60,329 matches
-
după-amiezele când primeam învoire să plec de la internat. Nu chiar de câte ori aș fi vrut... Mai evoc o amintire care, oarecum, se leagă de drumul meu de până acum. Prin 1964-1965, s-a distrus bună parte din arhiva Liceului. Lăzi cu hârtii felurite au fost scoase în curtea școlii și au fost arse. Am cotrobăit printre ele (deși nu aveam voie) și am descoperit mărturii dintr-o istorie de care habar nu aveam. Erau, unele, din anii în care LVA suferise încercările
Un liceu, o bibliotecă... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8276_a_9601]
-
Câmpia", eu însumi mi-am oferit o cu totul altă lectură posibilă a terținei finale. Gândul meu inițial fusese aproape meschin: oare navigatorul cosmic nu va privi oare, din racheta lui, cu somnolență, spațiul monoton? Nu știam ce puneam pe hârtie. Prin simpla eliminare a sintagmei Ťdin rachetăť, poemul deschide sufletului viziunea nemăsuratelor câmpii de după viață: Oare nu tot astfel vei privi traversându-le monotonele câmpii ale cerului? Scris prin iulie-octombrie 1960, poemul "sfărâmat" din care am salvat trei poezii (pentru
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
structură muzicală dispunerea rațională a unei intenții componistice, în abstract de timp, ca și cum s-ar afla exclusiv în spațiu. Desigur, un spațiu virtual, pur mental (ca loc de raționare), palpabil însă ca aspect, printr-un plan grafic. Astfel, lucrând pe hârtie, se poate concepe mai lesne un proiect sonor. Spațiul este, așadar, virtual dimensionat în minte și real-sintetizat pe suprafața colii de hârtie grilată cu protative. Astfel, a gândi logic în raport cu spațiul oferă o apreciabilă libertate de concepție, fapt dovedit prin
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
virtual, pur mental (ca loc de raționare), palpabil însă ca aspect, printr-un plan grafic. Astfel, lucrând pe hârtie, se poate concepe mai lesne un proiect sonor. Spațiul este, așadar, virtual dimensionat în minte și real-sintetizat pe suprafața colii de hârtie grilată cu protative. Astfel, a gândi logic în raport cu spațiul oferă o apreciabilă libertate de concepție, fapt dovedit prin imensitatea numărului de opusuri realizate de-a lungul ultimelor secole. Operând pe o interfață spațială, compozitorul își poate șlefui elementele sonore ca
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
Iordan Datcu La îndemnul prietenilor și apropiaților de a-și evoca traseul vieții, Harry Brauner a ezitat să și-l pună pe hârtie: Nu m-aș încumeta - avea să scrie el, în preambulul paginilor, vreo 25, pe care le-a scris totuși - ținând seama de fantezia ce îmi transformă neîngrădit și fără vrere realitatea întrepătrunzând și contopindu-se cu ea, dându-i altă
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
dragoste finalizat într-un pat matrimonial concretizat într-o barcă pneumatică, sau scenă în care Desdemona și Emilia cară bidoane și împart asistenței sticle cu apă minerală, ca mai apoi, tot ele, să se joace împreună cu copiii cu avioane de hârtie? Ce este atât de sugestiv și modern că în lupta din primul act personajele nu se mai bat cu săbii sau cuțite ci, cu... sticle sparte, sau în faptul că întâlnirile tensionante dintre Otello și Iago se petrec la o
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
timbre și taxe de timbru în Ungaria și România. Un îndreptar complet, spre a-ți începe anul și a-ți continua viața cu lucrurile bine rostuite, punînd preț pe văzute și pe nevăzute, pe spirit și pe chipu-i de hîrtie. Zicîndu-ți că, dincolo de rele și de bune, niciodată lumea nu fu mai frumoasă...
