KorAP: Find »[drukola/base=halat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...128 >

3,185 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

Dintr-odată, geanta dădea pe dinafară. Apoi Dylan i-a tras fermoarul dintr-o mișcare bruscă. Mă întorc să iau restul mai târziu. El a ieșit din cameră și, după o secundă de panică, Clodagh a pus pe ea un halat și a alergat pe scări după el. —Dylan, eu încă te iubesc, îl imploră. Atunci ce a însemnat toată treaba aia? spuse el, întorcându-și privirea spre ea. — Eu încă te iubesc, repetă ea cu o voce mai coborâtă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

care am văzut-o în viața mea. Sala era plină până la refuz. Spectatorii erau înghesuiți pe bănci și scaune înguste de lemn. Fiecare ființă părea că strigă din toți rărunchii, iar cei așezați pe scaunele de pe interval mă trăgeau de halat și mă îndemnau să ucid. Ringurile laterale fuseseră demontate, iar ringul central era scăldat într-un pătrat perfect de lumină galbenă, fierbinte. Am apucat coarda de jos și am pășit peste ea. Arbitrul, o gloabă bătrână de la paza de noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
M-am întors și am văzut că Blanchard urcase în ring. Domnul Foc se înclină în direcția mea. L-am salutat cu o rafală de lovituri scurte în aer. Duane Fisk mă conduse către scăunelul meu. Mi-am dat jos halatul și m-am sprijinit de stâlpul din colț, cu brațele petrecute pe după coarda de sus. Blanchard adoptă aceeași poziție. Privirile ni se întâlniră. Jimmy Lennon îi făcu semn arbitrului să treacă într-un colț neutru, iar microfonul de ring coborât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
un polițist din Los Angeles cu un palmares personal de patruzeci și trei de victorii, patru înfrângeri și două meciuri egale. În greutate de nouăzeci și două de kilograme și jumătate... doamnelor și domnilor, Marele Lee Blanchard! Blanchard își lepădă halatul, își sărută mănușile și se înclină în toate cele patru direcții. Lennon îi lăsă pe spectatori să se dezlănțuie frenetic câteva momente, apoi îi acoperi cu vocea sa, amplificată de microfon: — Iar în colțul negru, în greutate de optzeci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
reușită. Tocmai semnam cele trei exemplare, când am auzit o hărmălaie teribilă în biroul detectivilor. Am împăturit paginile, le-am băgat în buzunarul sacoului și m-am dus să văd despre ce-i vorba. Mai mulți polițiști și tehnicieni în halate albe de la laboratorul criminalistic erau strânși în jurul unei mese și se uitau concentrați la ceva, vorbind repezit și agitându-și brațele. M-am alăturat îmbulzelii și, când am dat cu ochii de lucrul care-i pusese pe jar, mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
natură? Am dat să-mi croiesc drum înăuntru. Russ mă apucă de braț. — Domnișoară Stinson, este vorba despre Liz Short și Charlie Issler. Aveți de ales: discutăm aici sau la închisoarea femeilor. Sally Stinson își strânse partea din față a halatului și o apăsă de corsaj. — Uitați ce e, i-am spus deja celuilalt tip... începu ea, apoi se opri și își strânse brațele în jurul corpului. Arăta ca o parașută, victima unui monstru dintr-un film de groază vechi, și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
el! Kay se mută mai aproape și-mi atinse obrazul. — Poți să-i faci rău și lui și poți să ne faci rău și nouă. M-am ferit de mângâiere. — Îmi spui de ce, iubi? Kay își legă mai strâns cordonul halatului și se uită la mine cu o privire glacială. — Nu l-am întâlnit pe Lee la procesul lui Bobby, povesti ea. L-am întâlnit mai înainte. Ne-am împrietenit și nu i-am spus unde locuiesc, pentru ca Lee să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
n-ar face decât să creeze neplăceri. Așadar, cum în liceu am avut numai note maxime la chimie și matematică, m-a repartizat tehnician de probe la Divizia de Investigații și Analize Criminalistice. Postul era unul cvasi-civil - presupunea să port halat în laborator și costum gri pe teren. Stabileam grupa sangvină, căutam amprente și scriam rapoarte balistice, răzuiam sângele prelins pe pereți la locul unei crimei și-l examinam la microscop, iar apoi îi lăsam pe băieții de la Omucideri să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
albicioasă îndreptându-se spre sufragerie. Peste câteva secunde zgomotul scos de o ușă care se deschidea se auzi până în capătul aleii. Am dat colțul casei, hotărât s-o înfrunt pe femeie. Ramona stătea în pragul ușii, părând o fantomă în halatul ei inform din mătase. Avea părul răvășit, iar fața îi era buhăită și plină de pete roșii - probabil de la plâns și nesomn. Ochii ei căprui închis - aceeași culoare ca ai mei - erau neliniștiți. Scoase dintre faldurile halatului un pistol de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
o fantomă în halatul ei inform din mătase. Avea părul răvășit, iar fața îi era buhăită și plină de pete roșii - probabil de la plâns și nesomn. Ochii ei căprui închis - aceeași culoare ca ai mei - erau neliniștiți. Scoase dintre faldurile halatului un pistol de damă și îl îndreptă spre mine. — I-ai spus Marthei să mă părăsească, mă acuză ea. I-am zburat pistolul din mână. Arma a aterizat pe covorașul din paie de la ușă, pe care era scris FAMILIA SPRAGUE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Arma a aterizat pe covorașul din paie de la ușă, pe care era scris FAMILIA SPRAGUE. Ramona își mușcă buzele și rămase cu privirea pierdută în gol. — Martha merită ceva mai bun decât o criminală, i-am replicat. Ramona își netezi halatul și își aranjă coafura. I-am etichetat reacția drept un semn de distincție al unei drogate bine-crescute. Vocea ei sună rece, în buna tradiție a familiei Sprague: Nu i-ai spus, nu-i așa? Am ridicat arma și am vârât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

