14,489 matches
-
două scene sau două acțiuni (sistem binar caracteristic s. propriu-zise). Alte două tipuri se apropie prin sistemul lor compozițional de basm, fiind alcătuite din mai multe episoade (tip serial - de exemplu, povestea despre mortul ucis de mai multe ori) sau grupându-și întâmplările în jurul personajului reprezentativ (tip ciclic - ciclul despre Păcală). Istorisită cel mai adesea în momentele de odihnă, s. este inspirată din realitatea cotidiană, surprinsă în aspectele ei comice, cu o vădită intenție satirică. Personajul ridiculizat este, de obicei, pus
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
femeie -, adică exigenței de a se înveșmânta elegant și de a purta podoabele (așa cum ne arată picturile murale, broderiile ori miniaturile din manuscrise) cu valoare în primul rând simbolică. îmbrăcate cu fast, purtând coroane și supraveghindu-și fetele (băieții fiind grupați în preajma tatălui), aceste Doamne (unele, văduve mai târziu, apropiindu-și câteodată - cum vom vedea - chiar însemnele autorității „masculine”) dau replică soților lor și întregesc simetric tablourile votive în care ctitorii închină Divinității și prezintă posterității chivotul zidirii lor. Circumspecți față de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Apusului își făceau un nobil țel 158), mai cu seamă celor „adevărate”, adică acelora lipsite de mijloace (căci cele bogate, stăpâne din nou pe zestrea lor, își asumau responsabilitatea conducerii familiilor - „mama Kédestria”159 - și chiar a „clanurilor”, ce-i grupau pe clienți și pe partizani, făceau acte de danie, înălțau biserici, ctitoreau mănăstiri 160), Biserica le acorda sprijin. Le primea în mănăstiri și - începând din secolele al IV-lea și al V-lea - și în instituțiile - tot mai frecvente ca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
morți în societatea medievală [vers rom.], Editura Meridiane, București, 1990; Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea [vers. rom], Editura Amarcord, Timișoara, 2001. 532. în DEX (ed. cit., p. 688), primul grup de sensuri, potrivit și situației în care se afla testatoarea, grupa: „faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate, imposibilitate”. 533. DEX, loc. cit. 534. în Cronicari munteni, ed. cit., p. 155; vezi și Dan Horia Mazilu, Voievodul dincolo de sala tronului, pp.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o tetralogie, deoarece Jumătate plus unu nu e o carte autonomă, ci partea a doua, editată ulterior și separat, a Dicționarului onomastic. O clasificare ținând seama de caracteristicile fiecărei cărți în parte ar putea, în pofida estompării deosebirilor dintre genuri, să grupeze scrierile în „repertorii” sau „liste” - în această categorie ar intra primele două sau chiar primele trei cărți ale tetralogiei, dar și, de pildă, Ulise și umbra (1982), care are aceeași structurare, de „inventar”, „catalog” ori „fișier”, apoi romane - e vorba
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
și prezintă toate trăsăturile unei opere de maturitate, capacitatea autorului de a stăpâni mijloacele genului, și anume siguranța construcției, suflul epic, prezentarea acțiunii în planuri spațiale și temporale concurente, proprietatea limbajului și profunzimea psihologică (Dumitru Radu Popa). Personaje reprezentative sunt grupate în jurul inginerului Valeriu Petran, un personaj-conștiință, prin care S. structurează faptele și le conferă valențe simbolice. Protagonistul ilustrează exemplaritatea vieții trăite cu luciditate de un om care, respingând compromisul într-o perioadă dominată de teribile răsturnări și greșeli în plan
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
așa cum se Înfățișează aceasta. Admițând că Eul este centrul de greutate al individului, În cadrul organizării valorice a persoanei morale, el trebuie Înțeles ca fiind cel la care se raportează viața noastră sufletească, precum și perspectiva spirituală a ființei noastre. Totul se grupează În jurul Eului, al cărui rol este de a realiza sinteza celor trei aspecte sau niveluri ale persoanei noastre. Aceste raporturi ale Eului trebuie Înțelese În felul următor: aă Raportul Eului cu propria sa persoană, modul În care Eul reflectă ființa
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de personalitate și de viață marcate de o mare Încărcătură mitică, ele fiind În primul rând, prin personajele care le incarnează, o „ilustrare” a unor modele umane și de existență cu caracter exemplar. 