2,649 matches
-
nuanțe pentru cei din cartier. Cartierul e ultrasuficient. Ai aici tot ce-ți trebuie. 21. „La lemne“ Un ger amăgitor, fals, sec. Sterp. Sau un ger blând, neserios. Nouă grade, zice termometrul din intersecție. Mai bine ar ninge, naibii. Asfaltul gri poros și câini care moțăie peste guri de canalizare aburinde. Plus câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de secol în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin cronologic are dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Primul gramofon ambulant, purtat pe un căruț ca o flașnetă, apărut pe lângă grilajul Cișmigiului, unde, cu toată lu mea mă runtă de pe bulevard, ascultam, prin tuburi lungi de gumă vârâte În urechi, și vă Închipuiați cu ce emoții, „Asaltul de la Gri vița“ Înregistrat pe cilindrii de ceară moale; repede popularizat și intrat, cu pâlnia lui multicoloră și cu răsunetele lui barbare de clanaret și de manele orientale, În zaiafetul de duminică al mahalalelor, iar de aci, și mult mai târziu, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de cald și era foarte multă lumină. Tata s-a interesat unde se află dispensarul și a pornit într-acolo pășind cu elan pe străduțele amărâte. Se găsea într-o dispoziție deosebit de bună. Purta o cămașă în carouri albastre și gri, curată și apretată, o perechi de pantaloni de doc proaspăt spălați și călcați, bocanci negri bine lustruiți și, deasupra cămășii, pufoaica lui, și ea îngrijită: tata nu renunțase nici acum la cochetărie. La cabinetul oftalmologic, în anticameră aștepta o groază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-ar fi așteptat nimeni. A zis: „E o chestie și cu arta asta. Dacă, bineînțeles, nu costă mult. Doar că detergentul pe care-l tot laudă la televizor nu scoate 99 de pete. Știi, mata, costumul meu, care era gri și a devenit albastru? După ce l-a spălat nevastă-mea, dracu’ să-l ia de detergent, e violet.“ Păcate mici și mijlocii Doi oameni de afaceri hotărăsc să plece o săptămână la Muntele Athos, ca să le mai ierte Dumnezeu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întâlnire se vădeau a fi mai multe și mai serioase decât acelea care-mi spuneau că nu era demn de mine să fixez o întâlnire și să nu mă duc. Era ca și cum urma să-mi întâlnesc trecutul în părțile lui gri. Să scormonesc într-un timp unde știam că nu aveam să găsesc nimic. Multe lucruri le facem fiindcă suntem îmboldiți să le facem de numerele de telefon, de interesele celor din jur, de un sentiment discret de culpă rămas într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
grație, impunătoare și glacială. Pe măsură ce te apropii de mină, indiferent din ce parte, peisajul Întreg pare să se strîngă, dînd cîmpiei un aer de sufocare. Într-un anumit punct, după 200 de kilometri, verdele ușor umbrit al orășelului Calama Întrerupe griul monoton și e Întîmpinat cu bucuria pe care o merită din plin o adevărată oază Într-un deșert. Și ce deșert! Observatorul meteorologic de la Moctezuma, de lîngă „Chuqui“, spune că e cel mai arid din lume. Munții, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cîine ne dădea un strop de speranță, dar prin noaptea neagră ca smoala nu se arăta nimic, iar cîinii amuțeau sau se mutau În alte direcții. La șase dimineața, am văzut două colibe pe marginea drumului, Învăluite, În lumina clară, gri, a răsăritului. Am parcurs ultimii cîțiva metri cît ai clipi din ochi, de parcă n-am fi avut nici un bagaj În spinare. Ni s-a părut că n-am mai fost niciodată Întîmpinați cu atîta prietenie, că nu mai mîncaserăm niciunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
le vom trimite. CÎnd am reluat călătoria, bătrînul indian a scos de sub haine un știulete de porumb apetisant și ni l-a oferit. L-am terminat repede, Împărțind boabele Între noi În mod democratic. Pe la mijlocul după-amiezii, sub un cer greu, gri și apăsător, am trecut pe lîngă un loc interesant, unde eroziunea a transformat bolovanii enormi de pe marginea drumului Într-un fel de castele feudale. Aveau parapeți, garguie ce ne examinau tulburător și o oaste de monștri fabuloși care păreau că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
