14,023 matches
-
cerut să vadă plaga și-a aranjat ochelarii pe nas și s-a apropiat de patul lui Nicu. După ce a examinat plaga cu atenție, a declarat. ― Domnule profesor, mi-am permis această intervenție pentru a mă convinge că nu ați greșit acceptând să fiți operat de o echipă atât de tânără. Echipă care merită un „bravo” din toată inima din partea bătrânului lor coleg... Nicu era emoționat. Își cunoștea oamenii. Știa că cel care ceruse să vadă plaga era de o exigență
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să nu-și dea seama că În jurul nostru există o rețea care ne urmărește activitatea pas cu pas? Și că cei puși pe urmele noastre nu sunt medici adevărați, ci niște <secăturiă?” Drept urmare, a continuat: ― Domnule doctor. Sper să nu greșesc declarându-vă că am Încredere deplină În loialitatea dumneavoastră față de clinică și față de colegii noștri. Drept urmare, vă voi spune că fiecare dintre noi suntem monitorizați privind opțiunile noastre politice... să zicem. Încât orice cuvânt, orice atitudine neconformă cu politica partidului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îți botează și primul copil. Așa că au botezat-o pe fiica mea... ― Cu ce se ocupă fiica? ― E medic chirurg. ― A fost și ea la Întrunirile din serile trecute? Și ce scop au avut acestea? „Uite că Petrică n-a greșit când mi-a spus că am fost supravegheați. Cercetașul rămâne cercetaș”. ― Au fost Întâlniri de familie și cu prietenii. ― Mai exact? În acea clipă s-a auzit bătaie În ușă. „Sper să fie Gruia. Poate mă scoate din discuția asta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sigur de asta. Mi-a dovedit-o când v-am operat pe dumneavoastră. ― Mulțumesc de Încurajare, dragule... La sfârșitul vizitei bolnavilor, profesorul i-a spus Despinei să treacă pe la el după ce Își va sfârși treburile de la salon. „Cu ce am greșit de mă cheamă tati la cabinet?” Acest gând a urmărit-o toată dimineața... ― Bine te-am găsit, tati. ― Bine ai venit, Despi. ― S-a Întâmplat ceva de m-ai chemat la tine? ― S-a Întâmplat, Despi. S-a Întâmplat - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a intrat. Pacienta era deja Întinsă pe masa de operație și pregătită pentru intervenție. Când a ajuns la masa de operație, doctorița a pornit spre locul destinat mâinii a doua din echipa operatorie. ― Ori mi se pare mie ori ai greșit locul, Despi. Despina a privit la profesor mirată. ― Nu, nu. Nu-i o glumă. Locul tău este dincoace... Despina a tresărit. „Uite ce-mi face tati. Ajută-mă, Doamne, să nu fac nici o greșeală!” Dominată de acest gând, s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de operație, s-au auzit două răsuflări adânci. Erau ale celor doi „combatanți”. Aveau emoții amândoi... În clipa următoare, fără nici o poticneală, au pornit comenzile Despinei... ― Bisturiu... Pensă... Compresă... Profesorul se executa cu o atenție deosebită. Nu care cumva să greșească, tocmai el, vreo manevră... În tot timpul desfășurării intervenției, profesorul a făcut doar o singură observație, minoră... Când apendicele a fost extirpat și totul era pregătit pentru sutura plăgii, Despina - cu un ultim efort - a ordonat: ― Suturați plaga, domnule profesor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În final ajută-l pe căpitan să Încalece” - a sfârșit profesorul povestea, Într-un hohot de râs... Cât era de obosit și prins de griji, Gruia a râs dezlănțuit. ― Și cel mai important lucru este că domnișoara căpitan nu a greșit o iotă! ― Mă bucur mult, domnule profesor. De altfel, dumneavoastră știți că Îmi face mare plăcere să fiu În echipă cu ea... ― Acum, hai să vedem ce ne face pacienta. Gruia l-a urmat pe profesor, așteptând cu nerăbdare să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cu alte cuvinte, era contra propunerii puse la vot și nimic mai mult - a vorbit Maria printre hohotele de râs... ― Asta-i limba românească, scumpa mea. Cu un minim de cuvinte poți exprima gânduri foarte complexe. S-ar putea să greșesc, dar... Cândva am citit un studiu În care erau puși față În față Eminescu și Pușkin. Surpriza pentru mine a fost afirmația celui ce făcea acest studiu faptul că folosind un lexic cu un număr mai mic de cuvinte decât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ție, la catedra lui? Te are numai pe tine? Tu ești buricul pământului? Gruia În sus, Gruia În jos. Soarele răsare și apune Începând și sfârșind cu tine!?” - l-a luat la rost gândul de veghe. „S-ar putea să greșesc, dar Între oameni, indiferent de grad pe scara profesională sau socială, există simpatii și antipatii sau chiar indiferență. Uite că norocul mi-a surâs și am picat Între cei simpatizați de profesor. Mi-a fost mentor și pe când eram tânăr