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
lui Hamlet, ci și povestea despre Hamlet și Tatăl său spusă de acest mare regizor. Material și imaterial, realitate și iluzie, dorința de a zbura - una din temele care străbat fiecare montare din această Trilogie. Gheață, apă, foc, cămașa din hîrtie pe care Hamlet o topește cu zbuciumul lui. Toate se risipesc pe scenă, curg. Ca viața însăși. Actorii-gropari-clovni felinieni. Este pentru prima dată cînd îi văd cum refuză să joace "Cursa de șoareci". Este cursa morții. Și ei știu. Ca
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
călugări pelerini care nu cerșesc o clipă și care răspund adesea cu sudalme celor care le dau pomană. La Moscova am văzut un astfel de sfînt fără picioare, tîrșindu-se pe pavele, purtînd o glugă în care credincioșii puneau cu evlavie hîrtii de zece ruble, chinuidu-se să aprindă o lumînare pe un piedestal mult prea înalt. Încercarea mea stupidă, neinspirată de a-l ajuta a dezlănțuit o sumedenie de blesteme aruncate cu gura schimonosită, însalivată a profeților pustiei, apoi cu gesturi schilave
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
e mai importantă decât umanitatea". Or, ceea ce dă dramatismul acestui volum e tocmai tentativa poetului de a se elibera de Text, de literaritate, de palimpsestul prea încărcat. De cultura absorbită care l-a intoxicat, transformându-l într-un om de hârtie; sau, în mediul electronic, într-un profil pixelat. Scrisorile către Emil Brumaru, ce dau o unitate de perspectivă volumului polimorf, sunt tensionate de această captivitate a autorului în limbaj, în stilurile practicate la vedere, în manierele în care s-a
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
emoție. Nu transmite aproape nimic, decît parada unor cuvinte ales meșteșugite. Cu alte cuvinte, nu există un Eliade liric, ci doar un erudit simulînd lirismul sub forma unor pagini încărcate cu metafore scoase pe bandă rulantă. E ca și cum ar folosi hîrtie creponată pentru a imita mirosul florilor de cîmp. În schimb, eseistul Eliade e fascinant. Agresiv, abrupt și mereu întors spre sine, are tonul drastic al misionarilor. Un elan formidabil de cruciat filozofic căruia exagerările i se potrivesc de minune, ca
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
10.2007 - Patrick André de Hillerin ironiza formula, punînd-o parodic în relație cu alte valori ale prepoziției: pe al suportului material - "se cunosc mii de cazuri când informația a fost primită pe papirus și, mai apoi, cu evoluția tehnologiei, pe hârtie, pe casetă, pe CD, pe DVD, pe memory stick" -, pe al instrumentului sau al schimbului - "se știu și cazuri când informațiile au fost obținute pe bani, pe favoruri, pe prietenie, pe ochi frumoși, pe degeaba, pe șpagă, pe palincă, pe
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
în jubilația imprecației și expectorației, eul retractil, sfios și cuminte al bietului intelectual aflat sub vremi se apleacă asupra gunoaielor ce-i sufocă viața, cu credința că va găsi aici "cel mai frumos poem al lumii": "poate că printre multele/ hârtii/ de la tomberoanele/ de gunoi/ din fața blocului meu/ este scris/ și cel mai frumos/ poem al lumii/ dar cine să-l citească?/ pisicile sau câinii/ ce caută mâncare/ prin gunoaie/ gândacii care/ abia au învățat/ să citească de la furnici/ numai Dumnezeu
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
într-o singură cameră , murdară și strâmtă". "Cred, scria poetul-reporter, că trebuie luate măsuri neîntârziate pentru schimbarea acestei stări de lucruri". Ce este aici "turnătorie"? Ori M. I. (Mihai Iovănel?) nu prea stăpânește sensul cuvintelor pe care le aruncă pe hârtie, ori a ținut să dea neapărat notiței sale un titlu șocant prin care însă cineva e acuzat de o faptă rea necomisă. Cineva care, din nefericire, nu se mai poate apăra singur de calomnie.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
ca instrument politic, lipsa de scrupule, decăderea fiziologică, viciile și perversiunile de tot felul sunt simptomele unei afecțiuni organice, incurabile". Fie - in extremis - "decăderea" Davidei o "descalificare politică", totuși trebuie să admitem că ne aflăm în fața unei fascinante creaturi de hârtie, a unui personaj complex, paradoxal, care deschide o nouă tipologie în literatura română. Observația lui Cristian Moraru se justifică însă aplicată la volumul al treilea. Strategia tipologiei negative a fost, fără îndoială, și ideologică, dar, așa cum vom arăta în continuare
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
regimului comunist. Mircea Dinescu avusese și mai mari îndrăzneli în volumul Democrația naturii (încă din 1981). Primul poem din volum, Găinile, introduce un ferm și transparent discurs oblic: "noi eram fericiți/ și dispuși să ieșim la vânătoare de lei/ cu hârtia de muște,/ revoluția miroasea a cartof copt/ megafoanele înlocuiseră arta/ erau și lămpi care produceau întuneric/ erau și cutii de scrisori pe care nu le mai deschidea nimeni/ cârâiam și noi în surdină/ închideam și noi ochii la ce se
