3,476 matches
-
nu te vei duce fără mine. Nu, voiam să spun că voi merge fără tine. —Ashling, am ceva să îți spun, anunță Ted. —Ce? Era o seară geroasă de ianuarie, iar Joy și Ted își făcuseră apariția cu zăpadă pe gulere. —Mai bine stai jos, o sfătui Joy. Dar deja stau jos, țopăi Ashling pe canapeaua pe care stătea. — Asta e bine. Nu știu dacă te vei supăra, spuse Ted. —De ce? M-am tot gândit dacă să îți spun sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
doi sunt tare pe felie cu Loew. Priviți de aproape, cei doi semănau cu doi mijlocași scoși din circulație de la echipa de fotbal american L.A. Rams. Vogel era înalt și gras, cu o țeastă teșită, care îi ieșea direct din gulerul cămășii, și avea cei mai spălăciți ochi albaștri pe care-i văzusem vreodată. Koenig era uriaș, mai înalt cu câțiva centimetri decât mine, dar trupul lui de mijlocaș începea să se fleșcăiască. Nasul îi era borcănat și turtit, urechile clăpăuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
locuitorii din împrejurimi ascultaseră radioul și citiseră ziarele. Un pletos care duhnea a băutură îmi arătă un crucifix din plastic și mă întrebă dacă l-ar ține la distanță pe vârcolac. Un babalâc sclerozat, în șort și tricou și cu guler preoțesc, mă asigură că fata moartă a fost sacrificată întru Domnul, fiindcă Leimert Park votase cu democrații la alegerile din ’46. Un băiețel mi-a arătat un afiș cu Lon Chaney jr. în rolul Omului lup și mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu un muget, Învăluind zona Într-o lumină albă șuierătoare. Imediat după ce locul crimei fu amenajat astfel Încât să nu poată fi inundat de ploaie, apăru și doctorul Wilson, de serviciu În ziua aceea. — Bună seara, tuturor, spuse el ridicându-și gulerul cu o mână și apucându-și trusa cu cealaltă. Aruncă o privire către câmpul plin de gunoaie dintre drumul noroios și cortul de culoare albastră și oftă. — Tocmai Îmi cumpărasem pantofii ăștia. În fine... Începu să meargă apăsat către cort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
oftă dezamăgit și Își Îndreptă atenția către Logan. Își ridică o sprânceană când văzu În ce hal Îi era subalternul. — Ai fost să te scalzi, nu-i așa? — Nu, domnule, spuse Logan, simțind cum apa Îi alunecă de pe gât pe gulerul deja ud. Plouă. Insch ridică din umeri. — Așa e Aberdeenul pentru tine. Dar n-ai putut și tu să te usuci Înainte să vii și să lași stropi prin toată sala mea curată de ședințe? Logan Închise ochii, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe care-i trimisese să supravegheze În spate erau acolo, tremurând În ploaia rece. Într-un colț era o magazie. Zâmbind, aprinse la loc lumina, și toată lumea Își feri ochii. — Ce e? — Haide, spuse el, apucându-l pe Darren de guler, hai să aruncăm o privire În magazie. Dar Richard Erskine nu se afla acolo. Doar o mașină de tuns iarba Flymo, vreo două fărașe de grădină, un sac cu Îngrășământ și o foafecă de grădină. — La naiba. Stăteau În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o pună la punct pentru că-l Înjurase pe șoferul hârbului ăla. Șoferul scotoci după ceva pe bancheta din spate a mașinii, apoi sări din mașină strângând În ea o sacoșă de plastic și aproape căzu pe spate În lapoviță. Avea gulerul hainei ridicat și un ziar pus pe capul său ras, Încercând să țină la distanță ce era mai rău din vremea de afară. Alunecă și patină În drumul său spre rampa dezafectată de la agenție. Logan se Încruntă și Întoarse binoclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și ea În dreptul clădirilor, tehnicienii Începuseră să care echipamentele din căldura și siguranța dubei În locul cu mortăciuni. Șoferul mașinii coborî În zăpadă. Era Isobel. Logan oftă. — Sunt cei de la Biroul de Investigații și medicul patolog. O privi cum Își ridică gulerul și se strecoară spre portbagajul mașinii. Purta o haină lungă, bejlei, peste costumul maro-deschis. Se chinui să-și scoată cizmele italienești și să ia În locul lor o pereche de ghete Wellington Înainte de a-și continua drumul spre adăpost. După treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ajunseră la Volvo chiar când Nicholson cobora, strângând două pungi de plastic. Se albi la față când Îl văzu pe Logan. — Bună ziua, domnule Nicholson. Logan schiță un zâmbet forțat, chiar dacă apa rece Îi șiroia pe gât În jos, udându-i gulerul de la cămașă. — Vă supărați dacă ne uităm În pungi? — Pungi? Ploaia sclipea pe capul ras al lui Duncan Nicholson, scurgându-se de pe el la fel ca transpirația nervoasă. Își ascunse pungile la spate. — Care pungi? Agentul cel nefericit păși Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
