KorAP: Find »[drukola/base=groaznic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...101 >

2,509 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

dat un pahar cu apă. Vizavi era o farmacie cunoscută. Nu au venit nici ăia - au spus că s-au temut. Nu s-a știut ruta plecării și, În sfârșit, după 6-7 ore de stat acolo, În frig, În condiții groaznice - În fiecare vagon, nu aveai unde să stai, pe rucsac și pe raniță s-a stat cum s-a putut, lucruri nu ni s-a dat voie să luăm - am ajuns În vestita Transnistrie, la Atachi. Cum ați ajuns? Ați

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Atachi. Cum ați ajuns? Ați mers și pe jos? Nu. Tocmai că ni s-a spus una și s-a Întâmplat alta: puteam lua tot ce aveam, pentru că nu am mers pe jos nici o clipă. Am stat acolo În condiții groaznice. În niște barăci unde nici o ușă, nici un geam nu se Închidea - și era deja iarnă, vă dați seama, și viscolea și apa era groaznică. Și un lucru care cred că o să vă Îngrozească. Unchiul meu avea o mamă paralizată pe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
tot ce aveam, pentru că nu am mers pe jos nici o clipă. Am stat acolo În condiții groaznice. În niște barăci unde nici o ușă, nici un geam nu se Închidea - și era deja iarnă, vă dați seama, și viscolea și apa era groaznică. Și un lucru care cred că o să vă Îngrozească. Unchiul meu avea o mamă paralizată pe care o Îngrijea mama cât putea, că era mătușa ei. Și a venit el la mama și a spus că toți medicii au hotărât

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
luaseră tot: seringi... Și probabil că toți au luat și otravă, asta a fost. Bineînțeles că ce au făcut ceilalți medici a făcut și unchiul meu și s-a terminat cu mătușă-mea În câteva clipe. Condițiile de acolo erau groaznice, mai ales o lipsă teribilă de igienă. Nu știu cum trăiau ucrainenii, nu știu cum au trăit basarabenii... Medicul era fiul femeii care a fost omorâtă? Sigur, băiatul ei. Și a venit să se sfătuiască cu mama, care era ruda cea mai apropiată, iar

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
atunci - 12 ani? Da, unsprezece-doisprezece. Deci după ce că apa era sub orice critică, mâncarea... Am avut ceva Într-un rucsac, ne-a pus servitoarea când am plecat, dar cât ne putea ține? A mai cumpărat și tata câte ceva. A fost totul groaznic. După vreo 8 zile, după ce am stat ca niște câini acolo, tot românii... Să spun și asta, că ăsta-i adevărul: numai românii și ucrainenii au comandat lagărul. Nu nemții. Pentru că patrulele au stat cum e de aici până vizavi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În internat, șefii au stat câte 7-8-10 În cameră, iar cei mai săraci au stat dincoace. Și unii n-au Încăput În Moghilău și au plecat În diverse alte orășele, târguri despre care nu pot să vă spun nimic. Lagăre groaznice. O să mergeți la alții, probabil, care au fost În alte târguri, dar tot ce v-am spus eu e valabil pentru toți. Poate alții au avut noroc să vină cu cineva acasă. Eu am venit numai cu tata. N-ați

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și de frig. După o lună de zile de ghetou am fost băgați În vagoanele morții, Închise, fără aer, lumină, apă, și deportați În Transnistria ca vitele. Nu pot preciza cât timp am călătorit astfel, nedându-mi seama de starea groaznică În care eram, fiind aproape inconștienți. Cei care mureau erau aruncați din vagoane, fiind printre dânșii bolnavi și copii. Am ajuns la un sat, de unde s-a format convoiul și după două zile am trecut Nistrul, lăsând la mal și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
morți de frig, Înghețați, oameni care n-aveau unde să stea, unde să muncească. Condițiile erau foarte grele, organizarea era foarte proastă - nu poți spune că cei care mureau de foame nu munceau fiindcă nu voiau să muncească. Gerurile erau groaznice, tifosul exantematic. Nu poți spune că a mers cineva cu pușca și a Împușcat. Era, totuși, un sergent-major, mi se pare, unu’ Costică - dacă apărea Costică trebuia să dispari: dădea totul jos, te lovea, Îi plăcea să țipe că el