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ursul coadă și vulpea o are prea lungă”. „Mai la obiect, cumetre. Se poate?” - a cerut gândul de veghe. „Fiindcă tu Îi judeci pe ceilalți luându-te pe tine drept etalon”. „Mă străduiesc să fiu drept pe cât pot. Când voi greși nu ezita să mă faci atent, prietene”. „Fiindcă tu pentru mine reprezinți un rău necesar, te-aș ruga să-ți iei un <fotelă și să stai lângă mine, dar În liniște” - l-a rugat Gruia. „Îți promit, vecine”... Pe fondul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l ducă la gură. Ba nici să nu se gândească el, cuscre!... Poate doar dacă o veni să se târască înaintea mea în genunchi și să mă roage să-l iert!... "Tată, pupa-ți-aș tălpile, iartă-mă, c-am greșit!" Că eu pe Siminică l-am avut la suflet, dar acum gata, mi l-am scos, s-a isprăvit!!... Bine, bine, Grigore, fă cum crezi... Eu nu vreau să mă amestec în daraverile tale de familie..., rosti Stelian conciliant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rămăsese doar omul. Sosirea lui neanunțată provocă stupoare, iar în salon se așternu liniștea. Fostul colonel închise ușa și se opri în mijlocul încăperii. Da, aveți dreptate să mă judecați cu asprime, vorbi el cu un glas de om chinuit. Am greșit... Vă cer iertare!... Fiule..., rosti Mișu Leibovici, dând să se ridice de pe scaun. Aronică se apropie de fratele său, Levi și îi întinse mâna. Levi îl privi lung și rămase neclintit pe scaunul său. Ii zise fără să ridice glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
căsătorie la fel de rapidă cu un alt colonel de securitate. Stelian fu extrem de surprins de cele aflate. Aronică pierduse peste noapte tot ce avusese. De atunci vechile lui convingeri începuseră să se clatine și devenise alt om. Apăsat de sentimentul că greșise, dorea să îndrepte ce se mai putea îndrepta. Din fosta lui locuință se mutase într-o garsonieră foarte modestă dintr-un bloc aflat nu departe de Calea Văcărești, adică aproape de locurile pe unde copilărise... Când și când, Mișu Leibovici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
începu Ceaușescu. Rossi Fernando, îi reaminti Nando. Da, făcu Ceaușescu agasat. Tovarășul Roza Ferdinand spune că nu cunoaște situația de la noi, dar văd ca vrea să ne dea lecții de politică internă!... Dumneata, tovarășe, vrei să insinuezi ca noi am greșit în fața social-democraților lui Titel Petrescu, atunci când am luat măsuri împotriva lor?... Gheorghiu-Dej îi ceru din nou lui Ceaușescu să nu-l mai întrerupă pe oaspetele străin. Nu, deloc, răspunse Nando, eu doar am constatat situația de fapt... Nu-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că o porți de când erai copil și asta îți e chemarea pe lume. Și pentru că, mai presus de toate, ne ești de trebuință la cele duhovnicești, iar să te trimitem la altă mănăstire nu s-ar cădea, că n-ai greșit cu nimic în fața noastră și nici în fața Domnului!... Dar, fiindcă ești așa de supărată și te-ai ostenit să vii până în fața sfințiilor noastre, iată ce-am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
al Feliciei și citi următoarele rânduri: "Dragă uriciosule, Am tot așteptat un semn de viață de la tine, dar degeaba, așa că până la urmă m-am hotărât să-ți scriu eu. De ce o fac? Fiindcă e păcat să rămâi cu o impresie greșită despre mine. Când ne-am despărțit ultima dată, am vrut să te chem înapoi, ca să te fac să înțelegi mai bine cum stau lucrurile, și că în nici un caz nu era vorba de ceea ce ți-ai închipuit tu. Voi, tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-ți impun să mă iubești pe mine, și nu pe altul! Nu iubesc pe altcineva, dar nu face nimic. Eu nu ți-am purtat pică și cred că, în parte, a fost și vina mea... A, nu! Eu am greșit. Acum sunt sigur de asta. Mă rog, dacă insiști..., consimți Felicia. Și iarăși tăcură pentru o vreme, pășind unul lângă altul și ținându-se strâns de mână. Știi ce gând mi-a trecut prin minte? zise el deodată. