2,054 matches
-
care ridicau resturile și al scripeților ce scânteiau în viteză creștea. Toată această larmă de fier frecat și de voci groase și sparte se amesteca cu guitatul porcilor.Un parlagiu deșirat, cu fălcile căzute, îi împingea printr-o poartă de gratii, câte douăzeci într-un țarc închis. Trei-patru oameni se învîrteau printre ei, lovindu-i cu niște ciocane de lemn, pe rând, tot mai înverșunat, pe măsură ce țipetele de moarte ale animalelor creșteau îngrozite. O dată i se încrîncenă inima lui Pisică. Privi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe o cruce mare. - Dumnezeu să-l ierte! zise pios. Presarul își așeză iar șapca pe părul moale. Să fi fost patru după masă. Dricul trecuse. Se făcu liniște. În lumina stinsă dinăuntru 237 tremurau dungi de praf ca niște gratii albe. Afară foșneau salcâmii și frecau zidul cu crengile lor uscate. Caramangiii priveau dușumelele. Șeful scoase din saltarul mesei o bucată de pâine și o roșie pe care o tăie cu briceagul. Înfulecă lacom și vorbi cu gura plină: - Zi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
temea de el. Tot ce am cunoscut despre el În copilărie au fost portretele lui (barba și lanțul de magistrat de la gât) și obiectele pasiunii lui principale, rațele folosite ca momeală la vânătoare și capetele de elan. În vestibulul cu gratii de fier al casei noastre de la țară erau expuși doi urși extrem de mari, Împușcați de el, stând În picioare cu labele din față ridicate amenințător. În fiecare vară Îmi măsuram Înălțimea, Încercând să ajung la ghearele lor fascinante - Întâi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Întunecate produse „de expectorație“ pe nisipul alb de pe pardoseală. Într-un alt an de grație - și anume 1941 - am prins câțiva frumoși fluturi de noapte la lumina de neon a unei benzinării dintre Dallas și Fort Worth. Ticălosul ajunge după gratii - acel Cassius Cahloun din Mississippi care-și biciuia sclavii, ex-căpitan de voluntari, un bărbat chipeș, fudul și veșnic Încruntat. După ce a băut pentru ca „America să fie a americanilor și să-i ia naiba pe toți intrușii străini - mai ales pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
constitui o probă împotriva Melaniei Lupu, că de indicii sânt sătul până în gât. Dau toate indiciile contra celei mai șubrede dovezi. Dar unde s-o caut? De unde s-o scot?" Instinctiv privi spre geamul bătrânei. Ochii i se izbiră de gratiile înguste de lumină și un oftat greu, ca un geamăt scăpat din fundul pieptului, i se urcă pe buze. Abia a doua zi spre seară maiorul se hotărî s-o viziteze pe bătrână. Sosi neanunțat, subțire și amabil, cu o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cine? De ce? Cum? Admitem ipoteza că-l descoperă pe asasin... ― Sper! scrâșni Valerica Scurtu. Bătrânul clătină din cap: ― Criminalul va vorbi, domnișoară! Va mărturisi de ce a făcut-o. Nu-i mai pasă de nimic, de vreme ce va admira natura după niște gratii. ― Clar! admise Matei. Glasul nu păstra nici umbră de supărare. Iar statul ne umflă tablourile. Și ziceați adineauri că e total ramolit! ― Să luăm acum varianta cealaltă. Că nu-l descoperă. Individul care l-a aranjat pe Panaitescu pare al
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o recalifică într-o justiție a datului. Ei știu că orice bucurie neagă o tristețe, dar că în această tristețe trebuie să stea ascuns principiul oricărui vis. Dostoievskian, ei desăvârșesc vocația de a vizita omul pe fereastra niciodată păzită de gratii, prin care se zărește pacea slăbiciunilor și a resentimentelor părăsite în întuneric. Îi vom întâlni pretutindeni atunci când certitudinea de sine va concepe absurd facerea lumii în afara poeziei ori când glosolalia victoriei noastre împotriva fricii va regurgita demoni ai jafului sufletesc
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să ne pipăim limitele. Omul - un amalgam de vulturi și de cârtițe. Farmecul vieții stă, în primul rând, în căutare. De la joc pornește procreația. Uneori și creația. De mii de ani se străduiesc filosofii să pună în ecuație nefericirea lumii. Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Necunoscutul nu este veriga care lipsește, ci aceea care nu se vede. O carte valoroasă este un roi de întrebări. Inteligența nu are limite. Dar nici prostia. Caut plin de curiozitate jurnalul de bord al