4. Tipologiile etnoculturale În această categorie sunt grupate tipurile de personalitate și modelele psihobiografice corespunzătoare diferențelor specifice ale trăsăturilor etnoculturale ale unor grupe de populații. Ele aparțin atât psihologiei diferențiale, cât și psihologiei morale. În ceea ce privește ultima disciplină, trebuie remarcat faptul că fiecare grupă etno-culturală are trăsăturile sale psihologice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Însoțește cu o stare de neliniște, cu angoasă, o existență nesigură, de tip „Închis”. Mai există Încă o situație importantă care intră În tematica acestei discuții privind raporturile omului cu cetatea. Acestea sunt reprezentate prin imposibilitatea unor categorii de indivizi, grupați În comunități separate, cu norme culturale bine stabilite, de a putea trăi În cetate. Aceste comunități umane sunt reprezentate prin tendința lor la o anumită instabilitate, la incapacitatea de a se putea fixa Într-un loc. Sunt comunitățile de nomazi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de „a vedea” nu este Însă niciodată pasiv. El este o formă de „coparticipare”, de „descărcare pulsională colectivă”, În care fiecare dintre „spectatori” se „identifică” cu unul dintre factorii” scenariului psihologic. În sensul acesta am remarcat că „publicul spectator” se grupează În trei sectoare: cei care Încurajează agresorul, cei care Încearcă să susțină victima și, În fine, o foarte mică categorie de indivizi care Încearcă să oprească desfășurarea scenariului. Din cele de mai sus se desprinde concluzia că „scenariile psihologice” cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În special de frustrări. Cele mai importante conflicte care pun probleme psihologice și morale serioase sunt conflictele ce apar În cadrul unor cupluri stabil constituite În timp. Ele pot fi conflicte ale Întâlnirii sau conflicte ale intimității. Astfel, am preferat să grupăm conflictele, din punctul de vedere al Psihologiei Morale, În conflicte de Întâlnire și conflicte de intimitate. Conflictele de Întâlnire vizează relațiile interpersonale imediate și au un caracter subit, acut, neprevăzut, nepregătit anterior. Ele pot apărea Întâmplător Între două persoane, sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
va fi singur, ci deseori Înconjurat de prieteni. E necesar, de aceea, să putem cântări și imaginea acestei Asii, așa cum a pulsat ea În Occident, și să Înțelegem de ce emisarii ei din Orient nu au rătăcit izolați, ci s-au grupat magnetic În jurul unor interese și experiențe comune. Experiențele pe care le redă În memorii Honigberger sunt aproape de neconceput fără grupul cosmopolit al curții lui Ranjit Singh, În centrul căruia se află foști ofițeri napoleonieni, acum generalii Allard, Court, Ventura și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
amfiteatrele Universității bucureștene de Mihail Dragomirescu, care stă permanent sub lupa critică a S., pentru morga judecăților de valoare și pentru lipsa de nuanțe a discursului analitic (Germanofobia culturală, Mihail Dragomirescu), metoda lovinesciană se dovedește seducătoare și rodnică, criticul reușind să grupeze în jurul său scriitori și intelectuali de primă mărime. Aceștia continuă să rămână în preajmă-i pentru că împărtășeau aceleași convingeri literare, menținute îndeobște mult după încetarea tipăririi revistei. În faza finală se consumă ultimele polemici cu „Viața românească” (Poporanismul anacronic, 2
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
precădere de rațiunea noii publicații de a fi o oglindă a vieții teatrale: „Nu lipsea teatrelor decât un ziar, care să țină publicul zilnic la curent cu mișcarea teatrală. [...] Acest scop și-l propune astăzi «Scena», în jurul căreia s-au grupat vreo câțiva din cei mai de seamă scriitori români în București”. Dintre autorii rămași în capitală publică frecvent poezii I. C. Vissarion, D. Karnabatt, Al. Terziman, Sarina Cassvan, Th. M. Stoenescu, H. Bonciu, B. Nemțeanu, Al. Davila. Alături de aceștia figurează însă
SCENA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
simfonice dirijate de un muzician notoriu, se înscrie în direcția literaturizărilor anticosmopolite: ispitit de o fostă iubită, stabilită la Paris, să aleagă calea libertății, muzicianul refuză. În Fals jurnal (I-IV, 1975-1984) Ș. reia cronicile teatrale apărute în „Informația Bucureștiului”, grupate în următoarele serii: Premiera de aseară, Acte și antracte, Scena și oamenii ei, la care adaugă, în ultimul volum, Marea frescă văzută de aproape, cronici muzicale publicate cu decenii în urmă în „Vremea”. Perioada de relativă relaxare a regimului totalitar
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
dicționar al înțelepciunii (I-IV, 1970-1975), editat postum, e o culegere cu peste șase mii de maxime - reproduse în original și în traducere -, selectate din opere scrise în paisprezece limbi, din Antichitate până la jumătatea secolului al XIX-lea. Aforismele sunt grupate pe categorii ilustrând formarea conceptelor de adevăr, bine, caracter, frumos etc. în diferite civilizații. El însuși autor al unor cugetări, S. era preocupat de transmiterea în contemporaneitate a unui compendiu de filosofie socială și morală a umanității. SCRIERI: Tradiția învățăturii
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
poeme dramatice și ale pieselor de „teatru popular”: Mirza (1904), Dorul de țară. Meseriașii. La 24 Ianuarie. Ispășire (1905), Stâlpi de pază (1906). Nici versul nu reușește să reliefeze adevărul trăirii în fața comunei filosofii pesimiste, cum se întâmplă în paginile grupate sub titlul Din pana suferinței (1888), iar poezia patriotică - Țara mea (1905), Spade strămoșești (1915), Cântă Dorna (1939) - rămâne și ea convențională. Totuși, oda La Columna lui Traian a fost recitată la Roma, în Forumul Roman, când o delegație de
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