s-a dat În spectacol, dezbrăcîndu-se de toate hainele și dîndu-și jos ghetele, bineînțeles, doar pentru a se Îmbrăca apoi la loc). În depărtare a apărut un grup de insule, ca niște ace de gămălie Împrăștiate pe suprafața vastă și gri a lacului. Translatorul nostru ne-a descris viața pescarilor de acolo, dintre care unii abia dacă au văzut vreodată un om alb, și care trăiau după obiceiurile străvechi, mîncînd aceeași mîncare, pescuind după tehnici vechi de acum cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu zgomot de oase frînte, iar zidurile ei vechi s-au crăpat și ele și au căzut la pămînt. Însă fundația pe care se odihnește a rămas neclintită; imensele blocuri ale Templului Soarelui Își expun cu indiferență piatra de culoare gri; oricît de mare ar fi dezastrul supunerii În fața opresorului, nici o piatră nu se clintește de la locul ei. Dar răzbunarea lui Kon e totuși neînsemnată față de proporțiile insultei aduse. Pietrele gri au obosit să se tot roage de zeii lor protectori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din viața unui miner. Coșurile sale Înalte aruncă În aer un fum negru, acoperind totul cu funingine; am văzut fețele minerilor, În timp ce treceau pe străzile din oraș, Îmbibate și ele de o străveche melancolie a fumului, care uniformiza totul cu griul său monoton, asortîndu-se perfect cu zilele gri, cenușii, de munte. Am trecut de cel mai Înalt punct de pe drum, aflat la 4 853 de metri, pe cînd Încă mai era lumină afară. Deși ne aflam În timpul zilei, frigul era intens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pentru trupele de pe frontul anului 1917. În sală, cel mult zece spectatori. Imposibilitatea limbii franceze de a reda substanța filmului; propoziții de genul "ce faci mă boule?" sunt traduse cu "ça va l'abruti?". Tristețe maximă la ieșire în Geneva gri, în ploaia gri, persistentă. 11 februarie 1999 Citit la ora trei dimineața: Femeia este un animal fără blană, dar nu știu cum se face că este vânatul cel mai râvnit de toată lumea". Autorul are un nume predestinat: Jules Renard. 16 februarie 1999
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
voce iluminată: "Bă, ia stați așa, ăsta nu este Fiță al nostru?". Brusc, am înțeles definiția expresiei "câine comunitar". Soldat TR, Unitate de Jandarmi 27 octombrie 1999 Prima zi ca soldat. Nu am prea multe de scris despre urâtul și griul care mă înconjoară. Se vede cum "cadrele" fac eforturi mari pentru a ne vorbi frumos un minim de politețe, deci. Bănuiesc că în urmă cu 10 ani ar fi lovit cu pumnul. Prevăzător, am strecurat în bagaje O zi din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
eșuat degeaba în limburile lumii occidentale. Farmecul discret și nostalgic al acestei lumi își găsește explicația în timpul care avansează nemilos sau în faptul că ascultam melodii "noi" de Genesis, piratate în Germania Federală, pe benzi vechi de magnetofon? Rezistam oare griului comunist din jur ? Tot atâtea lucruri la care nu pot da un răspuns coerent. Oricum, nu prea cred că-i interesează pe helveți aceste frământări post-nostalgice-comuniste. 5 septembrie 2003 La cumpărături în Franța vecină, Saint-Julien-en-Genevois îmi place tare mult numele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
m-a cocoșat patru ani și mai bine. El era într-adevăr greu, pentru că îndesam în burdihanul lui penarul de lemn, călimara și o puzderie de cărți, caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și doi săculeți de pânză, unul gri, altul bej, pe care îi bălăngăneam pe lângă mine. În sacul gri erau cipicii croșetați din lână groasă, pestriță, de umblat prin clasă, chiloții negri și tenișii albaștri pentru sport, de totului tot nici măcar un kilogram. În schimb, sacul bej pentru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Grozăvești. Femeia în fața oglinzii în care nu te vezi niciodată întreagă. Ce diferență între mine și prozatoarea mea preferată! Între oglinzile noastre, mai precis! Sac, zic, și m-apucă râsul. Pe la sfârșitul anilor ’80, erau la modă niște fuste lungi, gri, ca de sac, dar mult mai moi, mai păroase. Aș zice azi, cu un cuvânt al lui Susan Sontag, că erau camp. Aveau căptușeală. O mai păstrez pe-a mea pe undeva, n-am aruncat-o. E ca un obiect
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
temerară călătorie, o adevărată aventură pentru orice om atins de aripa nefastă a decrepitudinii, le face cu tot dichisul: hainele cele mai bune scoase din șifonier, impregnate cu miros înțepător de naftalină, ghetele cam scâlciate, de o vârstă incertă, pălăria gri asortată la pardesiul decolorat și tocit, croit după moda anilor ’80, mănușile pentru a-i diminua răceala necontenită a mâinilor osoase, umbrela (niciodată nu se știe cum va evolua vremea) și bastonul, nelipsitul său sprijin de care nu se mai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