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mute la Vidra. Doar nu te obligă nimeni, nu-i așa, să le dai o mână de ajutor acestor porci, așa cum nu te obligă nimeni să ții poza lui Lenin pe perete sau să fii abonat la ziarul "Scânteia"!... Matale greșești și exagerezi, când îți închipui că, dacă nu le dai nici un ajutor, o să ai de suferit... Nu te bagă ei pe matale la închisoare!... Nu exagerez și nu mă-nșel. Eu sunt un om căruia-i place să trăiască cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și țevile a două puști s-au îndreptat și mai amenințătoare spre el. Iuliana, mama lui Vasili, s-a grăbit să îl protejeze cu trupul ei. Două gloanțe s-au grăbit și ele să sloboadă moartea. Nici unul nu și-a greșit ținta. Iuliana și tânărul necunoscut au căzut dintr-o dată ca un singur corp masiv prăbușit cu lentoare. După câteva secunde de tăcere oripilantă, cele trei femei bunică, mamă și mătușă au început să țipe și s-au prăbușit și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în spațiile mele rarefiate! Locul vostru este bine stabilit pentru totdeauna! Așa că mulțumiți-vă cu ce v-am dat de la începuturi și nu vă mai osteniți în van!.. Bine Stăpâne! Dar noi, cei din mândra Țară a Fagilor n-am greșit cu nimic și tot ne-ai pedepsit prin trimiterea peste ocina noastră a tot felul de seminții cu grai străin și care s-au lățit tot pe seama pământurilor noastre din hotară în hotară! Chiar așa-i, prea supușilor! Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sub niciun chip să se sincronizeze cu pulsul cotidian al vieții de familie sau cu ansamblul tabieturilor pensionarilor din urbea natală... Și asta pentru simplul motiv că în perioada deputăției a dobândit mai toate metehnele de mare grangur care nu greșește nicicând, care are dreptate oricând, care dă verdicte întotdeauna, care a fost lider legitim dintotdeauna, care n-a pătimit niciodată și n-a zis pardon nici o dată în viața lui. În plus, îi plăcea să fie ascultat cu atenție, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și giudecători... Dar și mai multe închisori. Că la Botoșani nu mai încap găinarii! * * * Dat afară din cârciumă odată cu ora închiderii și obligat să plătească o amendă usturătoare pentru tulburarea liniștii publice și ultraj, precum și pentru câteva stricăciuni că a greșit ușa de la ieșire și a dat cu capu-ntr-o vitrină, Giovan Gătej, obosit și spășit, cu fruntea crestată și nasul umflat, a ajuns acasă târziu în noapte, cu chimirul aproape gol. Unde-ai fost, țigane?! Că-aiștia mi-au luat traista și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să fim atenți dacă propteaua mai intervine și de data asta! A mai adăugat primul. Amanții Cine a spus că dragostea pe furiș este cea mai dulce povară a omului, dar cu consecințe dintre cele mai amare, acela n-a greșIt prea mult. Dulce pentru că se termină în mare grabă, așa cum, de altfel, a și început... Că iubita-amanta trebuie să înlăture cât ai clipi orice urmă cauzatoare de suspiciune, să dea, după caz, cu flit ori cu parfum și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care Nineta mi-l înălțase. E drept că Jojo nu era prea inventivă. Linia sa melodică era mereu aceeași. Uneori însă, pentru că începusem să-i percep doar muzical tânguirile, îmi venea s-o abordez, să-i atrag atenția că a greșit un semiton, că n-a respectat nu știu ce măsură. Mai târziu, aveam să realizez că Jojo mi-a fost primul maestru în universul armoniilor. Când am învățat primele note muzicale, prima melodie pe care am compus-o n-a fost una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a încruntat și a aruncat către mine niște priviri de parcă... Oricum, erau niște priviri pe care nu le mai văzusem, nu prea știam cum să le interpretez, deși, sincer să fiu, simțeam în ele un pic de supărare, ba nu, greșesc, poate că era un fel de invidie... Nici mama n-a vrut să-mi spună ce-i cu plicul acela special. Cred că tata o câștigase inexplicabil pentru mine de partea sa. Tot Nineta m-a luminat, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]