3,251 matches
-
limba pînă la urmă? — Se înclină spitalul? — Dacă ar fi numai asta, am rîde. La mese li se servea mazăre, și asta îl mulțumea, deși nu-și putea aminti de ce. Doctorul era un ins grăbit, melancolic, nebărbierit, îmbrăcat într-un halat murdar. — Ai vreun prieten, bătrîne? îl întrebă el. — Pe vremuri aveam. — Unde putem lua legătura cu ei? — Umblau pe la catedrală. — Ai făcut parte din gașca lui Smollet? — L-am cunoscut pe Ritchie-Smollet și pe Sludden. Ar fi bine să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
centru de umplut sifoane. O alimentară. Poate fiindcă am traversat prima dată șoseaua singur ca să cumpăr o pâine visez atât de des acel loc. În visele mele el nu mai este o magherniță mizerabilă, mereu întunecoasă, unde o bătrână în halat alb mânuiește pâini în formă și cu miros de șobolan, ci un spațiu misterios, unde duc trepte înalte, greu de urcat. Becul chior, legat de două fire neizolate, capătă un sens mistic, iar femeia e acum tânără și frumoasă, între
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
hidraulice, introducea repede bucăți dreptunghiulare de tablă între fălcile mașinăriei. Un cilindru lustruit cobora năpraznic, ștanțând tabla și ridicîndu-se la fel de brusc, cu un zgomot asurzitor. În atelier erau opt prese care lucrau continuu. La fiecare lucra câte o femeie în halat albastru. Toate femeile erau aproape surde. Toate aveau degetele întregi, căci cele care și le prinseseră sub cilindru nu se mai întorseseră acolo. Mama Ancăi a lucrat în atelier până a simțit durerile facerii (fetița nu avusese niciodată dificultăți să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
douăzeci și opt de ani), spre mașina de calculat primitivă, cu suluri de hârtie pentru bonuri, de la casierie, spre rafturile cu conserve și macaroane abia lucind în penumbră. Vânzătoarea încă se afla acolo, mumificată, cu nasul mâncat, cu dinții rânjiți, înfășurată în halatul ei numai zdrențe. Pretutindeni foiau păianjenii, în pânzele lor atât de dese, încît păreau, prinse între străvechi pungi de făină viermănoasă și de zahăr pietrificat, niște bucăți de pâslă sau vatelină. Pe mâinile negre și uscate ale vânzătoarei (care mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-n pragul ei a apărut Herman. Dar era schimbat. Fața lui nu era o față de om. Mâinile lui, care țineau un ghioc cu spini, mare cât un ceainic de porțelan, nu erau mâini de om. Și purta doar un halat, desfăcut la piept, făcut din mătase și ornat cu cele mai fantastice, mai vii și mai alunecoase desene, trecând unele-n altele, privindu-se unele pe altele, jucîndu-se unele cu altele, acuplîndu-se și mușcîndu-se și sfîșiindu-se unele pe altele. Era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
colorate cu cel mai tandru violet și cel mai voluptuos roșu, și cel mai de neuitat verde, și cel mai copilăros galben, și azur ceresc și oranj, așa încît din chipul clăpăug al lui Jean, lăbărțat pe o cută-a halatului, se ivea o rădașcă de fildeș și aur, și din mandibulele rădastei se formau două statuare femei goale, străjuind, cu cornuri ale abundenței în mâini, o intrare de iad, și fiecare corn al abundenței, la o nouă mișcare-a mătăsii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dați peste cap, ce sex aveau cele două făpturi, dar pubisul lor comun era de fetiță. Pe culoarele ce se imbricau tot mai mult, suind și coborând uneori cîte-o scară cu balustradă, adăstau din loc în loc și bolnavi bătrâni, în halate de un stacojiu decolorat. Mama a intrat cu sora într-o cameră, iar eu și tata am rămas pe sălița din față, așezați pe banchete de vinilin. N-am stat locului mai mult de două minute; m-am fâțâit apoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
s-a sculat, înroșindu-se de furie, să mă atingă ("Ia vezi, că eu nu știu multe și acum le iei! Pune oasele-alea la loc!"), dar chiar atunci a ieșit mama. Abia dac-am mai recunoscut-o în mizerul halat subțire, de finet, albastru cu buline ce fuseseră odată albe, dar în care ieșise culoarea fondului, și cu o basma din același material pe cap. M-a luat în brațe și, spre disperarea mea și enervarea lui tata, a-nceput
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și fărâmițate, cu prora și pupa ascuțite de verande cu geamuri, încît cu nimic nu aduceau mai bine decât cu niște galioane spaniole ancorate unul lângă altul în rada scânteietoare - puteau fi treizeci de paturi. Populația lor, deși omogenizată de halatele stacojii, pline de rărituri, rosături și urme de fier de călcat, se diversificase rapid pentru mine, pe măsură ce începeam să-i cunosc mai bine pe pacienți, fiecare cu boala și personalitatea și poveștile lui. Cum până luni dimineața nu am fost