unul din pahiohi s-a ales cu dinții din față scoși. Se uită din nou la el, privind cum Logan Își freacă gâtul cu mâna pentru a nșpea oară de când se așezase. — Tu ești OK? Logan Își trase În jos gulerul cămășii, expunându-și gâtul În toată splendoarea sa cea strangulată. Watson făcu o grimasă de durere din nou, de data aceasta pentru el. Urmele degetelor lui Doug Disperatul se vedeau pe pielea palidă, roșii și purpurii. Cele mai mari două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Trebuie să mă pregătesc pentru serviciu. Încercă să Închidă ușa, dar agenta Watson Își strecurase deja gheata În crăpătura cea mică. — Deschideți sau o sparg. Doamna Henderson o privi alarmată. — Nu poți face așa ceva, Îi spuse, strângându-și mai aproape gulerul halatului. Logan clătină din cap și scoase sintr-un buzunar interior o foaie subțire de hârtie. — Ba putem. Dar nu trebuie neapărat. Deschideți. Îi lăsă Înăuntru. Era ca și cum ar fi pășit Într-un cuptor. Micuțul apartament al lui Michelle Henderson era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se urcă pe zidul ce desparte cele două construcții. Acolo se răsfață, culcându-se cu ghearele În sus, tăvălindu-se ademenitor, cu toate acele mișcări de provocare și de capriț. El, deși a stat aproape nepăsător (e negru tot, În afară de gulerul alb cu croială largă din jurul gâtului), sare dintr-un salt drept În spinarea ei, apucând-o cu dinții de ceafă. Nu se petrece nimic, apoi izbucnește acel miorlăit drăcesc, care nu e descriptibil; probabil că, dacă n-ar fi compatibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care el și soția lui le purtaseră în timpul vacanței în Europa. Se aștepta în sinea lui ca asta să fie un fel de ascunzătoare, dar nu, tot ce găsi fu o pereche de pantaloni de alergat, o bluză cu guler, o pereche de pantaloni largi, un tricou alb și un telefon mobil. Și - asta era de departe cel mai ciudat lucru - o trusă de machiaj. Și niște hârtie igienică desfăcută. Toate astea nu păreau să însemne nimic - era ca și cum singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-ului oficial pe care Rhyme îl studiase - se ocupa mai ales cu confecționarea stofei pentru hainele bisericești. Rhyme aflase totodată că fibrele albe găsite de echipa de intervenție erau poliester amestecat cu bumbac, ceea ce trimitea la o cămașă albă cu guler țeapăn, specific clericilor. În ceea ce privește fibra roșie descoperită, provenea cel mai probabil de la un semn de carte cu foi aurite. De la o Biblie, de exemplu. Rhyme își aminti că se ocupase cu ani în urmă de un caz în care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Decise că e cel mai bine să nu îl miște de acolo. În scurt timp, își făcu apariția un echipaj al salvării și, după ce Sachs le verifică atent legitimațiile, trecură la treabă: eliberară căile respiratorii ale avocatului, îi puseră un guler de protecție în jurul gâtului, îl imobilizară pe o planșetă și îl puseră astfel pe o targă. Îl scoaseră apoi din zona securizată pentru a fi condus la spital. Sachs rămase la urmă să verifice încăperea și holul pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