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
atât de groasă, încât n-o poate străpunge nici o idee, cu oricâtă pregnanță stilistică ar fi ea lansată. Evoluăm - ba involuăm! - pe culoare a căror șansă de întâlnire e tot mai îndoielnică. Cui să-i pese? Noi cu scârța-scârța pe hârtie, ei cu biznisul, cu matrapazlâcul, cu talcșăul, cu nunta ori cu botezul secolului, cu prăpădul mistreților, cu campania, cu resuscitarea promisiunilor moarte, cu picior spate gios și pupatul piața endependenți. Așa acum, când încerc să dau expresie unei "opinii", unei
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
e un teatru, iar teatrul e viața și moartea lui, bucurie, drog și refugiu. Se gîndește la un mic eseu "Despre mediocritatea teatrului", fiindcă n-a uitat că în 1936, cînd se chinua cu Jocul de-a vacanța, așternuse pe hîrtie următoarea reflecție: "Mi-e silă văzînd că ia proporții o întîmplare care, în definitiv, nu are dreptul să fie mai mult decît derizorie. Sînt așa de neserios încît să-mi închipui că gluma asta în trei acte are dreptul să
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
s-au legat cu folos de ea până în momentul în care pacea din 1919 fu semnată (Lordul Fitz Maurice, Wickham Steed, Seton Watson etc.). Marcel Proust și cu mine am întemeiat Comitetul pentru apărarea raselor asuprite din Ungaria, a cărui hârtie de scrisori am găsit-o: Comité pour la défeuse des races opprimées de Hongrie... Câte scrisori a scris el directorilor ziarelor Figaro, Temps, Journal de Débats, ca să fie publicate aceste Ťcorespondențeť, care vor lumina opinia publică asupra realității românești!" Anton
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
am stabilit cu domiciul în București în locuința sorei mele decedată. Considerându-mă vinovat pentru activitatea mea din trecut în favoarea organizației legionare și pentru ideologia mea generală, în luna iunie sau iulie 1946 am făcut un autodenunț Tribunalului poporului, însă hârtia - autodenunțul au ajuns la direcția presei fără a se lua măsuri împotriva mea..." Al doilea autodenunț e încă mai spectaculos decât primul. El e scris unsprezece ani mai târziu, în domiciliul forțat de la Câmpulung Muscel, și e legat de textul
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
de șaizeci de pagini (precum Florentino Ariza, din romanul lui García Márquez, "Dragostea în vremea holerei", Ferminei Daza). Dar nici nu cred că o epistolă capabilă să te emoționeze poate fi trimisă prin email. Nici tu semne diacritice, nici tu hârtie aleasă cu grijă, nici tu cerneală de-o anumită culoare, nici tu timbru sugestiv, nici tu parfum discret picurat în plic înainte de a-l depune în cutia poștală. Totul impersonalizat, adus la "basic instinct"-ul comunicării eficiente și instantanee. Sunt
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
o epistolă expediată din închisoare: "Scumpo să nu zici căț scriu prea repede nu țiam scris încă dă ieri căci atunci mâna mi-ar fi fript tocul și nici un rând nu aș fi putut să termin înainte ca să ia foc hârtia asta care va ajunge acolo unde io aș vrea să fiu acu pârjolit dă ochi tăi mângâiat dă șănțulețele amprentelor tale să fiu ascuns în casa ta și nimeni să nuș dea seama săi pese. Nu m-ai plec în
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
studiile aplicate (Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conștiința românească, 1998, Panopticum. Tortura politică în secolul XX, 2001) cu fantasme explorate liric și epic (poemele din Oceanul Schizoidian, 1998, romanul Tricephalos, 2002) și care, când nu-și tipărește producția pe hârtie, o deversează pe blogul personal, recenzenții timorați au ieșit, ei, șifonați din întâlnirea cu femeia-cruciat. După ce a scris o carte "despre femeie și androgin", lămurind întrucâtva problema, Ruxandra Cesereanu realizează acum o "alternativă" la Tricephalos. Cu Nașterea dorințelor lichide a
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
mai așteaptă, lasă scrisoarea. Grégoire recuperează iapa, nici de data asta nu a fost cruțată, ies aburi din ea. Nu-i spune nimic dlui de l'Aubépine care se îndreaptă în goană spre intrare. Se duce după el, fuge: o hârtie pentru dumneavoastră, domnule. Cum? Dobitocule, și nu spui nimic? Vrea scrisoarea imediat. Păi, scrisoarea, ce-ai făcut cu ea? E la maică-ta? Eugénie ? Iat-o pe Eugénie. Își șterge mâinile pe șorț, îi întinde scrisoarea de la Victor Hugo cu
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
cât a durat lupta au fost înregistrate pe placă. Lambert nu e mulțumit, ar fi vrut să arate mai avantajos. Altădată o să iasă mai bine, acum a fost doar o încercare, ca să învăț. Voi încerca să vă fac tiraje pe hârtie albuminată, spune Duplessis. Baronul este entuziasmat. Comandă un astfel de aparat englezesc, oferă chiar și un aconto. Duplessis promite să i-l livreze la următorul drum. Lambert își zice că se prea poate ca asta să devină noua nebunie a
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]