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dat cana cu lapte și bucata de pâine. Și acum, dacă Întâlnesc În oraș un copil mai necăjit, Îi dau Întotdeauna un bănuț. Dacă vin la ușă și sună, le dau imediat ceva de mâncare. Îmi amintesc de chestiile astea groaznice. În ’89, Înainte de Revoluție, am descoperit adresa vărului care a făcut armata la ruși. Era la Dubăsari, În Chișinău, dar dincolo de Nistru. I-am scris, am vorbit la telefon și m-a invitat la el. Și În septembrie am plecat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Da, ce aducea tata. Un țăran Îi aducea niște lemne, o țărancă Îi aducea, știu eu, o slăninuță... Ei, nu era mâncare normală, dar era atâta ca să nu mori. Că vedeai oamenii murind de foame și ăștia aveau un aspect groaznic: erau complet umflați și pielea parcă găurită - ne apuca groaza când vedeam cum arată acești oameni, adică moartea prin flămânzire arată foarte urât... În camera pe care o aveați era și o sobiță? Ne-am făcut noi o sobiță din

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
era o ușă oarecare, găurile din pereți erau astupate cu cârpe, cu ziare, cumva... numai să nu sufle vântul. A doua zi dimineața, când ne-am sculat... Că era plin cu tot felul de insecte pe pereți și era ceva groaznic, era un miros groaznic, că ei ung podelele cu tot felul de Îngrășăminte... Dar eram fericiți că am ajuns acolo. Tata a reușit, nu știu de unde și cum, să facă rost de o sobiță și a Început fiertul apei. Iar

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
găurile din pereți erau astupate cu cârpe, cu ziare, cumva... numai să nu sufle vântul. A doua zi dimineața, când ne-am sculat... Că era plin cu tot felul de insecte pe pereți și era ceva groaznic, era un miros groaznic, că ei ung podelele cu tot felul de Îngrășăminte... Dar eram fericiți că am ajuns acolo. Tata a reușit, nu știu de unde și cum, să facă rost de o sobiță și a Început fiertul apei. Iar ocupația noastră era să

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Încredințau niște lucruri și tata primea partea lui că le-a vândut și le-a adus mâncare, bani... Și așa făcea și mătușă-mea, și unchiu-meu, și bunicul meu. Bunicii din partea tatălui, au murit după un an, dar În chinuri groaznice: cu răni puternice și mirosea foarte-foarte urât, din cauza rănilor care puroiau, slăbiseră foarte tare... Primul an a fost cel mai greu. După aceea parcă iernile nu au mai fost chiar așa de aprige. Tata se mai ducea să strângă cartofi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de unde: tata avea mulți prieteni În Basarabia - lucra cu o serie de firme ale unor evrei basarabeni și de la ei a aflat, chiar la Începutul anului 1940, că populația evreiască din zona Basarabiei avea să fie evacuată În cele mai groaznice condiții. Adică, cum să spun, nu se ținea cont de nimic, se dădea foc la tot ce se putea arde, oamenii erau smulși de la casele lor, erau Îmbarcați În trenuri și „plimbați”... Noi ne-am Întâlnit cu basarabenii acolo, În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
vorbea Încă, era fată tânără... În Iampol, dimineața, o mătușă care era cu noi, o părăsiseră puterile și a zis că ea rămâne să moară acolo; zicea că să n-o mănânce animalele pe drum. Noi Încă nu bănuiam soarta groaznică ce ne aștepta, Încă nu-mi puteam imagina că cineva rămâne să moară fiindcă nu mai poate să meargă. Și cât am Încercat s-o convingem, și tata, și mama... Nu a fost chip - a spus: „Eu nu pot să

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
noi eram speriați, pentru că ei, Într-adevăr, erau purtători de tifos. Unii dintre noi, Încălcând orice regulă, orice spaimă, s-au dus spre coloană și le-au dat ceva de mâncare. În orice caz, Întâlnirea cu acest grup a fost groaznică, fiindcă ne-am dat seama că așa putem să ajungem și noi. Coloana Edineț a trecut Nistrul Înaintea noastră și nu știu câți dintre ei au rămas În viață sau măcar dacă vreunul dintre ei s-a Întors - nu am reîntâlnit ulterior