multe variante. După ce prezintă critic lucrări similare asupra basmului, apreciind clasificarea basmelor neogrecești făcute de J. G. von Hahn, Ș. expune în prima parte a monografiei Basmele române... teoria substratului antropologic și a suprapunerii factorului etnologic în poveștile populare. El grupează basmele românești în patru secțiuni: povești mitico-fantastice, etico-mitice (psihologice), religioase (legende), glumețe (snoave). Clasificarea, ca și cea a lui Hahn, s-a dovedit însă caducă în comparație cu sistemul Aarne-Thompson. Acestor categorii tematico-stilistice li se subsumează cicluri și tipuri, apoi basmul-tip
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
eugenie și igienă mintală. În aceeași perioadă studii de igienă mintală și eugenie sunt publicate în Revista de Medicină Legală a Institutului de Medicină Legală din București. La Facultatea de Medicină din Cluj, preocupările de igienă mintală și socială sunt grupate în jurul revistei Buletin Eugenic și Geopolitic. Preocupările practice și temele teoretice abordate în perioada la care facem referință se înscriu în gândirea medicală a vremii, ele având în primul rând caracterul unor studii de Igienă Socială, integrate domeniului medicinei sociale
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
infecțioase, metabolice, medicamentoase, emoțional-afective; demențe, provocate de leziuni organice cerebrale; arterioscleroză cerebrală (ASC); alcoolism și toxicomanii; efectele secundare ale medicamentelor neuroleptice. Factorii cu risc morbigenetic pentru starea de sănătate mintală pot acționa în diferite perioade ale existenței individului și se grupează în trei categorii: factori concomitenți, factori precipitanți și factori predispozanți. 1) Factorii concomitenți sunt reprezentați prin următoarele: a) sex: s-a constatat că femeile sunt mai predispuse la nevroze și stări depresive, pe când bărbații sunt mai predispuși la sociopatii, alcoolism
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sau a unui mediu social ostil, prezența unor modele străine negative, conflictele și crizele sociale și culturale, pierderea valorilor morale, schimbarea mediului de origine etc. În ceea ce privește formele dificultăților de adaptare ale persoanei, acestea sunt numeroase, dar am preferat să le grupăm în șase categorii principale: inadaptarea ca stare de refuz sau de incapacitate de a stabili un acord, o comunicare cu ceilalți sau cu mediul social, datorită imposibilității de a găsi elemente comune cu acesta; dezadaptarea ca stare caracterizată prin refuzul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
om (incendii, războaie); b) pentru echipamente: rupturi de baraje, prăbușiri, alunecări de teren etc.; c) pentru localizările urbane: formarea ghetourilor și a bidonvilurilor; d) pentru structură: disfuncția transporturilor, lipsa de relații între cartiere, segregarea populației. Toate aceste aspecte pot fi grupate în două categorii generale de afecțiuni ale orașului: boli de carență și boli de pletoră. Ambele, așa cum se poate deduce, au implicații directe și profunde asupra modului de viață și implicit asupra stării de sănătate mintală a membrilor comunității social-umane
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
igiena mintală individuală îl reprezintă sfera instinctelor și a comportamentului, aberațiile acestora, precum și măsurile de psihoigienă care se impun în vederea dirijării lor adecvate sau a corectării lor, în cazurile în care apar tulburări ce amenință sănătatea mintală a individului. Instinctele grupează pulsiunile, trebuințele, tendințele, totalitatea actelor reflexe automate și inconștiente cu care individul se naște și care poartă amprenta tipului caracterial al personalității acestuia. S. Freud pune instinctele la baza vieții psihice, acordând cea mai mare importanță instinctului sexual. A. Adler
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
formarea reacțională, sublimarea, formarea unor idei bizare, refuzul morții. Când mecanismele de adaptare ale personalității eșuează, comportamentul ia o formă aberantă, de tip deviant sau chiar psihopatologic (J. Masserman, G. Abraham, C. Enăchescu și V. Dragomirescu). Noi am preferat să grupăm tulburările de comportament în trei tipuri: sociopatic, psihopatologic și mixt. a) Tulburările de comportament de tip sociopatic au în primul rând caracter de devianță, fiind abateri de la normele de conduită socială, etică sau juridică, cu implicații asupra membrilor comunității sau
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
psihobiografia sa vor diferi fundamental în acest caz de cele ale omului sănătos mintal. Ele vor fi expresia unei lumi închise, opuse, opresive, negatorii, delirante, schimbate afectiv etc. L. Binswanger consideră că modalitățile de bază ale existenței umane se pot grupa în raport cu relația dintre două persoane sau dintre o persoană și grupul de persoane sau lume. În sensul acesta, pornind de la modurile de relaționare interpersonală sau, mai precis spus, de „apropiere interpersonală”, L. Binswanger distinge trei tipuri de apropiere: dualitatea, pluralitatea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]