prin ușa dublă. Un miros puternic de antiseptic umplea Încăperea răcoroasă, acoperind aproape În totalitate duhoarea morții. Logan ajunsese să asocieze acest miros cu femeia care stătea singură la masa de disecție. Doctorul Isobel MacAlister purta costumul de lucru: un halat verde pastelat și un șorț roșu din cauciuc pe deasupra, cu părul ei scurt ascuns sub boneta de chirurg. Nu era machiată absolut deloc pentru a nu risca vreo contaminare a cadavrelor și, când Își ridică privirea pentru a vedea cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
prin zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva de dinăuntru. După două minute, ușa fu deschisă de o femeie ploeștită și nemulțumită, spre cincizeci de ani, Îmbrăcată Într-un halat roz de baie. Nu era machiată, iar urmele vagi de rimel i se scurseseră dinspre ochi către urechi. Părul Îi era ud, atârnându-i pe față ca sfoara umedă. Expresia iritată Îi dispăru când zări uniforma agentei Watson, aflată În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
vagi de rimel i se scurseseră dinspre ochi către urechi. Părul Îi era ud, atârnându-i pe față ca sfoara umedă. Expresia iritată Îi dispăru când zări uniforma agentei Watson, aflată În spate. — Doamna Henderson? — O, Doamne. Își Înfășură strâns halatul. Culoarea Îi dispăru din obraji. — E vorba de Kevin, nu-i așa? O, Doamne... e mort! — Kevin? Insch o privi uimit. — Kevin, soțul meu. Se trase Înapoi În holul micuț, fluturându-și mîinile. — O, Doamne. — Doamnă Henderson: soțul dumneavoastră nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-o pe Lorna, doamnă Henderson. — Ați găsit-o? O, Doamne... Îmi pare rău, doamnă Henderson. E moartă. Păru copleșită apoi zise: — Ceai. De asta avem nevoie. Ceai dulce și fierbinte. Se Întoarse cu spatele și se grăbi spre bucătărie, cu halatul de baie fluturându-i. O găsiră suspinând pe chiuveta de la bucătărie. După zece minute, reveniseră În camera de zi - Insch și Logan pe canapeaua plină de gâlme, agenta Watson și doamna Henderson pe fotolii asortate, pline și ele de gâlme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
făcuse o oală mare de ceai, care stătea aburind pe măsuța de cafea acoperită cu reviste Cosmopolitan. Toți aveau câte o cană, dar nici unul nu sorbea din ea. — E numai vina mea. Doamna Henderson părea de două ori mai scundă. Halatul roz era drapat În jurul ei ca o pelerină. — Trebuia să-i fi luat afurisitul ăla de ponei... Inspectorul se aplecă ușor Înainte. — Îmi pare rău că trebuie să cer așa ceva, doamnă Henderson, dar trebuie să ne spuneți despre noaptea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
tratat. — Numele lui e Douglas MacDuff, spuse Logan, Încercând să-și păstreze tonul grav al vocii. Este principalul suspect În anchetarea unei crime. Trebuie considerat deosebit de periculos. Asistenta se retrase de lângă targă, ștergându-și mâna de partea din față a halatului ei albastru, iar latexul mănușilor ei chirurgicale scoase un sunet sec, ca un scârțâit, printre piuiturile și semnalele regulate. Logan Își frecă delicat gâtul. — Am să postez un agent lângă el, spuse, Înghițind dureros. Asistenta Îi zâmbi nesigur, dar doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
mai fusese arestat vreodată. — Ce ciudat, spuse Insch, scoțând un pachet de bebeluși de jeleu. Îi oferi unul lui Logan, luă unul el Însuși și Îndesă pachetul la loc În buzunar. Vezi tu, Doug zice că n-aveai nimic pe sub halat. Zice că i-o trăgeai. — Douglas MacDuff minte. — Păi, dacă el minte, cum a murit fata? — A-mpins-o și a căzut și s-a lovit de cămin. Era singura părticică din povestea lui Cameron care se potrivea cu ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
grăbindu-se. Nu era vorba de violență aleatorie. Și nici nu era violența vreunei bande. Era vorba de răzbunare. — Ce-nseamnă asta? De ce-am fost târâtă aici? Vocea era stresată și iritată, Întocmai ca posesoarea, o doctoriță bine-făcută În halat alb, la care se adăuga stetoscopul din jurul gâtului. Logan Își ridică mâinile a neputință și se retrase de lângă pat. — Trebuie să pronunțați decesul Înainte să putem muta cadavrul. Ea se uită urât. — Normal că e mort. Vezi chestia asta? Arătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
să mă pregătesc pentru serviciu. Încercă să Închidă ușa, dar agenta Watson Își strecurase deja gheata În crăpătura cea mică. — Deschideți sau o sparg. Doamna Henderson o privi alarmată. — Nu poți face așa ceva, Îi spuse, strângându-și mai aproape gulerul halatului. Logan clătină din cap și scoase sintr-un buzunar interior o foaie subțire de hârtie. — Ba putem. Dar nu trebuie neapărat. Deschideți. Îi lăsă Înăuntru. Era ca și cum ar fi pășit Într-un cuptor. Micuțul apartament al lui Michelle Henderson era mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de praf, covorul aspirat, iar numerele din Cosmopolitan de pe măsuța de cafea fuseseră aranjate Într-un teanc ordonat. Ea se scufundă Într-unul dintre fotoliile maronii pline de cocoloașe, ridicându-și genunchii până la bărbie, ca un copil mic, astfel că halatul i se deschise, iar când Logan se așeză pe canapea avu grijă să nu facă uz de priveliștea pe care o avea. — Știi de ce-am venit, Michelle, nu-i așa? spuse el. Nu voia să-l privească În ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

