3,545 matches
-
Ca traducător, a oferit multe echivalări meritorii, mai cu seamă din poezia simbolistă. SCRIERI: Ferestre spre azur, pref. Șerban Cioculescu, București, 1970; Poemele amiezii, pref. Al. A. Philippide, București, 1972; Cântece pentru timpul meu, București, 1973; Lăuntrica vioară, București, 1974; Hore pe smalț, București, 1976; Pavana clipelor, București, 1979; Cartea cu oglinzi, București, 1984; Argilă și azur, București, 1987; Dincolo de efemer, I-II, postfață Domnica Filimon, București, 1994; Pagini din arhiva mea, pref. Domnica Filimon, București, 2003. Traduceri: [Lirică simbolistă], în
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
Molcuț, București, 1983; Poeți străini în românește, introd Gh. Bulgăr, București, 1994. Repere bibliografice: N. Barbu, „Ferestre spre azur”, CRC, 1971, 14; Al. Protopopescu, „Poemele amiezii”, TMS, 1972, 8; Ion Dinulescu, Valențe etice ale liricului, R, 1976, 11; Ion Popescu-Sireteanu, „Hore pe smalț”, CRC, 1976, 52; Popa, Dicț. lit. (1977), 523; Lit. rom. cont., I, 514-516; Emil Manu, „Cartea cu oglinzi”, „România pitorească”, 1984, 8; Rodica Florea, „Cartea cu oglinzi”, RL, 1984, 10; Rodica Florea, Cioplitor de vise, RL, 1989, 10
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
36), că data exactă nu poate fi nici cunoscută, nici calculată: Nemo potest cognoscere tempora, quae Pater posuit in sua potestate. Cu toate acestea, continuă el, există exegeți care, pornind de la acest verset din Matei, De die autem illa et hora nemo scit, fac distincție între data și „vremurile” parusiei. Dacă data rămâne necunoscută, susțin ei, tempora pot fi identificate și descrise cu oarecare exactitate. Augustin consideră teza acestora nefondată. Latina traduce prin tempora doi termeni grecești, diferiți unul de celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca și cum a doua parusie ar avea loc hic et nunc (cap. 15). De aici afirmația că întreaga istorie de după Înălțare poate fi considerată ca reprezentând eshatonul, sfârșitul lumii (cap. 17). Apostolul Ioan confirmă aceasta în prima epistolă, atunci când scrie: nouissima hora est (1In. 2,18). Afirmația se dovedește perfect valabilă pentru epoca în care trăiesc Augustin și Hesychius și este confirmată de semne clare. Și atunci, dacă apostolul trăiește în vremea eshatonului, asemenea și cei doi corespondenți de la începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de ani (tradiție întâlnită, așa cum am văzut, încă din prima jumătate a secolului al II‑lea) și atribuirea faimoasei profeții a celor șapte săptămâni (Dan. 9,24‑27) celei de‑a doua veniri. Pentru Augustin, ca și pentru Hesychius, termenul hora, invocat de Ioan în Epistola întâi (nouissima hora est) reprezintă pur și simplu o sinecdocă pentru „timp” în general (pars pro toto). Învierea și Înălțarea lui Isus sunt două evenimente fundamentale, care inaugurează perioada eshatologică, „sfârșitul lumii”, în sensul voit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din prima jumătate a secolului al II‑lea) și atribuirea faimoasei profeții a celor șapte săptămâni (Dan. 9,24‑27) celei de‑a doua veniri. Pentru Augustin, ca și pentru Hesychius, termenul hora, invocat de Ioan în Epistola întâi (nouissima hora est) reprezintă pur și simplu o sinecdocă pentru „timp” în general (pars pro toto). Învierea și Înălțarea lui Isus sunt două evenimente fundamentale, care inaugurează perioada eshatologică, „sfârșitul lumii”, în sensul voit „dilatat” al cuvântului. În concepția lui Augustin, opinia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și simplu o sinecdocă pentru „timp” în general (pars pro toto). Învierea și Înălțarea lui Isus sunt două evenimente fundamentale, care inaugurează perioada eshatologică, „sfârșitul lumii”, în sensul voit „dilatat” al cuvântului. În concepția lui Augustin, opinia potrivit căreia această hora ar reprezenta „o zi de șase sute de ani” se lovește de obiecții serioase. În primul rând, partizanii acestei teorii pot fi destabilizați printr‑o simplă schimbare de optică, perfect legitimă de altfel. Calculele lor se sprijină pe împărțirea cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
