3,902 matches
-
-ne, a rugat-o mătușa Feride după ce a terminat de inspectat coafura americancei și a găsit-o destul de urâtă. Cum e În America? Absurditatea Întrebării era Îndeajuns să o facă pe Asya să-și piardă stăpânirea de sine, oricât de hotărâtă ar fi fost În decizia ei de a rămâne distantă. I-a aruncat mătușă-sii o privire jignită. Dar dacă și lui Armanoush Întrebarea aia i se păruse caraghioasă, nu a lăsat nimic să se vadă. Se pricepea la mătuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-se la ecranul calculatorului, cu Sultan al Cincilea care Își ținea ochii pe jumătate Închiși Încovrigat Între ele. Erau atât de absorbite de internet, Încât nici una nu a auzit cearta de dincolo de ușă. Armanoush tocmai se conectase la Café Constantinopolis, hotărâtă să o ia și pe Asya cu ea de data asta. Salutare tuturor! Nu v-a fost dor de Doamna Sufletul-Meu-Surghiunit? a tastat. A revenit reporterița noastră de la Istanbul. Pe unde-ai umblat? Te-au mâncat turcii cu fulgi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu miere și migdale și pachete de gumă de mestecat. Ideea de-a supraveghea consumul de calorii, fie doar de dragul simplei posibilități de-a supraveghea ceva, orice, era deja de domeniul trecutului. Aparținea vremurilor când era destul de tânără și de hotărâtă să-i dovedescă familiei Tchakhmakhchian că femeia pe care o etichetaseră ca pe o odar și pe care nu o priviseră niciodată ca pe una de-a lor, era de fapt o persoană foarte drăguță și de invidiat. Acum, douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la culcare atunci cînd ea se trezea. A trăi noaptea reprezintă un soi de asceză. Alegînd să lucreze noaptea, François nu se elibera de orice legătură cu lumea, precum confrații lui, stoicii. Dimpotrivă, se angaja, și Încă Într-un mod hotărît, Într-o solitudine populată cu viziuni și fantasme. Asceza lui nu era un sacrificiu vag creștin În vederea cîștigării unui plus de suferință, chiar dacă suferința nu lipsea din tablou. Trăind noaptea, se abținea să-și petreacă zilele pe stradă: „Cunoaștem“, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
îndrăznește să-i vorbească, nu încearcă să intervină în traseul ei, să-i taie calea, nu vrea să o deranjeze. De altfel, simplul fapt al prezenței ei atît de aproape e fascinant, e un cadou... Ea iese afară din sală, hotărîtă și oarecum grăbită, cu o expresie serioasă și preocupată. A ieșit. Acum sala e din nou goală. El se uită în urma ei, nu-i vine încă să creadă că a fost atît de aproape. A trecut pe lîngă el. Chiar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
convingenți, pentru orice preț. Nu poți sparge un zid doar cu capul. ă Dar Zoia. Poate că ea ar fi deschisă la negocieri. Vei avea și dumneata partea dumitale, desigur, dacă mă duceți la curva bătrână. ă Sunteți un bărbat hotărât. V-am judecat greșit. Fraulein Keller își îngustă ochii a aprobare. ă Nu toți care poartă sutană sunt călugări, spuse Porfiri. Evită privirea admirativă a lui Fraulein Keller și se înclină în fața paharului cu șampanie. Dar descoperi că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ani. Părul auriu și lung amintea de o fostă glorie, iar faptul că se cam rărise între timp ajuta privitorul, dezvăluindu-i contururile unei frunți atrăgătoare. Dincolo de orice, însă, ochii bărbatului ieșeau din poză și fixau privitorul cu o căutătură hotărâtă ce combina putere și vulnerabilitate. Atitudinea bărbatului era artificială, chiar teatrală, ceea ce nu împiedica afișarea unei inteligențe asumate, dedesubtul căreia Porfiri detectă o urmă de adâncă onestitate. Deși părea oricând gata să te mintă în față, bărbatul lăsa impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fortă nu sunt admise în noile curți legale. Porfiri merse la ușă și o încuie. Uite așa, spuse, punând cheia în buzunarul de la șold al hainei sale. Îi făcu semn cu insistență Katiei, dar aceasta se încruntă și nu părea hotărâtă să-i de-a drumul. ă Nu știți de ce-i în stare ăsta, spuse ea. ă Ușa e încuiată. Nu are unde fugi. În sfârșit, după ce îi dădu drumul la ureche, Katia se aștepta ca băiatul să se facă nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fost Împreună nouă ani. Kitty se uita pe furiș la poză, așteptându-se să vadă o frumusețe răpitoare, o actriță sau un model celebru. Spre uimirea ei Însă, el arătă spre o femeie drăguță, de vârsta lui, cu o figură hotărâtă, dar altfel destul de comună, ceea ce Îi dădu lui Kitty o rază de speranță. Poate că, totuși, banii nu-l transformaseră Într-un tip superficial sau Într-un ticălos. Poate că era, la urma urmei, capabil de o relație normală, serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