la alegerea cititorului, că și ăsta prea le vrea toate mură-n gură, ia să-l punem noi să colaboreze, domnule, să participe și el la efortul scriiturii, că așa se spune pe toate drumurile), scoate o cheie din buzunarul halatului (da, are un halat chinezesc plin de desene zodiacale, că amețești dacă vrei să le urmărești pe fiecare În parte; mai bine le las), o cheie atât de minusculă, că eu n-o pot vedea din unghiul În care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
și ăsta prea le vrea toate mură-n gură, ia să-l punem noi să colaboreze, domnule, să participe și el la efortul scriiturii, că așa se spune pe toate drumurile), scoate o cheie din buzunarul halatului (da, are un halat chinezesc plin de desene zodiacale, că amețești dacă vrei să le urmărești pe fiecare În parte; mai bine le las), o cheie atât de minusculă, că eu n-o pot vedea din unghiul În care mă aflu, s-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Întuneric pe coridor; abia am dibuit soneria, cineva mă pândește din umbră, o secundă, două, nu zice nimic, poate am greșit ușa: „Intră, monșer“. Mă trezesc În fața unui ins cu ochelari, ce părea sculat din somn de curând, Îmbrăcat În halat lejer de casă, deși e ora 14; un hol destul de Întunecos, el stă Încă pe loc, se uită la mine prin ochelarii groși, se uită dintr-o parte și din cealaltă, Îmi dă ocol cu multă scrupulozitate. Are un aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
atunci. Dezordinea din ființa ei. Părul Îi căzuse În șuvițe drepte și dizgrațioase și-i descoperea În unele locuri pielea capului. Ochii, necreionați, erau mai șterși, dar parcă mai ascunși În ființa ei și mai sinceri acum, când nu frapau. Halatul de-abia și-l Încheiase În grabă și, când mergea, i se dezgolea mereu un picior, destul de bine imaginat. Nu fusese niciodată frumoasă. Dar acum, când toată ființa ei exprima ceva, protestând prin toți porii, acum, Angela avea un aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]