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
normal"), mă râcâiseră cu o cheie yale în talpă, îmi vârâseră niște vată în ochi și îmi verificaseră și celelalte reflexe cu ciocănelul de cauciuc. Examinarea asta mă excitase neașteptat de tare. Surorile, una blondă, durdulie, și cealaltă roșcată, purtau halate albe prin care se zăreau cu ușurință, mai ales când stăteau aplecate, chiloții și, când purtau, sutienele. Știam în fiecare zi (și comentam împreună cu prietenii mei) culoarea și chiar desenele - buline și floricele - lenjeriei lor intime. Între nasturi, halatele, călcate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
purtau halate albe prin care se zăreau cu ușurință, mai ales când stăteau aplecate, chiloții și, când purtau, sutienele. Știam în fiecare zi (și comentam împreună cu prietenii mei) culoarea și chiar desenele - buline și floricele - lenjeriei lor intime. Între nasturi, halatele, călcate ca hârtia, făceau uneori căscaturi prin care puteai zări rotunzimea sânilor și, când aveai noroc, chiar câte un sfârc cu o roată împrejur. Cum aveam 16 ani și hormonii își făceau de cap în sângele care-mi iriga creierul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-n ochi, străduindu-se să detecteze nu știu ce reflexe. Cum pleca profesorul, știam că pot avea liniște. Băieții le ciupeau pe fete de fund, se duceau pe verandă și fumau, glumeau și chicoteau fără să mai dea nici o atenție bolnavilor în halate vișinii sau în pijamale cu dungi spălăcite, cu textura aspră ca a zeghelor. Când mergeam la raze, coboram două etaje, străbătând vaste și reci holuri, sinistre ca de morgă. Fiecare avea două-trei bănci de vinilin pe care nu stătea de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
coboram două etaje, străbătând vaste și reci holuri, sinistre ca de morgă. Fiecare avea două-trei bănci de vinilin pe care nu stătea de obicei nimeni și câte un telefon public agățat în perete, la care vorbea cîte-o bolnavă sfrijită, în halat cu buline ca un kimono. Pătrundeam pe un culoar întunecos, având pe margine cilindri albaștri de oxigen, prindeam cu coada ochiului, prin crăpătura unei draperii de mușama, imagini stinse din infernul sălii de reanimare și ajungeam, în fine, în cabinetul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o adolescentă, ghemuită, citea o carte cu coperți vișinii. Auzind ușa, fata s-a ridicat înspăimîntată și-a-nceput să țipe pnvindu-mă cu ochii largi. Mi-am văzut o clipă silueta în oglinda limpede a toaletei: un puști șleampăt, în halat și pijama, rămas în ușa întredeschisă, la fel de speriat ca și fata. Căci lăsând la o parte ciudățenia apariției acestui alcov intim într-un spital și puternica frumusețe brunetă care-l ocupa, pe fereastra cu perdele spumoase trase-n părți se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era statuia lui Simon Bolivar din centrul orașului Montevideo... Ajungeam până la urmă și în cabinetul de masaj, care, alb și funcțional, semăna bine cu oricare alt cabinet de consultație. Maseurul mă recunoștea după voce și mă poftea să-mi scot halatul și bluza de pijama și să mă așez pe un scaun de lemn furniruit, în mijlocul încăperii. El trecea în spatele meu, în picioare, ca un frizer sau ca un dentist, și deodată îmi simțeam capul prins de palme neobișnuit de mari
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al unei case negustorești, fără nici o firmă, se ocupau mai departe de supravegherea laboratoarelor de cercetare: armamentul la Tohan și Sibiu, chimicele la Turnu-Severin, ceva neclar dar strict secret în Apuseni, plus rutina pe platformele industriale din jurul Bucureștiului. Zilnic îmbrăcau halate albe și făceau pe cercetătorii, pe baza unor cunoștințe minime de specialitate obținute la cursuri scurte de chimie, fizică sau metalurgie. Unii dintre ei, lucrând de ani de zile în cercetare, ajunseseră să se priceapă binișor și să-și facă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să zbiere zvîrcolindu-se și făcând spume la gură câte o jumătate de zi, cu vezica gata să-i crape, până se-ndura una din ele să-i vâre sonda în uretră; nici că-i dăduseră, în bătaie de joc, un halat cu buzunarele descusute și atîrnîndu-i, cu o gaură mare-ntre omoplați și cu pâsla peste tot destrămată. Intolerabil pentru el era doar că fetele se-mbrăcau indecent. "Tîrîturilor! Vi se văd chiloții prin halat! Uite, tu n-ai nici sutien
