1,879 matches
-
finalul romanului ceea ce el numește vești "foarte bune" din Paradis. Iubirea intră în ecuație, cu maximă discreție. Lodge nu e un scriitor romantic. Îl amuză să despice firul în patru și apoi să-l împletească la loc într-o narațiune haotică, amețitoare. În Nice Work și Paradise News își îngăduie să răsufle, să surâdă, să simtă. Și totuși, în ansamblu, e un Desperado căruia îi e cu neputință să se destindă. 2.12. David Lodge: Ghici cine gândește aici Thinks... este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
patologic. Specialiștii consideră că există o strânsă legătură Între mediul familial și agresivitatea copilului, constatându-se o agresivitate crescută mai ales În rândul elevilor care provin din clasele sociale defavorizate, care trăiesc În marile orașe. Apare, mai ales, În familiile haotice. Bloomquist și Schnell, 2002, oferă următoarea definiție comportamentului agresiv: producerea unor daune sau prejudicierea uneia sau mai multor persoane. Conform Dicționarului de Sociologie (1993) agresivitatea reprezintă un „comportament verbal sau acțional, ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea și chiar suprimarea fizică
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
dura vremurile serioase în care ne aflăm) decât lucruri pline de lecții și de sfaturi." Mulți romantici, în special cu ocazia Restaurației și a Monarhiei din Iulie, s-au angajat într-o acțiune politică 81. Trăind cu descumpănire o perioadă haotică, ei își pun întrebări asupra istoriei, acordând dramei istorice un loc de predilecție, căci ea le permite, în cadrul bilanțului pe care îl fac asupra evenimentelor trecute, să reflecteze asupra situației contemporane. Astfel realizează ei dorința lui Stendhal 82, care proslăvește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rolul de autoritate super partes, rol firesc În virtutea faptului că este tată al Întregii creații. Astfel, deși Îi este favorabil lui Baal, va trebui să se mențină formal neutru În luptele dramatice ale acestuia purtate Împotriva unor adversari necruțători și haotici. Lui nu i se permit intruziuni În realitatea posterioară creației, pe care continuă să o tuteleze desemnând roluri și stabilind diverse funcțiuni. Tată bun și milostiv, cu prestanță, dar nu autoritar, zeul El este, În comparație cu Baal, mult mai aproape de inimile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
totodată, a respins diverse aspecte ale morfologiei lui Baal. Alături de aceste figuri proeminente se regăsesc În miturile de la Ugarit și alte personaje divine. Cei doi mari dușmani ai lui Baalxe "Baal" sunt Yamxe "Yam" („Mare”), pretendent (Învins) la regalitate, entitate haotică ce trebuie supusă, și Motxe "Mot", personificare a Morții, care nu se bucură de un cult efectiv și care va fi redimensionată, dar nu distrusă, din confruntarea cu divinitatea supremă. Mot trăiește În lumea de „dincolo”, concepută ca interiorul plin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ordinea și suveranitatea universală. După ce El, tată a oricărei creaturi, a creat și a dat o primă organizare universului (evenimente la care se face doar aluzie), se pune problema ordonării sale definitive și a Împărțirii puterilor Între diverse divinități. Forțele haotice și amenințătoare trebuie să fie dominate și constrânsă să accepte ordinea. Exponentul acestor forțe neliniștitoare este reprezentat de Principele Yamxe "Yam" („Mare”, entitate ce face două referiri de apele primordiale), care aspiră la rolul de rege al tuturor zeilor. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
instaurează ordinea, distrugând haosul; În acest sens vorbesc și basoreliefurile templului său, care ni-l arată În luptă cu un monstru parțial serpentiform: paralela mitică se face cu tradițiile mesopotamiene și siro-palestiniene ale luptei zeului care ordonează universul cu entități haotice (cf. Marduk/Tiamat, Baal/Yamxe "Yam", aluziile biblice la conflicte dintre YHWHxe "YHWH" și diferiți monștri). Bel este În fruntea unei triade divine la care mai participă Yarhibolxe "Yarhibol" și Aglibolxe "Aglibol", teonime care arată că este vorba despre două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care o situa Hesiod. Zeități „tinere”, ceilalți zei din a treia generație prelungesc, În schimb, acțiunea ordonatoare a lui Zeus, de care sunt legați prin descendență genetică, și o extind În lumea omenească, sporind distanța ce desparte prezentul de momentul haotic al originilor. Și ei sunt forme desăvârșite și complete, ca Apolloxe "Apollo" și Artemisxe "Artemis", fiii lui Zeus și ai Letei, amândoi Înarmați cu arc. Semănător al morții și zeitate oraculară, dar și terapeutică, cu puterea sa vindecătoare Apollo Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuie ținut În frâu. Paternitatea lui Zeus este Însă garanția pentru menținerea ordinii, În mod analog suveranității sale, care acționează asupra unor zei din aceeași generație cu el, chiar și atunci când pot apărea forme ale unei lumi exterioare, amenințătoare și haotice, ca Hadesxe "Hades" și Poseidonxe "Poseidon". Hades este stăpânul infernurilor, „cealaltă lume”, locuită de morți, umbre și fantasme, nevăzutul, conform unei etimologii a teonimului, lume vădit contrapusă lumii celor vii. Poseidon este, dimpotrivă, zeul Întinderilor marine, Înarmat cu tridentul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
