2,003 matches
-
spunea Hogan. Nu-i bun de nimic acum. Nu l-am văzut niciodată pe Walcott boxând. — O să-l termine, spuse Hogan. O să-l rupă-n două. — Ei, fiecare tre’ să și-o ia la un moment dat. — Da’ nici În halu’ ăsta. O să zică toți că nici nu s-a pregătit. Asta o să strice reputația fermei. Ai auzit ce-au scris reporterii despre el? — Cum să nu! Ziceau că-i groaznic. Că nici n-ar trebui să-l lase să boxeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ar trebui să Încetezi cu asta, Billy, și să Începi un tratament. Dacă vrei, pot să-ți aranjez eu ceva. — Nu vreau nici un tratament. Sunt cât se poate de fericit. Toată viața am fost fericit. — De cât timp ești În halu’ ăsta? — Ce-ntrebare! spuse William Campbell respirând prin cearșaf. — De când ești În bucluc, Billy? — Ce, nu mi-am făcut treaba? — Ba da, sigur. Eu te-am Întrebat doar de când ești În bucluc, Billy. — Nu știu. Da’ mi-am găsit lupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Așteptăm doar să fim retrași. N-ar trebui să ieși pe căldura asta. Ar fi o prostie. Întinde-te-n patu’ ăla. — Aș putea să mă-ntind puțin. Nick se-ntinse pe pat. Era foarte dezamăgit că se simțea-n halu’ ăla și era și mai dezamăgit că lucrul ăsta fusese atât de evident pentru căpitanul Paravicini. Ăsta nu era un adăpost la fel de mare ca cel În care tot plutonul format din contingentul 1899, abia intrat pe front, a fost apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ea mereu. Are niște mâini atât de frumoase și așa un chip frumos și nu se plânge deloc. Ajunsese să miroasă Îngrozitor. Își ducea degetul la nas și zâmbea clătinând din cap, povestea sora. Îl jena faptul că miroase-n halul ăla. Îl făcea să se simtă prost, după cum spunea sora Cecilia. O, era un pacient atât de bun. Zâmbea Întruna. Nu voia să meargă la părinte ca să se spovedească, dar promisese c-o să-și spună toate rugăciunile și, În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca mărgelele pe firul văii... Inima îl îndeamna să grăbească pasul, dar cum? Continua să meargă poticnit. Dinspre fântâna cu răchiți s-a arătat un punct mișcător... „În sfârșit, voi întâlni primul om din satul meu! Și uite în ce hal arăt!” - s-a uitat la el cu deznădejde... Nu după multă vreme, a băgat de seamă că cel ce se apropia era un bătrân. Mergea ușor îndoit de spate, cu un băț în mână... Când bătrânul a ajuns aproape, l-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Soneria este apăsată de degetul prelungit organic printr-un tinerel tras ca prin inel și ușor dezechilibrat de cele două aripi. Se vede că e îndrăgostit lulea, fiindcă, nu-i așa, numai dragostea poate să înaripeze pe cineva în așa hal, adică cu o deschidere de patru metri și șai`șpe centimetri. La mine ați sunat? La dumneavoastră. Felicitări. Pentru întrebarea corectă pe care ați pus-o, vă oferim un spălător pentru spălat spălătoarele de spălat vase. Mai aveți și alte
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o lampă. N-am mers la Mare că-i poluată. Au vărsat ăștia pești în ea, ceva de groază, că i-a dat și la televizor pe mai multe canale, că de aia și cred că s-au înmulțit în halu ăsta. Peștii pyrania am auzit că devorează tot. În marea noastră nu-s pești pyrania că suntem un popor pașnic. Nu-s, dar numai ideea c-ar fi și tot te înnebunește... La noi sunt rechini. Rechini care nu mușcă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de cel mai de sus care e la fel de intangibil ca și șeful statului care uite acolo că are și poză. E vorba de mitropoliți, de ierarhi. Ei să plătească. Și cu statuile cum rămâne? Le amendăm și pe ele. În halul în care arată, ne fac de râs orașul ! INSTIGATORUL Trebuie să fiți de acord că între atâția oameni cuminți și blajini, cu frică de Dumnezeu și de inflație, mai există și indivizi clonțoși, spurcați la gură și fără respect pentru
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Aaaaaa ! S Continuați, că-i de la curent. Vă ascult cu plăcere. B Auuua-aua-uuuuuuuu ! T Aaaaaaaaa ! S Pardon, domnu ! T Tenor. Formație mixtă pe patru voci. S Profesionistă ? T Nu. De pasionați. Aau...nați. S Și-ți permiți să țipi în halul ăsta?! Dar ce-i aici,mussiu, balamuc ?!? Ssssă taci ! Dumneata, domnu bariton artist te rog, continuă. B Permiteți ? S E o mare plăcere ! BENZI DESENATE Domnule Președinte, vă felicit. Ați ajuns în runda a doua. Aveți emoții? Emoții nu, că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