zi timp de opt ani într-o familie cu câteva sute de suflete, așa cum era cea a Școlii Normale din Șendriceni, cuprindea și zone mai puțin expuse vederii șefilor, aspecte și manifestări hazlii care dădeau farmec și culoare existenței noastre gri și izolate. Plecările în oraș erau strict controlate printr un sistem riguros de evidență, și numai cu bilet de voie semnat de director. Învoirile generale se dădeau o dată pe lună, dar dacă aveai de rezolvat o problemă urgentă, de genul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mobilă și expresivă; închipuiți vă un rubicond în rolul „durului“ Popescu și o să vedeți că nu vă iese deloc personajul). De aici, pe de altă parte, îmbrăcămintea pauperă în care sa afișat ani la rândul Cristian Tudor Popescu (geaca ieftină gri și bluzele de trening) sau Dacia veche pe care spune că o conduce cu mândrie. Desigur, CTP nu este nici pe departe un om sărac, dar rolul omului sărac pe carel joacă îi aduce numai profit: cei mulți sau identificat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
locul unde sîntem numai oameni și uităm tristețea de a nu fi nemuritori. Ne cad aripile și ne săpăm mormîntul. Dar Înainte de asta semănăm cîmpia și culegem grîul. E frumos că la greci aceeași zeiță care le-a dat oamenilor griul le-a descoperit și misterele eleusine. Don Quijote e un om al Muntelui. Aproape zeu cînd recreează lumea după legea iluziilor sale. Dar mă Întreb În ce măsură n-ar trebui să-i recunoaștem un rol mult mai important lui Sancho Panza, pus
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rămase foarte șubrezit și cu dese dureri de stomac. Din această pricină, ca și din pricina iernii foarte friguroase, fu pus să se îmbrace, să se încalțe și să-și pună ceva pe cap. Astfel îl lămuriră să accepte două haine gri de postav foarte gros și o beretă din aceeași stofă, un fel de căciulă. În acea vreme era foarte dornic să vorbească cu alții despre cele spirituale și să găsească persoane înzestrate pentru aceasta. Capitolul IV PELERINUL LA IERUSALIM (februarie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de provincie : Pișcociul deja amintit (Mircea Andreescu, perfect), un profesor alcoolic (Ion Sapdaru, perfect) și realizatorul emisiunii (Teo Corban, perfect) dezbat dacă a fost sau nu Revoluție la ei în oraș. Copertele filmului îți arată orașul (gri), micuța viață (tot gri) a fiecăruia și a câtorva altora, cum se aprind/se sting felinarele etc. Este trist. Este comic. Este jubilator : cea mai bună comedie de la Revoluție încoace ! Less (Revolution) is more (fun) Cum poate să arate o revoluție (termenul este discutabil
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Privirile aleargă nesătule, pentru a cuprinde totul. Sub noi se deschide un uriaș amfiteatru, săpat în pântecele muntelui sub formă de trepte, fiecare având 15 metri înălțime. Până jos, pe fundul excavației, sunt aproape 300 de metri. Domină culorile galben, gri, albăstrui și cel mai mult ruginiul, în funcție de caracteristicile rocilor și minereurilor expuse la lumina zilei în urmă descopertărilor și excavațiilor efectuate. După privirea generală, începem să analizăm mai amănunțit realitatea din fața noastră. Treptele săpate sunt drumuri în spirală, totalizând peste
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și închid ochii. Un somn greu, obositor pune stăpînire pe mine. Ce faci, Mihai, dormi? întreabă o voce de bărbat. Mă întorc: jos, în ușă, stă Dinu Zaharia. E îmbrăcat ca de plecare acasă: pardesiu elegant, bleumarin; fular de mătase gri; cămașă albă și cravată cu dungi roșii și albe; mănuși de primăvară; geantă diplomat japoneză din poliester negru armat cu fibră de sticlă, încadrată în două șine din aluminiu eloxat, care scînteiază argintiu. În mîna stîngă ține geanta diplomat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spălat vasele, am căutat cărți pentru seria care începe mâine (și n-am găsit), pe urmă mi-am fumat cele două țigări în fotoliu - ritualul de seară. În timpul ăsta am savurat cartea ta poștală. Mă opresc la chestiunea taiorului tău gri pe care îl porți de patru ani și care nu mi-a plăcut niciodată, fiindcă mi se părea stofa prea banală pentru tine. Atunci mi-a venit să plâng. Îți jur că, dacă lecțiile continuă cum par să fi început
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]