natura sa, este distructiv și aducător de moarte, nu poate da viață unei creații materiale și trebuie să se limiteze la invadarea creației lui Ohrmazd, Împins de invidie și dintr-o nevoie neroditoare de rivalitate. În acțiunea sa dezordonată și haotică, Ahriman este animat de o aviditate oarbă și de o cunoaștere limitată la efecte (o „post-cunoaștere”: pas-d³nișnșh), care intră În opoziție cu prevederea și Înțelepciunea lui Ohrmazd, care cunoaște atât efectele, cât și cauzele (Marele Bundahișn I, 7 sqq.). Creația
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În al doilea rând, faptul că și aici este vorba despre supraviețuirea În rândul celților a unui element din religia indo-europeană. Să ne referim la Roma. În cartea a XXII-a din Ab urbe condita, Titus Livius povestește despre situația haotică și disperată creată imediat după căderea cetății Cannae: Atunci, În sfârșit, a sosit și darea de seamă din partea consulului Terentius, În care se spunea: „Consulul Luciusxe "Lucius" Aemilius și oastea sa au fost nimiciți; el se găsește la Canusium, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de neînvins a instinctului îi dă o surescitare învecinată cu sminteala. Luptându-se din greu cu propria senzualitate, idealistul Andronic, cel ce năzuise să fie un „popă reformator”, zbătându-se între căință și dorință, se prăvălește în marasmul unor trăiri haotice și impure. După sinuciderea, nemotivată, a Rahilei, degringolada lui se precipită spre un jalnic sfârșit. Dacă postura sentențios-cogitativă nu o prinde deloc pe autoare, târând confesiunea într-o încețoșare fără speranță, stările fluide, închipuirile vaporoase îi smulg, nu chiar „vorbe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
În zilele noastre există o mai mare "șansă" de pericol din partea unui Sarajevo inadvertent (posibil unul nuclear) din cauza nerecunoașterii identității unei națiuni 11. Dar înainte de a reveni la istoricul-politician naționalist al Europei central-răsăritene, să spunem cîteva cuvinte despre această regiune haotică situată între imperialismul german și rusesc și Imperiul habsburgic (aliatul ambițiilor germane opunîndu-se politicii rusești). Bismarck a exprimat acest lucru extrem de clar: "Dacă Imperiul habsburgic n-ar exista, el ar trebui să fie inventat". Ceea ce voia el să spună este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să nu fie recunoscător pentru ceea ce a realizat Iorga. El i-a scutit pe mulți istorici de trudă, de confruntările cu birocrații și de ore lungi petrecute în arhive pline de praf și neîncălzite. Adnotările lui pot fi "deconcertante" sau "haotice", dar este mai ușor să le citești decît să-ți asumi sarcina de a descoperi documentele 51. Iorga era de părere că numai utilizarea selectivă a documentației îl poate ajuta pe istoric să pătrundă în esența evenimentelor trecute și să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o armă evreiască eficientă în vederea promovării sociale. O dată cu constituirea României Mari, guvernul român voia să creeze aproape peste noapte o burghezie românească puternică. Astfel, guvernul încuraja înscrierile la universitate. Acest lucru s-a făcut într-o manieră românească hazardată și haotică, fără nici o pregătire sau crearea unei infrastructuri. Statul român subdezvoltat avea peste puțin timp un număr de studenți aproape egal cu cel al Marii Britanii. Majoritatea studenților nu s-au înscris la profesiile de care statul român în curs de dezvoltare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aceste împrejurări, studenții evrei beneficiau de avantaje clare. Spre deosebire de studenții care veneau din provincie și se simțeau străini în marile orașe, majoritatea studenților evrei aveau familiile și casele lor. Ei trebuiau să se bizuie în mai mică măsură pe condițiile haotice de tip Lumea a Treia create de neglijența guvernului. Mulți studenți evrei aveau o tradiție intelectuală care le mărea șansele de reușită. Condițiile groaznice de trai ale studenților au devenit unul dintre motivele principale ale radicalizării lor. Iorga a condamnat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Codreanu să exclame îngrozit: Vom avea oare o intelectualitate alcătuită din asemenea elemente?" (referindu-se la evrei)105. În anii '20, nu numărul de studenți evrei a fost factorul care a declanșat procesul radicalizării în rîndul studenților, ci creșterea generală, haotică și neplanificată a numărului studenților. Plus hotărîrea de a crea urgent o burghezie de etnie română. Poetul-politician Octavian Goga a evaluat rezultatele anului 1925. Vorbind despre acești băieți-buni-la-toate ieșiți din facultăți, care făceau tot felul de afaceri ieftine, Goga se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
