2,384 matches
-
manuscris, multe menționate doar ca reprezentate) au o intrigă simplă, transparentă, ca în comediile lui Alecsandri, țintind să transmită în mod accesibil o învățătură, o idee morală. Există un comic al întâmplărilor, un dialog cu savoare populară, adesea plin de haz și de culoare. Comediile „poporane” așezau prezentarea datinilor, a folclorului în centrul acțiunii, ceea ce făcea ca ele să devină și atrăgătoare spectacole etnografice. SCRIERI: Poezii, Pesta, 1866; Panteonul român, Pesta, 1869; Novele, I-III, Pesta, 1872-1874; Sclavul amorului, I-III
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
și le resping cu maximă vigoare. Fetele se prinseră pe dată de ghidușia lui Vasile Elisav (umorul căruia era, în rest, cam îndoielnic), nerămânându-le, în caz contrar, decât să rămână (pardon de repetiție!), ele, mască... Prinzându-se, făcură, însă, haz: — Ha, ha, hohoti Nora; iar Carmen avu o filosofică mirare, care constă într-un: — Aha! Vasile continuă imperturbabil: — Pentru a fi un palindrom perfect, bref: pentru a fi un palindrom, iar nu numai o jumătate, cum vă spuneam mai sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
postul TV nu ar fi fost cumpărat de părinții mei chiar l-aș fi aruncat pe geam, pe cuvânt (bine, sub geamul meu sunt o mulțime de mașini cu alarme ultrasensibile; aceasta este deja o altă poveste)... Glume fără nici un haz sau groase, de-ți îngheață saliva, vedete imbecile, decoruri kitsch etc., etc. Revenim la marea noastră obsesie, comparația cu Occidentul: nu spun că acesta nu suferă de aceeași maladie a proștilor propulsați în față pe post de modele, dar măcar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
doctorat, scrisă de un oarecare Gică Ludu, fost consilier prezidențial, fost redactor al unei televiziuni private, personaj emblematic pentru tranziția României postdecembriste. Presărat, pentru a adormi vigilența unei Onorate Comisii doctorale, cu fragmente pseudoștiințifice și cu referințe bibliografice de un haz nebun (Persill, 1994; Touraine & Tourette, 1970; Blowjob & Blowjob, 1993; Mååmaje & Tååtaje, 1969), textul - care e de fapt istoria vieții „doctorandului“ - devine o cavalcadă printre mineriade, aventuri cu yoghini și afaceri în care se amestecă Împăratul țiganilor, profesori universitari și politicieni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
totuși în prima pagină a apărut Enciclopudia britanică”. Se mai întâmplă... LA LOC teleCOMANDA Votați PUPCNVR! Alex SAVITESCU Un cetățean român al zilelor noastre revendică teritoriul Moldovei. Este cea mai crocantă poveste pe care am citit-o în ultimii ani. Hazul istorioarei nu stă în rândurile de mai sus, ci în argumentația reclamantului și în răspunsul Tribunalului București. Domnul în cauză susține că are drept de proprietate asupra provinciei istorice pentru că Ștefan cel Mare ar fi declarat - probabil, între știrile hard
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
să-mi spună? Mobilul mă deranja rar. Un ziarist... o ziaristă... mă întrebau bazaconii... le propuneam să-mi trimită întrebările pe net... De obicei răspundeam, dar cam în silă... oricum, nu cu pofta de altădată... și nici nu mai aveam haz... *** Evenimentele vieții mele căpătaseră o nuanță ușor grotescă. Mergeam pe I.C. Brătianu într-o dimineață. Nu mai țin minte la ce mă gândeam. Pășeam absorbit. Când am făcut colțul pe Cuza Vodă, o puștoaică, elevă, înaltă, negricioasă, a scuipat veselă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
poată citi în original „Anna Karamazov”), cît și a metodei bizare de predare a lui Pnin. Această tehnică se bazează din plin pe digresiuni, anecdote personale și pe lectura unor pasaje comice din diverse cărți. Dar, cum pentru a aprecia hazul acelor pasaje - atîta cît era - tot trebuia să ai nu doar o solidă cunoaștere a limbii vorbite, ci și o profundă înțelegere a literaturii, și cum biata lui clasă nu beneficia de nici una dintre ele, povestitorul era singurul care gusta