numai la 12, rezultatul ar fi fost 83,3. În toate cazurile, constatăm că epoca lui Augustin se află la câteva sute bune de ani după sfârșitul lumii. Singura soluție realistă este oferită deci de exegeza „sinecdotică”: trebuie să înțelegem hora ca simbol al lui tempus, acesta trebuind interpretat ca „perioadă eshatologică” prin excelență, fără limită previzibilă și cognoscibilă. Cea de‑a doua communis opinio contestată de Augustin este cea care leagă profeția de la Dan. 9,24‑27 de parusie. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a Domini ascensione transactus est, uel aliquid siue minus restet siue amplius? quod profecto nescimus, quia non est nostrum scire tempora uel momenta, quae Pater posuit in sua potestate: cum tamen sciamus, in nouissimis temporibus, in nouissimis diebus, in nouissima hora nos agere, sicut Apostoli; sed multo magis qui fuerunt post illos ante nos, et multo magis nos, et magis quam nos qui erunt post nos, donec ad illos ueniatur qui erunt, si dici potest, nouissimorum nouissimi. Acelea erau deja zilele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Tractatus 3 Planul omiliei este următorul: cap. 1-3: despre progresul spiritual; cap. 4-10: cine sunt anticriștii; cap. 11-12: despre puterea de discernământ; cap. 13: despre Învățătorul lăuntric. Primele trei capitole constituie un comentariu alegoric la 1In. 2,18: Pueri, nouissima hora est. Prin aceste cuvinte clare, apostolul își îndeamnă destinatarii să‑și desăvârșească credința. În ce măsură o atare exortație este realistă? Augustin observă că, spre deosebire de dezvoltarea corporală, supusă unui anumit ritm al naturii, dezvoltarea spirituală depinde exclusiv de voința noastră. Natura se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
izbutită decât poezia satirică ori cea de meditație. Nici versurile din 101 fabule (1869) nu ies prin nimic în evidență. Ceva mai inspirată se arată a fi poezia epică, de asemenea imnurile religioase. Compuneri ca Limba românească, Plugușorul sau romanța Hora nouă, pe muzică de Alexandru Flechtenmacher, au circulat multă vreme, dar calitatea lor nu intră în discuție. S. pătrunde însă în literatură cu traducerea în versuri, din grecește, a tragediei Ahil de Athanasie Christopoulos (1843). Din aceeași limbă mai transpune
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
sfânta mănăstire ot Snagov. Mai făcut-au un lucru cu orășanii den Târgoviște, pentru o vină mare ce au fost făcut unui frate al Vladului-vodă. Când au fost în ziua Paștilor, fiind toți orășanii la ospețe, iar cei tineri la hore, așa fără véste pre toți i-au cuprins. Deci câți au fost oameni mari, bătrâni, pre toți i-au înțepat de au ocolit cu ei tot târgul, iar câți au fost tineri cu nevestele lor și cu fete mari, așa cum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
limba ei românească nu este deloc o «limba moartă», adică rămasă în loc, ci în subiacenta jale de nelecuit care peste tot este la fel de acută”. În Fața lui Temelie (1974) sunt reunite pagini de proza poetica. SCRIERI: Farmece, Paris, 1966; Houla, macoumba, hora, pref. Jacques Borel, cu ilustrații de Jacques Hérold, Paris, 1973; Fața lui Temelie, Honolulu, 1974; Cântec de frunză, îngr. Ștefan Baciu, pref. Matei Călinescu, Sân Francisco, 1976; Charles d’Orléans et Ronsard, poètes d’avant-garde, Paris, 1976; Farmece, pref. Matei