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se îmbrâncească unii pe alții. Am devenit bipezi. Dar multe tabieturi ne-au rămas neschimbate. Maimuța ne-a făcut oameni. Iar noi i-am oferit o cușcă la circ. Ne țin treji câteva instincte. Instinctele sunt asemenea tigrilor care mușcă gratiile cuștilor. Cad din istorie popoarele care nu reușesc să găsească o motivație corespunzătoare muncii. Am coborât din copaci, când au început să ni se înalțe aspirațiile.. Nu-mi mai amintesc cum a fost anterior, dar viața asta “extrauterină” este foarte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Norocul nostru că dragostea nu se mai predă în școală. Am avea o obligație în plus. Există destine răvășite de excesiva dragoste părintească. Succesul “forjării” în educație îl constituie tot căldura. Profesorii trebuie să fie specialiști în tactica persuasiunii. IDEAL Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Și totuși, în om există mai mulți nuferi decât nămol. Spiritele mari tulbură sublim. Oamenii mari sunt cei care trag țărmurile după ei. Căderea din copaci a marcat, cu siguranță, prima înălțare. În orice gest
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
viitorului va fi confortul. Prea multe potăi ridică piciorul pe idealurile noastre. Sunt și idealuri care se țin cu degetul de nas. Colivia vulturului e cerul. Trebuie să-i găsim nașterii o consolare. Migălesc aforisme cu disperarea pușcăriașului care roade gratiile celulei. Poți deveni vultur și de scârba muștelor. În orice om s-ar putea planta o speranță. A fi și a avea. Două vorbe? Nu, două lumi. Imediat după Revoluție, oamenii transformă idealurile eroilor căzuți în cârnați. A rămas cerul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
adunați în jurul ei, ascultau cu gurile căscate. Nu înțelegea ce spune, însă trăia o scenă înduioșătoare petrecută în propria lui familie. La noi în sat e o căsoaie lungă cu vreo șapte, opt odăi mari boierești, cu ziduri groase și gratii de fier ca la pușcărie. Se trece dintr-o odaie în alta. Dacă intri în prima odaie, nu poți ieși din căsoaie decât hăt la capătul celălalt. Acolo s-a făcut colectivizarea, în căsoaia aceea. Oamenii intrau pe prima ușă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să nu îi vadă cineva din conducere. După ce s-au strecurat cu multă precauție, nu fără emoții, prin procedeul practicat și cu alte ocazii în șir indian cu cel mai înalt ultimul, după ce au escaladat singura fereastră de aerisire fără gratii, s-au pomenit direct pe trotuarul aproape pustiu, iar peste douăzeci de minute erau deja în Dealul Mitropoliei. Încă de când se aflau la o distanță destul de apreciabilă, au observat mulțimea aproape compactă de credincioși ce ascultau în liniște slujba de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la un parter sărăcăcios, cu pereții crăpați și cu tencuiala scorojită toată. Atunci, pentru că nimic nu mă împiedica, uitând de normele bunei cuviințe, mi-am lăsat privirea slobodă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
repede. Pe semne, în mediul unde își desfășura activitatea, la pregătirea “bombelor” se închideau ușile. Domnul Bogdan făcu remarca: Nu e nevoie de așa ceva. Aici, la noi, nu se încuie ușa. Noi n-avem nimica de ascuns, domnule Grig. Lacătul, gratiile și ușa ferecată nu fac altceva decât să trezească numai curiozitatea și suspiciunile, adică boala. Noi nu avem nevoie de boală. 3. Aceasta putea să sune și că în cele mai multe familii, la o anumită oră, se discută numai cu ușile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai rămâne pentru restul zilelor. Ia-mă cu tine! — Nu. Sergentul major Malik nu insistă, dar își trecu încet privirea peste palmieri, barăci și dunele de nisip ce îngrădeau totul de jur împrejur, transformând postul militar într-o închisoare unde gratiile fuseseră înlocuite de dunele înalte care amenințau să-i îngroape o dată pentru totdeauna. — încă unsprezece ani aici! murmură apoi ca pentru sine. Dacă reușesc să supraviețuiesc, o să fiu un moșneag, și mi-au refuzat și dreptul la pensie și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la unison. Locotenentul zâmbi ușor și schimbă o privire cu soția sa, care-i zâmbi la rândul ei. Apoi se întoarse spre Ajamuc: — Pregătește totul, ordonă. Peste două ore plecăm - arătă cu cravașa spre baraca de la ale cărei ferestre cu gratii familia lui Gacel Sayah urmărise scena. Vin și ei cu noi, adăugă. O să-i lăsăm la adăpost, de cealaltă parte a graniței. A fost o călătorie lungă, fără să știe sigur încotro mergea pe drumul de întoarcere acasă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