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ființe); de cele mai multe ori se redă prin "a fi înzestrat cu..." - a avea bunătate "a fi bun"; a avea curaj/îndrăzneală "a fi curajos/îndrăzneț"; a avea putere "a fi puternic"; a avea dar/talent "a fi talentat", a avea haz, a avea noroc: (40) Prâslea întrebă ce putere are zmeul (Ispirescu). e. Complementul este o stare sufletească sau o stare organică; exprimă același lucru ca verbul corespunzător - am bucurie "mă bucur", am dor de casă "mi-e dor de casă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lor având o candoare uimitoare". Ele reprezintă "identitatea arhetipală coruptă" (p. 144). În CFR se joacă o adevărată farsă. Cei care încearcă să se distreze pe seama unui asemenea triunghi conjugal rămân "mofluji", iar clientul de la masa lor "nu mai are haz". Se poate face o legătură cu destrămarea "perechii regale" europene începând cu Revoluția Franceză din 1789. Se motivează în acest eseu starea de "subistorie" în care au căzut românii datorită sistemului "domniilor elective". "Națiunile puternice sunt cele cu monarhie ereditară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bere pe jos! copii de pe natura subiectivă, placaje și capete de oameni culoarul, rîde fata măruntă spre jumătatea vagonului, capul obscur de rîmă, vînzătorul își clocește punga cu ziarele, scrierea la etapa nigrido, Urmuz o voma pe germenii viitorului, fără haz, tinichele ambulante Dealurile Istriței, în locul Cloștii cu puii de aur, marea comoară în ziare, tezaurul tracic găsit la bulgari, Buzău montaniarzii apucă gîtul chitarei și muntele a fost aici, în tren! în gară greieri, saci poștali pe telecar și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
unui diplomat INSTITUTUL EUROPEAN 2012 Cuprins Cuvânt-înainte / 7 Partea I. REMINISCENȚE DIN CARIERA UNUI DIPLOMAT Cum am devenit diplomat? / 11 Diplomația ca experiență nesperată / 21 Solitar în Imperiul Sovietic ostil / 43 Legături amuzante cu colegi străini / 61 Amintiri unele cu haz, altele cu necaz / 81 Partea a II-a. ÎNSEMNĂRI CRITICE ȘI ANALIZE POLITICE Observații despre participarea evreilor la instaurarea regimului comunist în România / 99 Post scriptum la analiza participării evreilor la procesul de instaurare a regimului comunist în România / 107
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și în stăpânirea oricărei alte limbi în afară de rusă. Dar eram mai mult decât încântați că prima noastră confruntare cu ostilitatea sovietică s-a soldat cu înfrângerea adversarilor de la Moscova. Primii mei pași pe teritoriul sovietic m-au determinat să fac haz de necaz. Prezentându-mă la geamlâcul serviciului de control al pașapoartelor, ofițerul grănicer care se ocupa de mine a tras o spaimă clar întipărită pe față. Studia pașaportul fără să scoată o vorbă, dar când s-a ridicat de pe scaun
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
alegeri libere pe care le-a pierdut și astfel a fost trimis, în cele din urmă, la pensie. Rareori poate un adevăr să nu fie complex și multilateral. Nici adevărul lui Augusto Pinochet nu poate fi altfel... Amintiri unele cu haz, altele cu necaz Nu am de gând să brodez aici un profil profesional al diplomatului israelian, căci o tentativă de această natură nu va fi edificatoare dacă se sprijină numai pe experiențele adunate într-un eseu memorialistic. Chiar dacă se referă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de ebrietate, așa că, după ce am consumat băutura din paharul meu și am părăsit restaurantul, am ieșit în stradă cu creierul afumat, cu privirea neclară și cu picioarele clătinându-se. A doua zi, Ghiță și Laurențiu mi-au mărturisit cu mult haz secretul conspirației lor. De la bun început, universitatea mi-a acordat o bursă care consta în dreptul la un pat într-o sală comună cu alți treizeci și cinci de colegi în căminul "Yozsa Bela", administrat în parteneriat cu Universitatea Maghiară "János Bolyai" și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pîntecuțele lor mici și delicate, ascunse în niște corpușoare ca niște trestii. Amabilitatea și zîmbetele lor nu diminuau frica mea de a invita la o masă două așchii asiatice, capabile să-mi mănînce și părul din cap. Momente pline de haz am trăit și la o masă cu VIP-uri foarte VIP-uri, cînd un celebru și năstrușnic profesor universitar pensionar a solicitat unui grănguroi, în mod imperativ: Treci acolo, doresc să stau lîngă soție!" (p. 340) Scena în care bătrînul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din Havana, mi-a povestit o pățanie hazoasă pe care a trăit-o un coleg al său. Eram convins, după mature deducții, că pățania a tră it-o chiar el, așa cum am prezentat-o în povestirea "Umor latino-american" (p. 481). Hazul era umbrit de amintirile mele despre infernalele toalete publice de pe la noi, în anii cînd eram multilateral dezvoltați. Îl amintesc în această prefață și pe ambasadorul Hassan, fost profesor universitar, care scria, ca și mine "Proză scurtă" (p. 526). Nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vine. Săndel s-a lăsat antrenat în asemenea discuții și povestește cum a decurs viața de la școală, de cazarmă în perioada de alegeri, el neavând drept de vot, dar se axează mai mult pe celelalte întâmplări ce a stârnit mult haz, în dauna unei monotonii ce apăruse la-nceput. Talmaciu și Gruia, înțelegând bine rostul glumelor înviorătoare vin și ei cu exemple din lumea politică a vieții satului, de cine se folosește mai mult noile autorități și în ce scop, dar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Celebru. „și ce v-a răspuns?“ „Că îi place Florin Bogardo, dar că, de fapt, nu muzica lui îi place, ci doar cuvintele câtorva cântece.“ Înțeleg că muzica lui Bogardo e o „plăcere vinovată“. Mi se pare scandalos. Nu pricep hazul acestei hârjoneli de doi bani și mă înfurii că pierd atâta timp ca să mă explic și să mă sustrag. Întâmplarea de mai sus subîntinde două întrebări: 1. Ce a ajuns să însemne, la noi, „divertismentul“? O mică bălăcăreală cu gâdilici