culcat cu el? Întrebă Desert Rose și mai bănuitoare. Nu, zise Kitty. Sigur că nu. — Păi... atunci ce-ai făcut? — M-am plimbat pe plajă, prin Malibu, Bel Air, Beverly Hills și Hollywood. M-am distrat de minune! zise Kitty, hotărâtă să dezvăluie cât mai puține informații. A fost mai bine decât dacă aș fi Înghețat În rulotă. — Aseară Charlie a dat drumul la căldură vreo două ore, pentru mine, zise Desert Rose, care tot nu părea să fi Înghițit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rezultatul multor experiențe riscante prin care trecuse cu succes. Multe femei Îl plăceau; mulți bărbați o plăceau pe ea. Amândoi erau mezinii familiilor lor, amândoi plecaseră de acasă purtați de dorința de-a cuceri noi teritorii. El era un tip hotărât; nu voia să se atașeze, dar Își păstrase simțul umorului În această privință. Cât de bine putea să Înțeleagă asta! Cea mai mare temere a ei era că Într-o bună zi avea să se mărite cu un tip drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ce fac, trebuie să-mi lămuresc niște lucruri. Nu știu de cât timp am nevoie, problemele mele nu au legătură cu tine. Kitty oftă și se desprinse din brațele lui. Se Întoarse În camera ei ca să se pregătească pentru cină, hotărâtă să se simtă bine În restul serii. Putea fi ultima seară petrecută Împreună cu bărbatul vieții ei. Matthew rămase să lucreze la poze, ușor nedumerit. Câteva minute mai târziu, când ieși din laborator, o văzu urcând, Îmbrăcată deja, mai frumoasă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu-l vrea, răspunse Cipriano Algor, și ieși fără să audă șoapta femeii, Poate că ai dreptate. Ploaia cădea din nou, era aceeași burniță înșelătoare, aceeași pulbere de apă dansând și amestecând distanțele, până și forma alburie a cuptorului părea hotărâtă să-și ia tălpășița, iar furgoneta semăna mai mult cu o fantomă de caleașcă decât cu un vehicul modern, cu motor cu explozie, chiar dacă nu de model recent, așa cum știm. Sub dudul negru, apa se scurgea de pe frunze în picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în săptămâni sau zile, viitorul a devenit deodată scurt, cred că am mai spus o dată ceva de genul ăsta. Cipriano Algor făcu o pauză, apoi adăugă strângând din umeri, Înseamnă că e adevărat, Nu sunt decât două căi, spuse Marta, hotărâtă și nerăbdătoare, fie muncim ca până acum, fără să ne batem capul mai mult decât e necesar pentru a o scoate cu bine la capăt, fie suspendăm totul, informăm Centrul că am renunțat la comandă și așteptăm, Ce așteptăm, întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lucrurile, consideră că e cazul să se îndepărteze și să se întoarcă la umbra dudului negru ca să-și continue somnul întrerupt. E vasăzică momentul să căutăm o soluție pentru inadmisibila stare de lucruri, făcând, de exemplu, ca Isaura Madruga, mai hotărâtă ca femeie, să pronunțe câteva cuvinte doar ca să vadă ce se întâmplă, acestea vor servi la fel de bine ca altele, Bine, atunci plec, de multe ori nu trebuie mai mult, ajunge să rupem tăcerea, să ne mișcăm ușor trupul ca și cum ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să spună un cuvânt, desprinse lanțul din zgardă. Apoi, făcu câțiva pași spre casă, se opri fără să-i dea atenție. Câinele o privi și se întinse pe jos. Marta mai avansă câțiva pași, se opri din nou, și imediat, hotărâtă, intră în bucătărie, lăsând ușa deschisă. Câinele nu se mișcă. Marta închise ușa. Câinele așteptă puțin, apoi se ridică și, încet, se apropie de planșe. Marta nu deschise ușa. Câinele privi în direcția casei, ezită, privi din nou, apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spus decât, Da, cred că ai dreptate, noi suntem. N-au mai vorbit până a sosit Marçal. Când a intrat, Marta l-a îmbrățișat cu putere, Ce-o să facem, întrebă, dar Marçal n-a avut timp să răspundă. Cu glas hotărât, Cipriano Algor spunea, Voi vă veți hotărî viața, eu plec. Lucrurile dumitale sunt aici, spuse Marta, nu erau multe, încăpeau fără probleme în valiza cea mai mică, parcă ar fi știut că venea doar pentru trei săptămâni, Vine un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din cauza unei boli de circulație, dar am mirosit că fuma pe ascuns. A dus mâna la buzunar, probabil ca să scoată o țigară, dar s-a oprit la jumătatea gestului și s-a uitat rugător la Luchi. Ea i-a zis, hotărâtă, „nu, hodorogule, nu e voie”, iar tata n-a îndrăznit să protesteze. Mi s-a făcut milă. Am vrut să-i întind eu o țigară, pe urmă am renunțat. Ar fi urmat o scenă neplăcută, de care preferam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