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
sfârșit, repetiții *Improvizația melodică pe un text dat, prin continuarea melodiei Timbrul Sunete vocale-instrumentale Orchestra și corul Pianul, vioara, trompeta* și naiul Genuri muzicale Genuri ale folclorului ocazional: colinda și cântecul propriu-zis din zonă* Genuri muzicale de factură cultă: menuetul, hora Interpretarea Procedee armonico-polifonice: solist - cor, lanț, dialog, ison ritmic* Cântarea cu acompaniament Cântarea vocal-instrumentală Nuanțe: tare - încet Tempo: repede - lent Mișcarea pe muzică: liberă, ritmică, pe timpii măsurii, mișcarea de dans Este vizibilă astfel importanța pe care curriculumul acestei discipline
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
desenele realizate de N.M. („Legenda Chiciurei”) • Ilustrarea prin desene a zicătorilor și proverbelor; • Elaborarea de compuneri libere. (exemplific cu câteva creții ale elevilor) Crăiasa Zăpezii „Este iarnă. Afară ninge liniștit, iar fulgii jucăuși de nea dansează și parcă alcătuiesc o horă deasupra satului zgomotos. Deodată, undeva în depărtare, se zărește o micuță rândunică albă care, la o mică neatenție, dispare. Am crezut că sa prăbușit, dar nu era așa. Ea a intrat pe porțile unui castel tainic aflat sub nămeții mari
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
este estetizarea spiritualizantă a unui material de inspirație autohton. Menținându-se în universul rural, tradiționaliștii semnalează cu stăruință în acesta constituenți ce nu atrăseseră în chip deosebit privirile sămănătoriștilor. În versul sămănătorist apar în prim-plan câmpuri, holde, munți, ciobani, hore, nunți, lăutari, cârciumi, hanuri; lirismul tradiționalist decorează peisajele cu biserici, schituri, troițe, înfățișează preoți, monahi, ceremonii cultice, datini de sărbători, procesiuni religioase, coboară pe pământ îngeri, înlocuiesc strigătura și chiotul cu melosul de colindă, cu formule de incantație magică. Modalitățile
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
cei mai buni copii!, cu ilustrații de Angi Petrescu-Tipărescu, București, 1970; Purpură, aur, azur, București, 1971; Dragoste supremă, cu ilustrații de Mihai Mănescu, București, 1972; Hai, încetul cu încetul, să-nvățăm tot alfabetul!, cu ilustrații de Zaharia Buzea, Iași, 1972; Hora orelor, cu ilustrații de Stela Crețu, București, 1972; Moș Arici, București, 1972; Aritmetica lui Pogonici, cu desene de Stela Crețu, București, 1974; Basme pentru toată săptămâna, cu ilustrații de Nicu Russu, București, 1974; Zeciada, Iași, 1974; În lume nu-s
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
memorialistică sunt valorizate, de asemenea. În anii ’90 V. se orientează către cercetarea sociologică, precum în studiul intitulat Sistemul culturii țărănești (2000). În baza unui dosar de „fapte” etnografice și folclorice care conservă oralitatea (colinde, strigături, orații de nuntă, descântece, hore etc., dar și relatări ale informatorilor despre diverse obiceiuri și practici arhaice), dosar alcătuit cu ajutorul unui chestionar aplicat în județul Cluj, se argumentează coerența spirituală a universului arhaic. SCRIERI: Onisifor Ghibu, educator și memorialist, Cluj-Napoca, 1983; Coresi, București, 1985; Timotei
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
Demetrius, D. St. Rădulescu, Sărmanul Klopștock, Dan Petrașincu, N. Totu ș.a. In extenso se publică romanele Amor încuiat de I. Peltz și Desfigurații de Sanda Movilă, precum și Ambigen al lui Octav Șuluțiu, Podul lui Ventrim de Paul P. Negulescu și Hora paiațelor al lui Virgiliu Monda, ultimele trei premiate la concursul organizat de V. în 1933. Mai apar fragmente din romanele Maitreyi, Întoarcerea din rai și Nuntă în cer de Mircea Eliade. Comparativ, spațiul acordat poeziei este extrem de mic, ceea ce rareori
