorie modestă. Totuși (dar Bruno Masure nu părea cu adevărat conștient), această mini-istorie a unei ratări cam jalnice contrazicea violent toate construcțiile mitice sau religioase cu care se Încântă de regulă umanitatea. Nici vorbă de act unic, grandios și creator; nici vorbă de popor ales și nici măcar de vreo specie sau planetă aleasă: doar tentative incerte și În general puțin convingătoare, mai peste tot În univers. În plus, totul era de o monotonie lugubră. ADN-ul bacteriilor marțiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi găsit el noi constelații și galaxii fără ajutorul telescopului electronic, doar mijindu-și ochii?), călătoriile spre alte planete ori către serviciu (troleibuzul și capsula spațială, printre altele, pot depune mărturie), construirea de case (poate fi un zgârienori Început fără grandiosul efort al unui excavator?) și distracțiile (lipsită de televizor și de calculator, viața omului ar fi, se pare, un pustiu dezolant). De aceea zic: gata! Prea mult am suportat comenzile nedemnului urmaș al maimuței! Cine are senzori de sunet să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de lentă, trenul gâfâie, încetinește, proiectându- mă înainte, mă clatin, întind brațul, să-i pun mâna pe umăr, odată cu puținele cuvinte pe care le ridic atât de greu. Are sufletul aspru, otrăvit, n-o pot atinge. Crește doar depărtarea, colțuroasă, grandioasă și rece. I-aș murmura, totuși, îndârjit, s-o trezesc, s-o înviu : eliberează-te și eliberează din strâmtoare pe cei care merită, reînnoiește zilele orfanului. Obrazul ei e galben, ca luna. Trenul e pustiu, tărâmul pe care îl străbatem
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
amorțite. 38. Când se prăbușeau nori amenințători, bolovănoși, de grindină, dinspre Olt, întunecînd cerul, se porneau să sune clopotele de la cele două biserici, implorîndu-l pe Dumnezeu să cruțe recoltele. De fiecare dată, asistam la un spectacol cosmic, în egală măsură grandios și înfricoșător. Norii erau de un vânăt dur, ce bătea spre negru. Canonada fulgerelor și trăsnetelor făcea aerul să vibreze, dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și cu o diademă cu perle și diamante fixată pe voalul de tul. Domnișoarele de onoare erau îmbrăcate cu minunate rochii de mătase de culoarea piersicii... Recepția a avut loc la hotelul Savoy și s-a încheiat cu un spectacol grandios. Invitații au fost conduși pe o terasă care cu priveliște spre râu, unde mirele și-a surprins mireasa cu un splendid cadou: hidroavionul ei personal, de patru locuri, legat cu o imensă panglică roz. Feicita pereche s-a urcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
intre în legătură cu Michael. Acesta părea să fi plecat într-o lungă vacanță; sau poate că nu mai răspundea la telefon. 1981 Nunta lui Mark Winshaw cu lady Frances Carfax în capela colegiului St John din Oxford fusese o treabă absolut grandioasă. Anglia era poate cuprinsă de criză, dar se pare că aceasta avea prea puțin impact asupra acelor membri selecți ai aristocrației și ai comunității de afaceri care au participat la ceremonie și s-au adunat apoi la o elegantă petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]