care mijloace lipsite de cenzură și de o lege adecuată, deturanră până peste poate locul și rolul bâzzei în ridicarea nației pe noi și importante culmi (civilizație, progres, evoluție, șamedeă, punct. Situația internă și din afară se deteriorară în așa hal că urmă ploaia de crocobauri de la Granița de Est-Sus-Est a Europei Centrale și de Vest, o nouă revoluție culturală la chineji și importante grupări de pinguini la granițele nordice ale patriilor. Interveni NATO: Aut arm`s, boy`s! Bâza devenind
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Din confuzie ăsta nu-i, adică este un potret pentru urmărire generală, după cum I-am explicat și doamnei domnului maior care m-a somat s-o vadă. Și de ce-o urmăriți? Vrem să aflăm cine a dezbrăcat-o în halu’ ăsta tocmai acum cînd s-a anunțat un nou val de înghețuri. Dar ce faci? Bag dopu-n sticlă. Să nu vază săracu, că-i minor, ce-am văzut io, doamna maior și dumneavoastră. La mulți ani! LA TÂRG X Bună ziua
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
convinge. Cum nu convinge nici Anda Onesa În Duios Anastasia trecea prin 1982, film extrem de dificil de urmărit pînă la capăt, deși Tatos a fost un regizor important. Plictisește din primul sfert de oră. Totuși, nu o face În asemenea hal precum Arșița lui David Beaird, dramă SUA/ Anglia, cu Faye Dunaway În chip de curvă și Denholm Elliott plus James Earl Jones În chip de inutili dar iritanți. Arșița-i pentru mine o premieră: n-am văzut În viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Simon & Garfunkel uzat și nimic nu se-nvîrtea În afară de platanul pick-upului, lumea Încremenise ca femeia din nișă, din marmură, la cimitirul lumii. Ai trăit clipele astea, ar fi cazul să te scoli. Dar cum să te scoli cînd vezi că nici Hal Ashby nu-i trecut prin vreun dicționar, nici măcar În ăla cu poze, deși În ’79 a mai făcut un film, senzațional, pe care indivizi dubioși ce ne strică ochii cu subtitrarea și schimbarea titlurilor l-au botezat Un grădinar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șina de tramvai a acestui gen de erou, și monstrul de aici are o minte sclipitoare și e tobă de carte teologică, teozofică, filozofică, grea (prost lucru: spectatorul mic poate trage concluzia nu Întru totul eronată că uite-n ce hal ajungi dacă citești). Ce face asasinul cult În serie din Seven: o trimitere directă la cele șapte păcate biblice, curățînd lumea de păcătoșii respectivi pe care-i omoară Într-un chip potrivit fiecăruia. Pe un om gras, pentru că e gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-o bancă, el s-a dus la catedră, și-a ridicat ochelarii pe frunte și ne-a Întrebat pe-un ton sever de ce nu facem nimic pentru nenorociții din aceeași categorie de la noi, a văzut la televizor În ce hal trăiesc, și doar sîntem medici, la care m-au apucat dracii și l-am Întrebat dacă a văzut și cum trăiesc medicii români, fiindcă tot a adus vorba, În ce căcat de villages, dacă a urmărit la televizorul lui Panasonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să lași fir. Normal că se rupsese. — Nu ți-am zis să nu tragi tare piedica? Da’ tot trăgea fir. — Și? — PĂi, și-am strîns-o. — Ascultă-mă, i-am spus. Dacă nu le lași destul fir cînd se agață În halu’ Ăla, e și normal să-l rupă. Nu există gută așa de tare ca să-i țină. De-aia trebuie să le lași fir. Ăia de-i prind pentru comerț nu poa’ să-i țină nici cu harponu’. Ce tre’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trebuia să-l ocolească pentru a se-ndrepta spre Garrison Bight. „Willie, bătrînu’ Ăla,“ se gîndi. „Cre’ că-i chinuie ca pe draci. Cine-or mai fi fost și idioții Ăia? SĂfiu al dracu’ dacă nu mă simt În ultimu’ hal. SÎnt amețit de nu se poate. Ar fi fost mai bine să mergem direct În oraș. SĂ nu mai așteptăm.“ — Domnu’ Harry, spuse negrul. Îmi pare rău că n-am putut să te-ajut să scapi de chestia aia. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În mijlocul balconului și, cu casca aia, părea șeful tuturor cartierelor generale din lume, iar lentilele binoclului sclipeau ca un heliograf. — Uite ce e, i-am spus. Noi trebuie să lucrăm aici. Cum stai tu acolo, lentilele Îți sclipesc În așa hal că oricine de pe deal te poate vedea. — Noo cre’ că-i frun pehicooool Înth-o casă, spuse Autoritatea cu calm și demnitate. Dacă ai vînat vreodată capre de munte, știi foarte bine că dacă tu le vezi pe ele, și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