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și noi am fost adunați acolo, În interiorul fabricii de cărămizi. A fost groaznic - atâția oameni... Dar am mai avut mâncare, că ne-au dat voie să aducem ceva mâncare În ghetou. O săptămână am stat acolo. Pentru mine amintirea este groaznică, pentru că mama mea a fost dusă și bătută Într-un asemenea hal, că sângera din toate părțile corpului când s-a Întors, ca să spună unde a ascuns ce avea mai scump În casă. Din cauza asta a fost selectată, deși avea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și oameni cumsecade. Asta am vrut să vă spun. Din Reghin cu ce v-au dus la Auschwitz? Spre Auschwitz am fost duși cu un vagon de marfă. Între 80 și 90 de oameni eram În vagonul ăla - era ceva groaznic, pentru că Într-un colț eram mama, tata, fratele și eu, și... Drumul era așa de groaznic, că un om a și spus Rugăciunea Morților, pentru că și-a dat seama că ceva nu este În regulă - deja am știut că ceva

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au crezut că Dumnezeu ne va ajuta. Mama spunea să stau drept și să nu stau așa Încovoiată. Fiecare spunea câte ceva, dar prea mult nu se vorbea: era ceva care te reținea să spui ceva, nu puteam vorbi, era ceva groaznic. Ai avut o casă, ai avut o familie, ai avut totul și deodată ești Într-un vagon cu 80-90 de persoane, nu te poți mișca... e ceva groaznic, de necrezut. Ziceați că mulți se rugau. Ce rol a avut religia

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ceva care te reținea să spui ceva, nu puteam vorbi, era ceva groaznic. Ai avut o casă, ai avut o familie, ai avut totul și deodată ești Într-un vagon cu 80-90 de persoane, nu te poți mișca... e ceva groaznic, de necrezut. Ziceați că mulți se rugau. Ce rol a avut religia, mai ales În perioada din lagăr? Ei au crezut că dacă se vor ruga Dumnezeu Îi va ajuta. Acolo erau două categorii de oameni. Eu am stat tot

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
lagăr? Ei au crezut că dacă se vor ruga Dumnezeu Îi va ajuta. Acolo erau două categorii de oameni. Eu am stat tot timpul În Auschwitz - acolo am fost eliberată. După luna august, când am Început să simțim mirosul acela groaznic de carne arsă... Și apoi unul, pentru că eu vorbeam nemțește, dar niciodată nu am spus nimănui acolo asta, că n-am vrut să le dau o mână de ajutor, Însă l-am Întrebat pe unul ce-i cu mirosul ăsta

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
iarna n-a fost pic de căldură acolo - a fost o muncă foarte grea. Totuși, bărbații care veneau să ducă ceea ce scoteam ne mai ajutau cu câte ceva. Dar, ce să vă spun, În lagărul acela, lagărul C, am Întâlnit lucruri groaznice. Când m-am Întors din Cracovia am fost În D, apoi În C. Și acolo m-au trimis Într-o zi să aduc În birou cărbuni. Am intrat eu acolo unde se țineau cărbunii și aud cum plânge un copil

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În lagăr și, ca să nu fie omorâtă, celelalte femei au dus copilul acolo, să nu se afle c-a născut. Apoi a fost aruncat. Este ceva ce nu pot uita și nu voi uita cât voi trăi: a fost ceva groaznic. Și munca era grea. Dar am Întâlnit și oameni de treabă, și oameni - adică deportați - mai În vârstă decât mine și vorbeau cu mine ca cu o fetiță, mă Încurajau. Un lucru interesant: m-a Încurajat foarte mult o femeie

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
murim. Pentru că dacă ne-au Întors Înapoi și am auzit că au strâns tot și ei se vor duce, vom zbura În aer. Am așteptat clipa aceea, care, har Domnului, n-a venit. Cum ați așteptat clipa aceea? Era ceva groaznic. Din 18 până În 27 doctorița aceea, care a putut pleca, n-a plecat, s-a ascuns, pentru că a vrut să se elibereze - ea știa deja că rușii nu erau departe. Doctorița aceea a spus: „Nu cumva să iasă cineva și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
eliberați. A venit și un medic care imediat ne-a dus Într-un spital al SS-iștilor, unde erau și aparate, un spital adevărat. Și acolo am stat două luni de zile. Ce să vă spun, au fost niște zile groaznice, fără mamă la vârsta aceea, fără tată, fără familie, nemâncată și Înjosită mereu, și bătută... Prima palmă am primit-o Împreună cu doamna Diamantstein: una ea și una eu. Pentru că am auzit că În bucătăria aceea În care se gătea pentru

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]