face cu poliția austro-ungară sau cu "Ohrana" țaristă 14. Secesiunea, date fiind sutele de mii de locuitori evrei, a adus din nou în prim-plan chestiunea evreiască. În învălmășeala creată de termenul scurt stabilit de ultimatumul rușilor și de retragerea haotică a românilor s-au întîmplat multe care n-ar fi trebuit să se întîmple. În euforia creată de plecarea românilor, populația evreiască și slavă, amintindu-și de cele două decenii de abuzuri, a tratat retragerea precipitată a românilor într-o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În al treilea rând, ca un substitut modest pentru ambițiile defuncte ale trecutului ideologic european, a apărut Într-un târziu - și mai mult din Întâmplare - „modelul european”. Ivit dintr-un amestec eclectic de legislație social-democrată și creștin-democrată și din extinderea haotică a Comunității Europene și a Uniunii care i-a urmat, el reprezenta un mod inconfundabil „european” de a reglementa raporturile sociale și relațiile interstatale. Acoperind multiple aspecte, de la creșterea copilului până la normele legale internaționale, această abordare europeană constituia mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inclusiv ai foștilor partizani antinaziști), evreii erau suspectați de afinități cu ocupantul sovietic. Nu se cunoaște numărul exact al oamenilor uciși În primele luni de epurări și execuții „neautorizate” din estul Europei, ocupat de sovietici, sau din Iugoslavia. Dar reglarea haotică de conturi a fost de scurtă durată. Nu era În interesul noilor guverne - fragile, nici pe departe universal acceptate și adesea vizibil improvizate - să permită unor bande Înarmate să cutreiere țara, arestând, torturând și ucigând după pofta inimii. Prima sarcină
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
centru și socialiști, iar În iulie a făcut publică intenția de a le acorda coloniilor africane dreptul deplin la autodeterminare. În mai puțin de un an, toate coloniile erau independente, iar Timorul de Est intrase sub controlul Indoneziei. Decolonizarea a fost destul de haotică - gherilele din Guineea și Mozambic au ignorat sugestia lui Spínola de a renunța mai Întâi la arme, iar În Angola a izbucnit un război civil -, dar, văzută din Portugalia, avea meritul de a fi rapidă. Ea a precipitat - În urma confruntărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Seim la 28 decembrie. O zi mai târziu, „rolul conducător” al Partidului Comunist al Poloniei a fost exclus oficial din Constituția țării. Patru săptămâni mai târziu, pe 27 ianuarie 1990, partidul Însuși avea să fie dizolvat. Succesiunea rapidă și haotică de evenimente din ultimele luni din Polonia comunistă nu trebuie să umbrească procesul lung și destul de lent care le-a precedat. Cei mai mulți dintre actorii dramei din 1989 - Jaruzelski, Kiszczak, Wa³êsa, Michnik, Mazowiecki - se aflau deja de mulți ani pe scenă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
piața. Iar piața Însemna privatizare. Vânzarea contra cronometru a proprietății publice În Europa de Est după 1989 nu are precedent În istorie. Cultul privatizării care luase avânt În Occident de la sfârșitul anilor ’70 (vezi capitolul XVI) a fost doar modelul pentru ieșirea haotică din era proprietății de stat În Est; În rest, cele două procese nu aveau prea multe În comun. Capitalismul, așa cum se dezvoltase el de-a lungul a patru secole În zona atlantică și În vestul Europei, era acompaniat de legi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
literară cu o culegere de proză scurtă Povestiri din lumea nouă (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor), iar mai târziu cu Îngerul de la benzinărie (2003). Autorul recompune în primul volum, prin asocierea unor succinte, dar semnificative biografii, imaginea tragicomică a unei lumi haotice, absurde, însă plină de vitalitate și culoare, care ia locul ternei și încremenitei societăți comuniste. Atenția cu care înregistrează faptul real, apropiată de a colegilor optzeciști, îi conferă statutul de martor creditabil, iar inventivitatea epică răspunde diversității reacțiilor declanșate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
Case Revisited", evidențierea elementarului în natură, a emergenței instinctelor, a elanurilor dionisiace ca manifestări violente, incontrolabile, a unei vitalități primordiale, se integrează unei dimensiuni "existențialiste". Un tablou precum Bătălia Centaurilor (1873) pune în scenă dezlănțuirea forțelor naturii într-un mod haotic. Dacă schițele făcute pentru acest tablou situează conflictul la nivelul înfruntării a două formații diferite, centauri și lapiți, ilustrând în opinia lui Henrik Brummer o posibilă alegorie a războiului Franco-Prusac din 1870, în cazul tabloului, acest conflict este dizolvat. Violența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]