taxi. Dar sântem la gară, îi răspunde acesta mirat. Chefliul îi întinde o bancnotă și-i spune: -Bine, bine, dar pe viitor să nu mai conduci așa de repede. (Costache Plăcintă) „Cum ai putut să te urci la volan în halul ăsta de beție? - întreabă omul de ordine pe șofer. -M-au ajutat prietenii! - răspunde contravenientul. „N-a prea-nțeles el păcăleala, Doar o „friptură” a luat, că-i om, Și i-au ieșit la socoteală Trei țuici, un vin, un mic
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să privească cu reproș la Gheorghe și la Alecu. și atât... Când au intrat pe poarta Crâșmei din drum, Costache crâșmarul și-a făcut cruce. Doamne, iartă și păzește! Cum ați venit, oameni buni? Măi Dumitre, tu vezi în ce hal ați ajuns? Parcă acum ați ieșit din sărătură. Costache, băiete! Tu știi una și eu știu mai multe. Dacă mâine nu suntem la jupân Aizic cu transportul, ne-am lins pe bot de parale. Mai bine pune un cazan mare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Hliboceanu, în hohotele de râs ale cărăușilor. Luna încă nu-și adunase stelele ca să plece la culcare, când moș Dumitru și cu Pâcu erau în picioare... Deșteptarea, gospodarilor, că avem multă treabă până să plecăm la drum. Stiți în ce hal am ajuns aseară. Nu putem pleca așa... Peste un ceas, totul era curățit de glodul adunat și puteau intra în târg ca niște oameni gospodari ce erau. Târgul i-a primit cu o mutră posomorâtă. Părea gheboșat sub apăsarea norilor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Leith din Colinton Dell. Apoi ne ducem la Royal Scot să bem o bere. Ăsta-i singurul drog Împuțit de care avem nevoie: alcoolul. Cocaina aia de rahat ne-a futut pe noi, puțoiu ăla Lennox. Ne-a adus În halul ăsta și apoi s-a repezit să ne fure postul care era al nostru. Ar fi trebuit să ne prindem de asta, ar fi trebuit să vedem semnele. Dar noi am fost slabi. Acum trebuie să fim puternici. Somnul ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
voi avea posibilitatea - tehnică - să le mai recuperez vreodată, stau undeva într-o pungă. Acolo (în pungă!) e Dănduș dormind, răsfoind cărticele, desenând flori până la cer și soare până-n pământ, și cântând la pian la concurs (imaginea tremură în ultimul hal, ca mâna mea care ține aparatul) și la serbările de la Madame și de la Misses, și întinsă pe iarbă, printre nu-mă-uita și păpădii, și râzînd printre valuri, și coborând pe tobogan, și cântând lângă bradul de Crăciun, și în tutu-ul
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
brațele seducătorului unchi. Nu, nu puteam renunța la Iordan. Nu atunci. Trecuseră ca veacuri cîteva luni fără el. Motivul păcatului, după Sfîntul Maxim Mărturisitorul, este egoismul. Îngerul (cu blîndețe) și dracul (persuasiv) tot asta îmi șopteau: Nu vezi în ce hal ai ajuns de cînd bați cîmpii cu rațiunea? Ce urît îți este? Ești, dar îți este urît". A urmat împăcarea. Și iarăși trăiam la tensiunea partiturii impuse de Iordan. Și iarăși cînta liliacul și înflorea privighetoarea. Și iarăși mă rostogoleam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sunt așteptat. - Știu. Și v-aș rămâne veșnic recunoscător dacă nu ați ajunge la întâlnirea programată. Nu va aduce nimic bun, ba chiar din contră, va fi o adevărată dramă. Oftă și își propuse să nu se enerveze în așa hal încât să-i bage moșului umbrela aia nenorocită pe gât. Chiar își imagină pentru câteva întreaga scenă, cu o umbrelă strânsă și introdusă în gura moșneagului isterizat, după care, atunci când umbrela înțepa deja stomacul, un deget ferm apăsând butonul de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]