rugați. Malerick revenise în Central Park și stătea sub un copac cam la cincizeci de metri de cortul alb și strălucitor al Cirque Fantastique. Purtând din nou barbă, avea pe el un costum de jogging și un pulover croșetat cu guler. Smocuri de păr blond transpirat se ițeau de sub o șapcă inscripționată cu emblema Cursei de 10 Kilometri din Manhattan pentru Leac. Pete false de transpirație, confecționate din sticlă, contribuiau la deghizare: un directoraș financiar de la o mare bancă, ieșit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vedeam profilul schițat pe tapetul dungat, cu câteva clipe înainte să observe că mă aflam acolo. Își pusese jacheta cea veche din lână, de culoarea vinului de Burgundia, cum făcea de obicei, și își slăbise nodul la cravată, eliberându-și gulerul cămășii sale albastre. (Doamne, e fascinant cât de multe îmi amintesc, de fapt: bănuiesc că, pe lângă faptul de a fi fost prima scenă a dramei îngrozitoare ce avea să urmeze, fusese și ultima scenă a celeilalte vieți ale mele.) Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost și mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze din bumbacul verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze din bumbacul verde al halatului care le ținea prizoniere, împungând prin deschizături și umflându-se pe la cusături, ca niște bule de poliester rozaliu. Tot coletul acela uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
casei ei de marcat. Câtă istețime din partea dumneavoastră! — DOMNULE Chipstead! Strigătul ei mă făcu să tresar. —Ce-i? Care-i problema? —Domnu’ Chipstead e supervizoru’ meu. Îl chem, nu? Da, dar... am avut o imagine oribilă cu mine luat de guler și târât afară din magazin, acuzat de domnul Chipstead că fusesem prea familiar cu fata de la casa de marcat. E vreo... N-are cod de bare. Ținea în mână pachetul cu piept de pui, îndreptat spre mine. A, nu. Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
familiei mele. Am deschis ușa șifonierului și-am vânturat încoace și-ncolo umerașele, căutând ceva care să mă inspire. Fusta bleumarin - da, asta mai mergea. Îmi venea mai bine și era un pic mai scurtă. Și tricoul meu alb cu guler polo; asta dacă era curat. M-am uitat la ceas și m-am gândit c-aș putea să pun cartofii la copt - dar aveam destul timp ca să mă schimb mai întâi. Mă simțeam de fapt chiar drăguță când am coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
va fi chiar un Crăciun alb, m-am gândit eu. Mai erau doar trei săptămâni. Chiar trebuia să-mi termin cumpărăturile. Atunci l-am zărit. Stătea nemișcat în stradă la doar câțiva metri de mine, cu mâinile în buzunare și gulerul hainei ridicat, privind în vitrina unui magazin și încruntându-se ușor, aparent cufundat în gânduri. Așa - deci erai aproape ajuns acasă oricum, m-am gândit eu. Ce bine. E clar că exagerez cearta noastră, iar tu ai ieșit să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
legătură cu el. Domnu’ Chipstead a fost o dată managerul lunii. Arăta trăsnet în Sava News - are niște poze superbe. Păru’ îi era cam scurt, pe bune; se tunsese special și mie-mi place când i se-ncrețește un pic peste guler. Da’ avea așa un zâmbet frumos. Scria „Warren Chipstead conduce un magazin însuflețit în inima Londrei, pe Victoria Street. Popular printre angajații săi și apreciat de clienții din zonă, Warren inițiază regulat programe de strângere de fonduri și a strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că te menții în formă, nu, Warren? Trupul micuț al lui Chipstead se expuse: își trase umerii înapoi, întinzându-și în același timp gâtul și ridicând bărbia, pregătindu-se parcă pentru luptă, astfel că arăta ca o pasăre cu un guler cu două mărimi prea mic. —Așa-mi place să cred, domnule: condiția fizică este într-adevăr un mic hobby al meu. Am încurajat managerul zonal să ia în calcul posibilitatea de a instala un mic centru de fitness în clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vreau să-mi dau jos haina și io tot ziceam că nu, e ok, simt frigu’ destul de rău, așa că-s bine, mersi, și transpiram ca un porc și eram sigură că se vede. Da’ mi-am ținut capu’ băgat în guler, ca să fie ascunse straturile de grăsime pe care nu le suport și mă uitam la ei pe sub gene și-a fost ok. Nu eram nici jumate din cât îs acuma. Văzusem filmu’ ăla cu Eddie Murphy - Profesorul trăsnit - în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]