am oferit întâlnirea cu propriul nostru sfârșit. Îl am pe Houdini la degetul mic. Știi cum și-a început Houdini, maestrul meu, cariera? I-a provocat pe polițiști, spunându-le că poate scăpa de orice cătușe, că poate evada de după gratiile cele mai sofisticate. Și chiar a reușit. Pe urmele lui Houdini, eu am reușit să găsesc cifrul cătușelor căsătoriei noastre, să ofer calea elegantă a evadării din celula aceea strâmtă în care se acumulase prea mult spleen conjugal. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
place cum cântă corul... Dar tu știi să cânți?... Știu, cum să nu... Ne poți cânta și nouă ceva?... Bucuros, pentru că doamna mea nu-mi solicitase niciodată să cânt ca la biserică, am dat iute drumul la repertoriu: "Ave Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Ave, ave dominus..." Se vede că a fost foarte impresionat încă de la primele mele acorduri, motiv pentru care m-a și oprit: "Dar tu, măi piciule ținea foarte mult la acest măi piciule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
corul... Dar tu știi să cânți?... Știu, cum să nu... Ne poți cânta și nouă ceva?... Bucuros, pentru că doamna mea nu-mi solicitase niciodată să cânt ca la biserică, am dat iute drumul la repertoriu: "Ave Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Ave, ave dominus..." Se vede că a fost foarte impresionat încă de la primele mele acorduri, motiv pentru care m-a și oprit: "Dar tu, măi piciule ținea foarte mult la acest măi piciule și îl pronunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
știi să cânți?... Știu, cum să nu... Ne poți cânta și nouă ceva?... Bucuros, pentru că doamna mea nu-mi solicitase niciodată să cânt ca la biserică, am dat iute drumul la repertoriu: "Ave Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Ave, ave dominus..." Se vede că a fost foarte impresionat încă de la primele mele acorduri, motiv pentru care m-a și oprit: "Dar tu, măi piciule ținea foarte mult la acest măi piciule și îl pronunța drăgăstos rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tematice", chiar așa a zis, care nu sunt lipsite "de un anume har"... Am rămas pe loc, iar individul mi-a întins, discret, Doamne Dumnezeule, reproducerile foto ale schițelor însăilate de mine în vecinătatea monstrului Liublianka... Atât putusem schița: niște gratii după care stăteau risipite oase încătușate... Misiune sau, pur și simplu, un experiment artistic, doamnă?... Ochii insului m-au fixat ca-ntr-un insectar al răului și în acel moment mi-am adus aminte despre ce-mi spusese prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mândru. Când i-am văzut papionul și eșarfa, am și zis, fericit, că brava cadou mi-a făcut mama cu unchiul acesta vestit, care, cel puțin așa zicea lumea, avea un fel ciudat de a locui, stătea foarte mult după gratii și tocmai de aceea-i spuneau prietenii Grătărel, nu pentru că, așa cum crezusem eu, era pofticios de fripturi sau mici la grătar... Deștept, inspirat și cu gust, unchiul. Nu m-a pus să cânt, dar mi-a făcut semn să ciulesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o sută și mi-o lipește de frunte. Nimeni nu face economie de scuipat. Mă trezesc, într-o clipă, cu toată fața acoperită de bancnote. Unchiul aplaudă, își suflecă teatral mânecile și lasă să se vadă niște tatuaje de poveste: gratii, gratii, gratii și iar gratii. Îmi ia vioara, dar numai așa, ca să nu fie singur pe lume, și începe să cânte ca și cum și-ar spune ultima dorință: "Mamă, dacă mă iubești / Vino sus la Văcărești"... Ninetistele nu mai aveau lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sută și mi-o lipește de frunte. Nimeni nu face economie de scuipat. Mă trezesc, într-o clipă, cu toată fața acoperită de bancnote. Unchiul aplaudă, își suflecă teatral mânecile și lasă să se vadă niște tatuaje de poveste: gratii, gratii, gratii și iar gratii. Îmi ia vioara, dar numai așa, ca să nu fie singur pe lume, și începe să cânte ca și cum și-ar spune ultima dorință: "Mamă, dacă mă iubești / Vino sus la Văcărești"... Ninetistele nu mai aveau lacrimi; căzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]