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
accentuează nota meditativă. SCRIERI: Rostiri tari (în colaborare cu Arcadie Cerneanu), Rădăuți, 1933; Afania, pref. Vera Marian [Ghedeon Coca], Rădăuți, 1933; Apoteoz, Cernăuți, 1933; Eu-s virgină, Rădăuți, 1934; Minois, Rădăuți, 1934; Trestia Barcan, pref. George Demetru Pan, Rădăuți, 1934; Hora holdelor, Rădăuți, 1935; Stihuri, metafore și imagini românești, Rădăuți, 1935; Marathon, București, 1936; Acteon, Fălticeni, 1938; Artur Gorovei, Brașov, 1938; Insurgențe, Fălticeni, 1938; Nord, Fălticeni, 1938; Portrait de la Bucovine, Paris, 1939; Nerv, București, 1940; Sânge și crini, Cernăuți, 1942; Beatitudini
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
fost victima nu a trădării lui, ci a trădării altora”. Pentru că ia apărarea unui prieten, pentru că își permite să spună mereu ce gândește și nu condamnă niște biete studente, pentru că scrie versuri critice la adresa unei nepoate de ștab comunist, dansează Hora Unirii pe stradă și ascunde faptul că tatăl său se află în arest preventiv, Paul va fi exclus din UTM, apoi exmatriculat din facultate. Limba de lemn, adecvată în portretizarea unor instructori birocrați, a unor turnători, aduce un deserviciu când
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
bunicii noștri. Vom dormi mai mult, vom crește mai mari și ne vom reîntâlni la toamnă, în clasa a II a. VACANȚĂ PLĂCUTĂ! Scrie o dorință pentru vacanța mare. 5 Scrie trei acțiuni pe care le vei face în vacanță. HORA LITERELOR Măriuca a desenat într-un caiet toate literele învățate. În hăinuțele lor colorate, ele semănau cu niște crăițe. Surioarelor, eu sunt cea mai atentă literă! a rostit cu mândrie litera A. -Iar eu sunt cea mai iubită de copii
Caietul primei vacanţe. In: Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
a rostit H. O, o! mai multă onoare decât mine, nimeni nu are! a rostit litera O. -Toate sunteți folositoare! le spuse Măriuca. Numai umăr lângă umăr sunteți destinate să scrieți lucruri interesante. Literele au înțeles și au încins o horă mare. 1. Scrie literele alfabetului mare și mic: 2. Formulează cât mai multe cuvinte din următoarele silabe: ma, re, na, ce, ge, pa, ră, ca, ci, la , ro, mi, ne. LA PESCUIT Georgel pescuiește. Barca plutește lin pe apă. Pluta
Caietul primei vacanţe. In: Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
de oină antrenând și deconectând elevii participanți la aceste manifestări. Alți elevi Își puneau În valoare talentul În executarea unor dansuri deosebite (Dansul Marinarilor, Brâul), recompensate cu acordarea unor premii, pentru ca finalul să aparțină tuturor elevilor Înlănțuiți Într-o amplă Horă a Unirii . Organizarea acestui eveniment nu a fost lipsită de incidente, după cum reiese dintr-un raport Întocmit de direcțiunea Liceului Național Înaintat ministrului În data de 19 mai 1899, cu scopul clarificării Împrejurărilor producerii lui. Acesta semnala existența unei altercații
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
membru în Comisia Consultativă a Consiliului pentru Coordonare, Strategie și Reformă Economică de pe lângă Guvernul României și Președinția României (1992-1997), precum și membru în Comitetul Român al CEPS (Central for European Policy Studies). Ca scriitor, debutează în 1968, la „Contemporanul”, cu poeziile Hora păunilor și Leul, colaborând ulterior la „Luceafărul” (unde a fost remarcat și încurajat de Cezar Baltag), „România literară”, „Tribuna”, „Cronica” ș.a. Pentru cartea de debut, Cercuri la Elsinore, editată în 1972, a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]