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
răspunde Bueb - o estetică moștenită a comportamentului, pe care o prețuim și care a fost mereu confirmată.“ „Ce a fost confirmat?“ atacă, în continuare, Cohn-Bendit. „Politețea, de pildă!“ - sună răspunsul. Urmează unul din acele trucuri dialectice care fac originalitatea și hazul fostului șaizecioptist, ajuns, azi, parlamentar european: „Când soldații germani, bine-crescuți altfel, au invadat Europa, au fost politicoși?“ Dl Bueb e deja descumpănit. Se străduiește să demonstreze că, dacă o virtute e compromisă de dictatură, ea nu-și pierde sensul și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
poate și fără, mai ales dacă n-ai cu ce. Există nevoi mai mari decât drumeția. Libertatea de expresie e bună, de asemenea. Dar în particular poți înjura și sub dictatură, iar înjurătura publică, odată îngăduită, nu mai are nici un haz. Egalitatea cu ceilalți, mai ales cu puternicii, cu bogații și cu șmecherii, e un țel limpede și cvasiunanim. Solidaritatea fraternă e excelentă, mai ales când ai nevoie de ajutor. Dar libertatea? Libertate să ce? Hotărât lucru, libertatea e un lux
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să pupi copii care îți dau flori și țărăncuțe care îți dau pâine cu sare etc. Dar toate astea se pot face teatral, fără har, fals, dacă nu-ți pui problema să asumi în cât mai mare măsură omenescul lor, hazul lor conjunctural, cordialitatea - fie și simbolică - a desfășurării lor. Trebuie să vrei să pui cât mai mult sens, și cât mai multă angajare personală sinceră în tot ceea ce pare o scenografie mecanică. La limită, trebuie să te gândești de două
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vehemență și toropeală, indignare și conciliere. Ni se oferă zilnic, în ziare și la televiziuni, numeroase exemple. Asistăm la interminabile dezbateri în care și invitații și moderatorii deplâng catastrofe naționale ireparabile printre glumițe, replici „haioase“, piruete jucăușe. Suntem specialiști în hazul de necaz. Doliul de fond se arborează într-o atmosferă de bună dispoziție telegenică. Cei din platou, când bosumflați, când șmecheri, când apo caliptici, când zglobii, se simt bine. Cu alte cu vinte, cum spunea cineva, situația e tragică, dar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Opoziția (respectiv puterea) nu înseamnă decât colecții de zmei diformi, Babe Cloanțe, spâni, balauri, sau caricaturi. Paradisul în seamnă „noi și-ai noștri“. N-am întâlnit, în nici una din taberele politice, politicieni care, din când în când, să facă, inteligent, haz de ei înșiși! Aș semnala o singură excepție: Toader Paleologu, care a adus, în peisajul public dâmbovițean, un ton nou: destins, ușor relativist, politicos, străin de îndârjire și de patos militant. Dar pentru genul lui de politician nu avem încă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
amărăciuni, acreli, exasperări, cinisme, suferințe disimulate și clovnerii tragice e a merge în răspăr cu firea și geniul său. Da, Caragiale e un om întreg, știe ce e tristețea, dezamăgirea, descumpănirea. Are pagini cutremurător patetice, după cum are pagini de un haz nebun și de o devastatoare savoare ludică. Dincolo însă de umorile lui schimbătoare, de suișurile și coborâșurile destinului și ale firii sale, trebuie, cred, să ne veselim, clipă de clipă, de veselia lui, de râsul lui genuin, de aplecarea lui
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
română își admonestează copilul care își bagă mâna în nas în prezența perechii regale, spunându-i, printre dinți: „șezi frumos că te vede madam Carol!“ nu e vorba nici de antimonarhism, nici de critica pedagogiei „burgheze“, ci, înainte de toate, de hazul imanent al unui simplu caraghioslâc. Nu mă grăbesc să evacuez pe „abisalul“ Caragiale, pe expresionistul grotesc, pe antipaticul „nepatriot“ sau pe idilicul duios al unei benigne clase de mijloc. Treacă de la mine și analiza structuralistă a textelor („funcția actanțială“ a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]