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dăduseră, în bătaie de joc, un halat cu buzunarele descusute și atîrnîndu-i, cu o gaură mare-ntre omoplați și cu pâsla peste tot destrămată. Intolerabil pentru el era doar că fetele se-mbrăcau indecent. "Tîrîturilor! Vi se văd chiloții prin halat! Uite, tu n-ai nici sutien pe tine, se vede de la o poștă! Păi pe vremea mea să fi umblat o femeie așa printre bărbați? Nici la Crucea de Piatră nu se pomenea, domnule, că le lua poliția imediat! Se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dinăuntru. Cu toții prindeam momentul când vreuna dintre surori era la patul nostru, cu spatele spre noi, și ne prefăceam c-o luăm în brațe, c-o mângâiem pe fesele imperiale cu imprimeul chiloților într-adevăr vizibil ca prin sticlă în spatele halatelor lipite de fund, că-i înfigem degetul mijlociu în tenebrele umede dintre pulpe... Apoi, însă, ne potoleam, ne luam medicamentele cu un pahar de apă și așteptam masa de dimineață: pâine cu unt (fără sare) și ceai în căni de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o zăream, poarta din spatele blocului, pe care o foloseam drept tablă și-o împînzeam cu litere și desene făcute cu cretă colorată, și până la edificiul morii făceai sute de pași prin curtea toridă, rareori străbătută de vreun morar grăbit, în halat alb. Mai bine zis, ai fi putut face, căci pe atunci nu oricine dintre copiii din spatele blocului se putea lăuda că s-a cățărat vreodată pe gardul din prefabricate dintre bloc și curtea morii, că s-a strecurat printre sârmele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ușa lui Herman, cel care avea să-mi salveze mai târziu viața și cu care aveam să vorbesc, și mai târziu, după-amieze nesfârșite, așezați pe trepte în răcoarea palierului de la opt, despre fractali, telomerază și Dumnezeu, și să-i contemplu halatul încărcat de culorile lumii. Mai ales n-am să uit niciodată (am revăzut-o de curînd) lumina incomparabilă în care era scăldat acel spațiu. Am coborât iar la șapte, am luat liftul până jos, la parter și, extenuați de voiajul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
certitudinea fără șovăială a recunoașterii. Nici un filament al memoriei nu mă leagă de acel Mircișor. Mi s-a spus doar, o dată, când mi-au arătat poza: "Uite, ăsta ești tu când aveai un an și jumătate. Plângeai fiindcă fotograful avea halat alb ca doctorul care-ți făcea pe-atunci niște injecții. Uite, aici, la geamu-ăsta, stătea Victorița, hoața - unde-o mai fi acum, dac-o mai trăi -, nu se poate să n-o ții minte. Lucra la o creșă și-ți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zgomot metalic ușile din dreptul palierelor și, ajunse la fund, îngroșînd stratul de gunoaie de-acolo, fermentând printre ambalaje de eugenii și chewing-gum și pachețele străvechi cu mâncare, când ușa s-a deschis și în pragul ei a apărut, în halatul lui decolorat de mătase, Herman. Mama lucra la covoare persane. Își luase de lucru acasă pentru că eu nu rezistasem la creșă. Sacrificiul era mare pentru familia de muncitori, pentru că tot atunci tata fusese trimis, direct de la raboteză, să facă un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
frânturi din discuția lor purtată pe deasupra farfuriilor de ciorbă, ce se petrecuse în adîn-cul clădirii celei roșii, cum maistrul desfășurase covorul și rămăsese multă vreme tăcut, cum dăduse un telefon și cum se adunaseră și alți tovarăși, cu ochelari și halate cenușii, cum se uitaseră la tânăra muncitoare cu un fel de neîncredere întunecată, cum se mai dăduse un telefon, cum în curte oprise după o vreme o Pobedă neagră pe care n-o observasem, cum un tovarăș mare, de la raion
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
le șoptise la ureche, făcîndu-le cu ochiul: "Ce-ați zice dacă-ntr-o zi tovarășul Dej și-ar vedea chipul într-un covor de-al vostru, hai? Ia zi, tov. maistru, cum ți-ar sta cu o "cocorație" acilea, pă halat?" "Păi, Marioaro, ce mai stai? Îți aduc eu o poză cu el", zicea tata, dar fără cine știe ce convingere, căci pentru el, vârât până peste cap cum era în lumea cea nouă a Facultății de Ziaristică, unde avusese norocul să fie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]