către Typical, Wakefield caută o modalitate de a-și umple de sevă laptopul. Locul e plin de alții asemenea lui. Uite-l pe unul, o stîrpitură cu țăcălie. Ochii Îi mătură cu lăcomie holul aeroportului, iscoditor. Apoi face cîțiva pași hotărîți Înainte, și Încă un salt și gata! A ajuns! Se apleacă, rînjește, Își deschide geanta de pe umăr și scoate cablurile. Se lasă pe genunchi și Își bagă În priză laptopul și celularul. Aparatele Încep să strălucească. Închide ochii. Liniște! Vampirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
comunismului, un porc capitalist a mîncat testiculele unui bebeluș lăsat afară, În copăiță, pe prispa unei case. Băiețelul a crescut și a devenit un bun muncitor și s-a Însurat cu o femeie comisar al partidului, frumoasă și devotată, ferm hotărîtă să pună Îndeplinirea planului cincinal Înaintea plăcerilor burgheze ale sexului. Și alte picturi din sală reprezintă porci, În tot felul de ipostaze. Iată o fotografie care Înfățișează o gospodină cu șorț prezentînd spre inspecție un leș de porc unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tipul care a venit să ne vorbească despre pace și armonie. Nu poți șterge o mie de ani de istorie cu niscai artă. E-un căcat. Așteaptă cu mîna În șold răspunsul lui Wakefield. — Iar Începe, spune Susan printre dinți, hotărîtă să nu se lase provocată. — Nu-mi stă În intenție să schimb istoria, răspunde Wakefield, dar dacă arta Îi ajută pe oameni să se Înțeleagă, eu sînt pentru. — Ascultă la mine. Am Încercat „să ne Înțelegem“, am Încercat să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
principalii sponsori. Simte un fior de nostalgie pentru Typical, ca și cum vizita lui acolo s-ar fi Întîmplat cu mulți ani În urmă. Se gîndește la Maggie și simte o nevoie imediată de a se depărta de Mariana. Mariana este ferm hotărîtă să meargă mai departe către viitor, dar nu este ușor să scapi de trecut. În căutarea altor organizatori de expoziții, poate chiar un al ministru al Culturii, dau peste pavilionul rusesc, o jumătate de hectar de ruine: un mulaj de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se așează. — Care-i treaba, Wakefield? Nu recunoști un Înger cînd Îl vezi? Întreabă Zelda, sărutîndu-l pe obraz. S-a gătit pentru un bal mascat organizat de Convenția Terapeuților Jungieni care se desfășoară În oraș săptămîna aceasta și este ferm hotărîtă să-l ia pe Wakefield cu ea. El se lasă greu, dar Îngerul Zelda este foarte persuasiv, la fel de persuasiv ca legănarea aproape imperceptibilă a sînilor pe sub rochie, așa că, În cele din urmă, cedează farmecelor ei. Pe cînd Wakefield Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la treizeci și patru de ani, deși înaltă (prea înaltă, își spunea Fran) și subțire, cu părul roșcovan ca un bănuț de aramă și cu ochi gri-verzui, tulburători, Francesca nu trecuse niciodată de pragul magic de șase luni și rămăsese, în chip hotărât, celibatară. Mama ei zicea că era din cauză că nu-și putea ține gura și că bărbaților nu le plac femeile deștepte. Moment în care Fran întâlnea privirea tatălui ei, care clătina tăcut din cap. Și când, după ieșirea lui la pensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a o pune într-o poziție de inferioritate. Era un adevărat talent. Mai ales dacă se întâmpla ca posesorul să fie un nemernic. Se întinse să ia un șervețel, apoi coborî din mașină cu, speră ea, o mișcare grațioasă dar hotărâtă. — Ticălosule, îl salută Fran. Era povestea noastră și știai asta. Nu mă mir că aveai o mutră atât de spășită deunăzi. Dădeai târcoale ca să vezi dacă am ajuns acolo înaintea voastră. Ei bine, te informez, eu una nu sunt adepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]